Bruceloza

Bruceloza

Numita la om si febra mediteraneana, febra oscilanta sau febra de Malta, iar la animale avortul contagios, avortul epizootic, boala Bangului.

Agentul cauzal :

Boala este produsa de germeni din genul Brucella, incadrate in 8 specii care au ca elemente comune caracterele morfologice, tinctoriale si partial pe cele culturale, iar ca elemente distinctive unele caractere biochimice, metabolice si antigenice.

Brucelele sunt germeni mici, bacilari sau cocobacilari, cu dimensiuni de 0,4-3 μ lungime si 0,4-0,8 μ latime, imobili, nesporulati, necapsulati, Gram negativi.

Raspandire si incidenta :

Boala evolueaza la aproape toate speciile de animale si este intalnita pe tot globul, cu incidenta mai mare sau mai mica in diferite zone geografice, in functie de densitatea populatiei de animale receptive, ca si a posibilitatii mentinerii unor focare naturale de infectie.

Caile de transmitere a bolii :

Cea mai raspandita cale de transmitere a bolii este reprezentata de contactul direct al omului cu fetusii avortati, fluidele sau membranele rezultate in timpul avortului sau urina. Este citata in unele lucrari si posibilitatea caii aerogene. Transmiterea bolii se face si prin ingestia laptelui crud nepasteurizat

Manifestari clinice la animale :

Manifestarile clinice la femele sunt caracterizate prin avorturi, cu stari usor febrile, scurgeri vaginale postpartum timp de 1-2 saptamani, continue sau intermitente, care sunt urmate de vindecare si instalarea imunitatii.

La masculi, boala debuteaza printr-o stare generala proasta si lipsa libidoului, la care se adauga tumefierea uni sau bilaterala a scrotului, sperma continand flocoane. Dupa o evolutie de 2-4 saptamani, starea generala isi revine complet la normal, iar local procesul se cronicizeaza.

Atat la femele, cat si la masculi apar destul de frecvent schiopaturi consecutiv artritelor, tenosinovitelor si bursitelor.

Manifestari clinice la om :

La om, sunt caracteristice limphadenopatiile, splenomegalia, febra, frisoane, dureri de cap, ameteli, greturi, orhita, pierderi in greutate.

Formele cronice pot dura ani de zile, cu pusee de temperatura mare, alternand cu stari normale. Boala este fatala sub 2 %.

Diagnosticul :

Pe baza semnelor clinice, constand in avortul tardiv insotita de retentia totala sau partiala, ca si in cazul orhitelor la masculii reproducatori, se poate pune un diagnostic prezumtiv de bruceloza. Bruceloza insa trebuie diferentiata de urmatoarele boli cu care se poate asemana :

avortul cu Campylobacter foetus, care obisnuit apare tot in a-3-a luna de gestatie, dar modificarile sunt strict limitate la nivelul aparatului genital;

avortul Leptospiric, care se traduce printr-un tablou clinic identic, motiv pentru care pentru precizarea de diagnostic se recurge la :

Examenul serologic, metoda de confirmare cea mai utilizata, constand in reactia de aglutinare lenta (RAL) in tuburi si reactia de fixare a complementului (RFC). Testul alergic se efectueaza cu ajutorul brucelohidrolizatului injectat intradermic, 0,2 ml, citirea facandu-se dupa 24-48 ore prin palpare si inspectie.

Examenul bacteriologic se executa din diverse materiale patologice (lapte, secretii vaginale, placenta, sperma, avorton) prin etalarea pe frotiuri si colorate prin coloratia Koslovski, coloratia Kőster modificata, coloratia Stamp. In frotiuri, germenii apar dispusi in gramezi mai mici sau mai mari intracelular. Cultivarea se realizeaza in conditii bune pe medii speciale, la temperatura de 37⁰ C, pentru unele brucele (B.ovis si B.avortus), necesitand la izolare o atmosfera de crestere imbogatita cu 5-10 % CO₂, celelalte fiind aerobe.

Proba biologica se apeleaza la inocularea cobailor si embrionilor de gaina.

Tratamentul :

Tratamentul brucelozei la animale este lipsit de valoare practica deoarece germenii se dezvolta intracelular, unde substanta antibiotica actioneaza foarte greu.

La om, tratamentul consta dintr-o combinatie de doua sau trei tipuri de antibiotice, care numai asociate pot avea efectul dorit. De exemplu, se recomanda doxycyclina impreuna cu rifampinul sau streptomicina sau toate trei, dar tratamentul indelungat poate duce la aparitia osteomielitei sau meningitei.

Profilaxie :

Se intemeiaza pe aplicarea unor masuri generale sanitare veterinare, care vizeaza descoperirea precoce si distrugerea tuturor surselor de infectie. Cea mai importanta actiune in acest sens fiind controlul serologic periodic al animalelor.

Pentru imunizarea activa s-au folosit vaccinuri preparate din tulpini vii, cum este vaccinul B₁₉, care prezenta insa dezavantajul ca masca infectiile naturale. In prezent, acest vaccin nu se mai foloseste.