Cianoza

CIANOZA

Este modificarea de culoare a tegumentelor si mucoaselor in albastru violaceu, provocata de cresterea concentratiei de hemoglobina redusa peste 5 g%. Cianoza este mai aparenta atunci cand concentratia totala de hemoglobina creste, ca in poliglobulie, sau poate sa fie diminuata sau mascata intr-o anemie.

Dupa mecanismul de producere se poate distinge o cianoza centrala, atunci cand cauza rezida intr-o oxigenare insuficienta, ca in tulburarile de hematoza din insuficienta pulmonara sau o contaminare cu singe venos din sunturile dreapta-stanga.

Clinic cianoza centrala este o cianoza calda, interesand deopotriva extremitatile (acrocianoza) ca si mucoasele bucale (limba, buze), regiunile malare, lobul urechii. Se poate intalni in afectiunile pulmonare cronice, care se insotesc de desaturare in oxigen a sangelui (emfizem de tip B, bronhopneumonie, bronsita cronica etc), in cardiopatiile congenitale cianogene (se intensifica la efort), in anevrismele arteriovenoase pulmonare etc. Se asociaza caracteristic cu hippocratism digital (fig. I. 9).

In cianoza periferica cresterea concentratiei de hemoglobina redusa
se realizeaza prin supraconsumul periferic de oxigen datorat stazei sangelui in reteaua capilara si venoasa. Caracteristica este acrocianoza rece, decliva, distala. Pierderea temperaturii se datoreste tot stazei prelungite, eventual combinata cu vasoconstrictie arteriorala. Se intalneste in insuficienta cardiaca congestiva, soc cardiogen, in sindromul de ischemie periferica, cand se produce staza in plexul venos subcutanat.

Cele doua mecanisme, central si periferic se pot combina realizand o cianoza mixta de fapt forma cea mai frecvent intilnita.

Pseudocianozele sunt date de acumularea in sange a unor produsi de alterare a hemoglobinei prin actiunea unor toxice: methemoglobinemie, sulfhemoglobinemie. Culoarea este mai mult albastru-cenusiu. In intoxicatia cu monoxid de carbon si formare de carboxihemoglobina culoarea este rosie visinie. Diagnosticul se face prin determinare spectrofotometrica, liniile de absorbtie fiind diferite de hemoglobina normala.