Copiii cu adhd - adhd - interventii la scoala si acasa

ADHD - INTERVENTII LA SCOALA SI ACASA

Copiii cu ADHD au o serie de cerinte [needs]. Unii copii sunt prea hiperactivi sau neatenti pentru a functiona intr-o clasa normala, chiar si cu medicatie si un plan de management comportamental. Astfel de copii pot fi plasati intr-o clasa cu educatie speciala pe tot parcursul zilei sau o parte a zilei. In unele scoli, profesorul de educatie speciala face echipa cu profesorul de la clasa pentru a intruni cerintele unice ale fiecarui copil. Totusi, cei mai multi copii sunt capabili sa stea intr-o clasa normala. Ori de cate ori este posibil, educatorii prefera sa nu-i segrege pe copii, ci sa-i lase sa invete alaturi de colegii lor.

Copiii cu ADHD adesea au nevoie de acomodari speciale pentru a-i ajuta sa invete. De exemplu, profesorul il poate pozitiona pe copil intr-o zona cu putine distrageri, sa ofere o zona unde copilul sa se poata misca si sa elibereze energia in exces, sau sa stabileasca un sistem clar afisat de reguli si recompense pentru comportamentele adecvate. Uneori, chiar si mentinerea unei cartele sau a unei imagini pe masa poate servi ca reminder vizual pentru a se comporta intr-o maniera adecvata pentru scoala, precum sa ridice mana in loc sa tipe, sau sa stea pe locul sau in loc sa se plimbe prin clasa. Acordarea de timp suplimentar la teste poate face diferenta intre a trece testul si a avea esec, un prilej pentru copil sa arate intr-adevar ce a invatat. Repetarea instructiunilor sau notarea sarcinilor pe tabla, si chiar alcatuirea unei liste cu cartile si materialele necesare pentru sarcina, pot face posibil ca si copiii dezorganizati, neatenti sa duca la bun sfarsit sarcina.

Multe dintre strategiile educatiei speciale sunt pur si simplu bune practici de instruire. A spune elevilor dinainte ce urmeaza sa invete, furnizarea de ajutoare vizuale si acordarea de instructiuni orale dar si scrise sunt, toate, modalitati de a-i ajute pe elevi sa se concentreze si retina partile cheie ale lectiei.

Elevii cu ADHD adesea au nevoie sa invete tehnici de monitorizare si controlare a atentiei personale si comportamentului personal. De exemplu, profesorul il poate instrui pe elev cum sa procedeze atunci cand pierde sirul a ceea ce trebuie sa faca. Elevul poate cauta instructiunile pe tabla, poate sa ridice mana, poate sa astepte sa vada daca isi aduce aminte, sau sa intrebe discret un coleg. Procesul de identificare a unor alternative la a-l intrerupe pe profesor il fac pe elev auto-suficient si cooperant. Si intrucat el acum il intrerupe mai putin pe profesor, el incepe sa beneficieze de mai multe laude si mai putine admonestari.

Profesorul se poate opri adesea pentru a-i intreba pe elevi, pentru a observa daca ei acorda atentie lectiei sau daca se gandesc la altceva. Elevii isi inregistreaza raspunsurile pe un grafic. Pe masura ce elevii devin mai constienti de atentia lor, ei incep sa vada progrese si sa se simta mai bine pentru ca stau mai mult timp concentrati. Un astfel de procedeu il poate ajuta pe copilul hiperactiv atunci cand isi pierde concentrarea, astfel incat acesta isi poate redresa mai repede atentia la lectie. Ca rezultat, elevul poate deveni mai productiv si calitatea muncii sale sa se imbunatateasca.

Deoarece scolile solicita ca toti copiii sa stea la locul lor, sa-si astepte randul, sa acorde atentie, sa se implice in sarcini, nu este surprinzator ca multi copii cu ADHD au probleme in clasa. Mintea lor este capabila sa invete, dar hiperactivitatea si neatentia lor face invatarea dificila. Ca rezultat, multi elevi cu ADHD repeta clasa sau abandoneaza scoala prematur. Din fericire, cu o combinatie potrivita de practici educationale adecvate, medicatie si consiliere, aceste esecuri pot fi evitate.

