Combaterea biologica a puricelui melifer comun al parului

CERCETARI PRIVIND COMBATEREA BIOLOGICA A PURICELUI MELIFER COMUN AL PARULUI CACOPSYLLA PYRI L. (Homoptera: Psyllidae) CU AJUTORUL URECHELNITEI FORFICULA AURICULARIA F. (Dermapter: Forficulidae)

Protectia livezilor de pǎr impotriva puricelui melifer comun, Cacopsylla pyri, a evoluat foarte mult in ultimul timp, utilizandu-se scheme de combatere integrata, in care metodele nechimice, cu deosebire cele biologice sa ocupe o pondere cat mai insemnatǎ. Entomofagii (parazitii si pradatorii) constituie factori naturali directi deosebit de importanti care pot fi folositi in reglarea populatiilor de purice melifer. Speciile de pradatori, plosnitele Anthocoris nemoralis, Orius spp. Deraeocoris lutescens, Campylomma verbasci, Pilophorus perplexus, crisopele Chrysoperla carnea, coccinelele Adalia bipunctata, Coccinella septempunctata si urechelnitele Forficula auricularia, Labidura riparia sunt cele mai des citate de literatura de specialitate (Herard, 1986; Stäubli si colab., 1992; Artigues si colab., 1996, Barić si Ciglar, 2003). Urechelnitele sunt insecte polifage, cosmopolite care trǎiesc in cele mai diverse locuri. In ciuda daunelor produse la fructele coapte de cais si piersic, urechelnitele din specia Forficula auricularia, sunt dusmani naturali importanti ai puricilor meliferi in livezile de pǎr, manifestand un potential de prǎdare semnificativ (Lenfant si colab., 1994, Steven, 1994). Prezenta lor in livezi este timpurie si coincide cu inceputul dezvoltǎrii dǎunǎtorul. Impactul lor este cu atat mai mare cu cat in aceastǎ perioadǎ prǎdǎtorii de bazǎ ai dǎunǎtorului nu sunt apǎruti.

Lucrarea prezinta rezultatele experimentale in conditii de laborator, semi-camp si camp privitoare la capacitatea pradatoare a urechelnitelor din specia Forficula auricularia fata de puricele melifer comun al parului, C. pyri, in zona Bucuresti-Bǎneasa. Rezultatele obtinute au demonstrat eficacitatea urechelnitelor in combaterea biologicǎ a acestui dǎunǎtor.

MATERIAL SI METODA

In laborator, materialul biologic folosit au fost adulti de urechelnita (specia pradatoare test), oua, larve si adulti de purice melifer (prada de baza) si oua de molia fainii Ephestia kuehniella (prada alternativa). Ouǎle de molia fǎinii au fost folosite cu scopul de a verifica polifagia urechelnitelor.

Urechelnitele si puricele melifer au provenit din colectari directe din livada de par a Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Plantelor Bucuresti. Ouale de molia fainii au fost obtinute din cresteri succesive de fluturi in laborator. Serii de cate 3-5, urechelnitele au fost repartizate in vase de sticla (tip Petri) cu diametrul de 10 cm unde au fost tinute 24 ore fara hrana. Dupa aceasta perioada, au primit ca hrana astfel: prima serie a primit oua de molia fainii, iar a doua si a treia serie au primit oua si larve de purice melifer. Ouale de molia fainii au fost administrate lipite pe suport cartonat, iar ouale si larvele de purice melifer pe frunze de par in diferite cantitati. A patra serie de urechelnite, formata din 5 indivizi, a primit ca hrana adulti proaspeti de purice melifer in diferite cantitati, timp de 4 zile. 

Consumul urechelnitelor s-a apreciat dupa 24 de ore prin diferenta dintre cantitatea initiala de hraha administrata si cea ramasa dupa experiment.

In conditii de semi-camp, experimentarea capacitatii pradatoare a urechelnitelor fata de puricele melifer, a fost organizata in livada de par a ICDPP Bucuresti, unde exista atac permanent al acestui daunator si unde s-a constatat de-a lungul timpului prezenta in numar mare a urechelnitelor. A fost ales soiul Untoasa Hardy, soi cu cresteri anuale abundente si cu o mai mare sensibilitate la atacul puricelui melifer. Au fost alesi in coroana pomilor 8 lastari anuali cu 10-12 frunze infestate natural cu oua si larve de purice melifer. Lastarii au prezentat doua stadii de dezvoltare a daunatorului: in 4 cazuri numai oua, iar in 4 cazuri numai larve. Au fost estimate efectivele daunatorului pentru fiecare nivel foliar al lastarilor, dupa care au fost izolati cu mansoane din panza. Sub fiecare manson s-au introdus 3 urechelnite (adulti si larve de varsta a 3 a) colectate din livada cu ajutorul braielor confectionate din carton ondulat. Dupǎ 48 de ore s-au numarat ouale si larvele daunatorului rǎmase pe fiecare frunzǎ. Aprecierea consumului realizat de urechelnite s-a facut prin diferenta intre cele doua citiri, inainte si dupa introducerea urechelnitelor. Pentru fiecare varianta au fost 4 lastari martor fǎrǎ urechelnite si la care s-a urmarit evolutia populatiei daunatorului.

