COMELE

COMELE

Coma se defineste ca o alterare a starii de constienta si a altor functii de relatie (sensibilitate, motilitate, reflectivitate) cu pastrarea functiilor vitale (respiratie, circulatie).

Etiologie

Diagnosticul pozitiv se face prin coroborarea anamnezei, a tabloului clinic si a examenelor paraclinice:

a. anamneza: furnizeaza informatii legate de etiologie: intoxicatii, traumatism, suferinta de organ, etc. Debutul si modul de instalare a comei pot sugera o anumita etiologie (ex. debutul brusc cu abolirea constientei la un copil anterior sanatos sugereaza o coma vasculara; cefaleea persistenta ce precede coma sugereaza o tumora cerebrala, semnele de deshidratare, diareea sugereaza o tulburare hidro-electrolitica);

b. tabloul clinic al unei stari comatoase este variabil in functie de gradul de pierdere a constientei si de modificarile EEG:

- stadiul I (coma vigila): cu reactivitate pastrata, reflexe prezente, fara tulburari vegetative, copilul este somnolent sau agitat;

- stadiul II (coma propriu-zisa): copil inert, se pastreaza numai sensibilitatea nociceptiva, tonus variabil, lipsa reflexului de clipire, tulburari respiratorii; EEG: unde teta si delta;

- stadiul III (coma profunda - "carus"): inertie sau hipotonie, reactivitate abolita, hipotonie, areflectivitate (se pastreaza, in mod variabil, ROT si reflexul fotomotor); tulburari respiratorii si circulatorii; EEG: unde delta ample;

- stadiul IV (coma depasita): hipotonie, reactivitate abolita, lipsa reflexelor, respiratie spontana abolita, EEG: traseu nul.

Una din cele mai utilizate metode de apreciere clinica a profunzimii comei este scorul Glasgow, care tine cont de trei criterii: raspunsul motor, raspunsul verbal si deschiderea ochilor.

c. examenele paraclinice efectuate in regim de urgenta trebuie completate cu: examene toxicologice, radiografie craniana, scintigrafie cerebrala, tomografie computerizata, rezonanta  magnetica nucleara, etc.

Principii de tratament. In fata unui copil comatos, conduita terapeutica include urmatoarele etape:

1. depistarea si tratarea urgentelor majore: sindromul asfixic, insuficienta circulatorie acuta, starea neurologica grava;

2. masurile nespecifice de ordin general:

- asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii: oprirea alimentatiei orale, pozitie de securitate, aspiratie orofaringiana frecventa, depistarea caderii posterioare a limbii, umidificarea aerului, drenaj postural;

- tendinta la colaps va fi combatuta prin umplerea patului vascular cu solutii macromoleculare;

- pentru prevenirea escarelor de decubit se va pastra o igiena corporala riguroasa si se vor aplica unguente protective;

- prevenirea ulceratiilor corneene - aplicare de coliruri si pansamente ocluzive;

- prevenirea suprainfectiilor: asepsie, de preferinta fara antibioticoterapie (cu exceptia cazurilor de infectie, care vor fi tratate energic);

- combaterea tulburarilor termice, mai ales a hipertermiei prin impachetari reci si antipiretice;

- combaterea edemului cerebral, numai dupa excluderea unei hemoragii cerebro-meningee: manitol 10-20% (1-3 g/kgc) sau furosemid 1-3 mg/kgc i.v.;

- uneori este necesara ventilatia asistata;

3. examenele paraclinice se vor efectua in regim de urgenta: TA, sumar de urina, glicemie, corpi cetonici, amoniemie, azotemie, ionograma, Astrup, examenul LCR;

4. stabilirea conduitei terapeutice specifice imediat dupa stabilirea etiologiei.