CONSECINTELE PIERDERII DIGESTIVE DE SANGE

CONSECINTELE PIERDERII DIGESTIVE DE SANGE

1. CONSECINTE GENERALE

Indiferent de amploare, orice hipovolemie posthemoragica initiaza in organism o serie de modificari compensatorii, ce au drept tinta refacerea intr-un prim timp al volumului sangvin circulant si apoi al capitalului hematie. In acest scop au loc:

1. Redistribuirea volumului sangvin existent cunoscuta drept centralizarea circulatiei. In acest scop refacerea rapida a debitului sangvin util pentru organele de importanta vitala (creier, hipofiza, miocard, suprarenala și tiroida), la nivelul patului vascular al tuturor celorlalte organe are loc un proces de vasoconstrictie. Ajuns la nivelul lor sangele distribuit de cord se intoarce repede, in urma parcurgerii rapide a sunturilor arterio-venoase larg deschise, accentuand ischemia in teritoriile respective inclusiv tubul digestiv.

2. Restrangerea pierderilor lichidiene, realizeaza prin oligurie si scaderea cantitativa a transpiratiei si secretiilor digestive.

3. Autoperfuzia se realizeaza prin atragerea din spatiul interstitial de lichide, in baza noului raport dintre presiunea hidrostatica si cea coloidosmotica.

4. Autotransfuzia: ficatul, dar mai ales splina si plexurile subpapilare ale tegumentului contin o cantitate de sange, care circuland lent face orificiul de "stoc". Procesul de vasoconstrictie din cadrul centralizarii circulatiei, face ca acest sange stocat, apreciat a fi ~ 1000 ml, sa fie dirijat catre sectorul central al patului vascular. Asa se explica compensarea relativ usoara, uneori fara o expresie clinica evidenta a hipovolemiilor usoare.

Este de consemnat lipsa de paralelism intre hipovolemie si gradul de anemie, ce se constata in toate cazurile de hemoragie. Cum pierderea este de sange integral, pentru un timp hematocritul ramane nemodificat, el neputand sa reflecte corect deficitul hematie. Numai dupa initierea refacerii volumului circulant pe seama aportului interstitial de lichide, incepe conturarea gradului real de anemie.

2. CONSECINTE LOCALE 

1.Pierderea de sange in cantitate mare accentueaza tranzitul digestiv, probabil prin sporirea continutului intestinal si efectului usor iritativ, de unde actiunea laxativa.

2. Sangele constituie un foarte bun mediu de cultura pentru flora saprofita a tubului digestiv, ceea ce induce importante modificari ecologice ale florei microbiene.

3. In situatia in care rezolvarea sangerarii necesita o interventie chirurgicala, reluarea post-operatorie a tranzitului digestiv este anevoioasa. Aceasta intarziere peristaltica contrasteaza la prima vedere, cu efectul peristaltic al prezentei de sange in lumenul digestiv. Explicatia este dubla: pe de o parte hipoxia hipovolemica si anemia consecutiva pierderii de sange, si pe de alta parte actul operator propriu-zis. Ambele inducand pareza digestiva si o stare de hiperactivitate simpato-adrenergica.

Ulcerul gastric si duodenal se situeaza pe primul loc in ceea ce priveste cauzele sangerarii digestive. Riscul sangerarii in ulcerul gastric si duodenal depinde de multi factori intre care profunzimea, dimensiunea si localizarea ulcerului sunt cele mai importante. Din acest punct de vedere riscul cel mai mare de hemoragie il reprezinta ulcerele gastrice (fig 21) situate pe mica curbura si ulcerele bulbare posterioare.

Fig.. Ulcer gastric sangerand

Figura 22. Sindrom Mallory-Weiss

7. Esofagitele - fie ca sunt esofagite de reflux sau in cadrul unui sindrom Barret pot genera hemoragii digestive superioare uneori destul de severe.

Fig. 23. Esofagita de reflux cu sangerare  Fig. 24. Esofag Barret - insule de celule

epiteliale scuamoase

Ulcerul de stres este constatat intr-o gama variata de ipostaze clinice grave cu caracter general, care se repercuta la nivelul tubului digestiv prin aparitia unor leziuni acute cu caracter ulcerativ, ce prezinta un mare potential de hemoragie sau perforatie. Aceasta entitate clinica nu are de obicei drept suport morfologic o leziune unica, fiind practic intotdeauna vorba de leziuni multiple si majoritar superficiale.