In conditii de camp s-a organizat o experienta cu doua variante experimentale cu asezare liniara, formate fiecare din cate 3 pomi din soiul Untoasa Hardy : 1) - o varianta in care s-au lansat cate 15 urechelnite/pom, la jumǎtatea lunii iulie si inceputul lunii august; 2) - o varianta martor fǎrǎ urechelnite.

Ambele variante nu au primit tratatamente chimice. Saptamanal, pe perioada experientei, s-au facut observatii in dinamica asupra abundentei daunatorului, pe baza cǎrora au fost realizate curbele evolutiei numerice ale populatiei. Aprecierea s-a facut prin inregistrarea efctivelelor de pe ultimele 6 frunze din varf la un numar de 5 lǎstari in crestere.

REZULTATE OBTINUTE

In laborator, s-a avut in vedere examinarea capacitatii pradatoare a adultilor de urechelnite asupra oualor de molia fainii administrate ca hrana alternativa, iar rezultatele obtinute sunt prezentate in tabelul nr.1.

Tabelul 1.

Consumul mediu de hrana (oua de molia fainii, oua, larve si adulti de purice melifer) al urechelnitelor in laborator

In cazul primei serii de urechelnite, care au primit ca hrana oua de molia fainii (tab.1 a), cantitatea medie de oua consumate de catre un individ adult de urechelnita in 24 de ore a fost cuprinsa intre 100 si 549 de oua. Exprimat procentual, proportia de oua consumate a fost cuprinsa intre 91,5 si 100%. Odata cu cresterea numarului de oua oferite pentru hrana, s-a observat si cresterea consumului, insa procentul de oua consumate a scazut. Astfel, la ratii de 100 si 200 de oua, consumul a fost total (100%) iar la ratii de 400 si 600 de oua, procentul mediu de oua consumate a scazut sub 94,5%.

Datele prezentate in tabelul 1, punctul (b) se refera la consumul de oua de purice melifer realizat de urechelnite. Consumul mediu in 24 de ore a fost de la 10 pana la 424,8 de oua corelat cu cantitatea de ouǎ oferite ca hranǎ. Procentual, consumul a fost de

Datele din tabelul nr. 1, punctul (c), aratǎ cǎ si larvele de diferite varste ale puricelui melifer sunt acceptate de urechelnite pentru consum. Consumul mediu de larve de varste tinere (L_1-2) s-a situat la un nivel cuprins intre 8 si 34,7 larve in 24 de ore. Consumul maxim inregistrat a fost de 41 larve tinere/urechelnita, constatat la administrarea unei ratii de 50 de larve. In cazul larvelor de varste mature (L_3-4 si L₅), acestea sunt consumate in numar mediu de 16,3, respectiv 11,3.

Consumul mediu de adulti de purice melifer (tabelul 1, punctul d) a fost cuprins intre 10 - 22,8 adulti/urechelnita, iar proportia hranei consumate intre 100 si 91,2%.

Experientele efectuate in conditii de semi-camp au urmarit stabilirea consumului de oua si larve de puricelui melifer al parului de cǎtre urechelnite. Rezultatele obtinute sunt prezentate in tabelele 2 si 3 si graficele 1 si 2.

Numǎrul de ouǎ de purice melifer pe lastarii de par selectati pentru experiment a fost cuprins intre 242-293 (Tabelul 2). Aceastǎ cantitate a fost pusa la dispozitia a trei urechelnite timp de 48 de ore. Diferenta intre numǎrul initial de ouǎ pe lastar si dupa 48 de ore a reprezentat consumul realizat de cele 3 urechelnite. S-a luat in calcul si numarul de larve eclozate in aceasta perioada. Aprecierea s-a fǎcut pentru fiecare frunza in parte.

Tabelul 2.

Nivelul de pradare al urechelnitelor fata de ouale puricelui melifer in conditii de semi-camp

Rezultatele obtinute in camp in conditii de izolare au aratat ca urechelnitele au consumat un numar de oua de purice melifer cuprins intre 163 si 221, consum situat sub cel realizat in laborator.

Consumul mai mic realizat de urechelnite in camp fata de cel din laborator a fost in conformitate cu date prezente in literaturǎ. Nivelul consumului este determinat de modul de prezentare al oualor daunatorului. In laborator, ouale au fost date spre consum aglomerat in petriuri, iar in camp au fost repartizate natural pe frunzele lastarilor anuali de par (patru la numǎr) asa cum se poate vedea in figura nr. 1.

Repartizarea naturala a oualor puricelui melifer comun pe frunzele lastarilor anuali este determinatǎ de pozitia frunzei pe lastar. Frunzele din primele pozitii aflate in varful lastarilor prezinta cele mai mari cantitati de oua ale daunatorului in ambele momente ale citirilor, atat inainte cat si dupa actiunea urechelnitelor. Cea mai indepartata frunza de varful lastarilor purtatoare de oua, a fost cea din pozitia 11.

Consumul de oua de purice melifer pe care l-au realizat urechelnitele din specia F. auricularia pe frunzele lǎstarilor este prezentat in graficul din figura nr. 2. Evolutia consumului a fost asemanatoare cu repartizarea naturala a oualor din figura 1. Se observǎ o tendinta descrescatoare, de la frunzele din varful lastarilor catre cele de la bazǎ, atat a numǎrului natural de ouǎ de purice melifer cat si a consumului urechelnitelor. Aceasta explica faptul ca urechelnitele prefera sa consume mai mult ouale cu grad de aglomerare mai mare, fenomen observat pe frunzele din varful lastarilor. Evolutia nivelului de consum arata ca toate frunzele lastarilor sunt vizitate de urechelnite indiferent de densitatea oualor pe care le poarta.

Consumul global de larve de varsta L1-2 de purice melifer, pe care urechelnitele l-au exercitat in camp pe lastarii de par, dupa 48 de ore, este prezentat in tabelul nr. 3.

Tabelul 3.

Nivelul de pradare al urechelnitelor fata de larvele puricelui melifer comun in conditii de semi-camp

Si in acest caz, consumul de larve este inferior celui gasit in laborator, 9-27 de larve de purice melifer pentru 3 urechelnite fata de 35 larve/urechelnita in laborator. Fenomenul s-a datorat, ca in cazul consumului de oua, gradului de dispersare al larvelor daunatorului pe substratul foliar. In conditii naturale, larvele daunatorului, ca si ouale acestuia, sunt dispuse pe un numar mare de frunze din lastarii de par. In plus, larvele daunatorului sunt insotite de roua de miere sau mielat (substanta dulce pe care acestea o secreta), care poate sa constituie o sursa de hrana atragatoare pentru urechelnite, in defavoarea consumului de larve (Lenfant si colab., 1994). S-a observat faptul ca, exceptand un singur caz, numǎrul de larve consumate a crescut odatǎ cu numarul de larve disponibil pe frunzele lastarilor.

In cadrul experientei oranizata in livada de par a ICPP, observatiile au fost indreptate asupra examinarii comparative a fluctuatiei abundentelor numerice ale populatiei daunatorului C. pyri si punerea in evidenta a existentei diferentelor cantitative intre cele doua variante, cu si fǎrǎ urechelnite. Rezultatele sunt prezentate in figurile 3 si 4.

Inainte de lansarea urechelnitelor, au fost fǎcute primele observatii in ambele variante, inregistrandu-se, in medie, urmatoarele efective ale puricelui melifer: 56-59 de oua/lastar, 21-36 larve/lastar. Urmatoarele observatii au fost fǎcute saptamanal pana la terminarea experimentului (inceputul lunii septembrie).

Dinamica oualor si larvelor puricelui melifer inregistrate pe lastarii anuali de par, prezentatǎ pe variante in garficele 3 si 4, aratǎ cǎ in general, tendinta curbelor este asemanatoare, pastrand in cele mai multe cazuri diferente cantitative in favoarea variantei martor. Diferentele cele mai mari, in ambele cazuri (oua si larve) au fost inregistrate catre sfarsitul lunii august.

Examinarea comparativa a fluctuatiei abundentelor numerice a puricelui melifer comun al parului, in stadiul de ou si larva, pune in evidenta rolul urechelnitelor, ca si pradatori naturali, in modificarile cantitative ce au loc pe timpul perioadei de vara in populatia dǎunǎtorului. In varianta studiata, unde au fost lansate urechelnite, nivelul daunatorului a fost in general sub cel inregistrat in varianta martor.

CONCLUZII

Rezultatele obtinute in experientele efectuate in conditii de laborator si in camp conduc la urmǎtoarele concluzii in favoarea urechelnitelor din specia Forficula auricularia ca pradatori ai puricelui melifer comun al parului Cacopsylla pyri

1) In laborator, adultii urechelnitelor au prezentat capacitate de pradare fata de toate formele de dezvoltare ale puricelui melifer comun al parului (oua, larve, adulti), dar si fatǎ de ouǎle de molia fǎinii oferite ca hranǎ alternativǎ. Consumul maxim de purice melifer realizat de o urechelnita in 24 de ore, a fost evaluat la 461de oua, 41 larve L₁, 18 larve L₄ si 13 larve L₅ si 22,8 de adulti.

2) In conditii de izolare in camp, urechelnitele au atins nivele diferite de consum in functie de gradul de dispersare al hranei pe frunzele lastarilor de par. Consumul de oua si larve de purice melifer realizat de 3 urechelnite a fost cuprins intre 163 si 221 ouǎ si intre 9 si 27 de larve.

3) In conditii de camp deschis, s-a constatat ca daunatorul isi micsoreazǎ sensibil populatia in prezenta urechelnitelor.

4) Prezenta permanentǎ a urechelnitelor in livezile de par cu atac de purice melifer si capacitatea lor pradatoare, doveditǎ in experimentul de fata, impun protejarea lor prin adoptarea unor restrictii de folosire a produselor fitosanitare si a momentelor de aplicare.