Viata poate fi dificila pentru copiii cu ADHD. Ei sunt aceia care au atat de adesea probleme la scoala, care nu pot duce la bun sfarsit un joc si care isi pierd prietenii. Ei pot petrece ore in sir seara incercand sa-si mentina atentia asupra temelor, si apoi uita sa o aduca cu sine la scoala.

Nu este usor sa faci fata acestor frustrari zi de zi. Unii copii isi elibereaza frustrarea actionand contrar, agresiv fata de alti copii sau fata de bunurile altora. Unii isi transforma frustrarea in acuze corporale, precum copilul pe care il doare stomacul inainte de fiecare zi de scoala. Altii isi blocheaza trebuintele si temerile in sine, astfel incat nimeni nu vede cat de rau se simt cu adevarat.

Este de asemenea dificil sa ai un frate, o sora, un coleg de clasa care se enerveaza usor, isi ia jucariile si iti pierde lucrurile. Copiii care traiesc alaturi sau sunt colegii unui copil cu ADHD sunt la randul lor frustrati. Ei se pot simti neglijati cand parintii si profesorii lor incearca sa faca fata copilului hiperactiv. Ei pot avea resentimente fata de fratele sau sora care nu-si termina niciodata indatoririle domestice, sau atunci cand sunt impiedicati de un coleg de clasa.

Este in mod special dificil pentru parintii unui copil care manifesta activitate necontrolata, lasa dezordine, are crize temperamentale [tantrum] si nu asculta sau nu urmeaza instructiunile. Parintii se simt adesea lipsiti de putere si in deriva. Metode obisnuite de disciplinare, precum certarea [reasoning] si mustrarea [scolding], nu functioneaza cu acesti copii, deoarece ei nu aleg propriu-zis sa actioneze in maniera respectiva. Auto-controlul lor este fluctuant. Din frustrare pura, parintii uneori se trezesc aplicand bataia, ridiculizand sau tipand la copil, chiar daca ei stiu ca acest lucru nu este adecvat. Raspunsul lor creeaza si mai multa suparare. Apoi ei se auto-blameaza ca nu sunt parinti mai buni. Odata ce copiii sunt diagnosticati si primesc tratament, o parte din supararea emotionala din familie poate scadea.

Medicatia poate ajuta la controlarea unora dintre problemele comportamentale care pot conduce la nelinisti in familie. Dar mai adesea, exista alte aspecte ale problemei pe care medicatia nu le poate indrepta. Desi ADHD afecteaza in principal comportamentul unei persoane, prezenta acestei tulburari are vaste repercusiuni emotionale Pentru uncii copii, a fi admonestati este singura atentie pe care o obtin. Ei au putin experiente care sa le construiasca sentimentul valorii si competentei. Daca ei sunt hiperactivi, li se spune adesea ca sunt rai si sunt pedepsiti pentru ca sunt disruptivi. Daca sunt prea dezorganizati si neconcentrati asupra finalizarii sarcinilor, alti copii ii pot eticheta drept lenesi. Daca ei apuca impulsiv jucarii, intervin intrusiv in activitatile altora sau ii inghiontesc pe colegi, ei isi pot pierde prietenii. Si daca ei au o tulburare de comportament asociata, ei pot avea probleme cu autoritatea scolara sau cu legea. Confruntarea cu frustrarile zilnice care provin odata cu ADHD ii poate face pe oameni sa se teama ca sunt ciudati, anormali sau stupizi.

Adesea, ciclul frustrarii, blamarii si supararii a decurs atat de mult timp incat va lua ceva vreme pana cand sa se revina la normal. Atat parintii cat si copiii pot avea nevoie de ajutor special pentru a dezvolta tehnici pentru managementul patternurilor de comportament. In astfel de cazuri, profesionistii din domeniul sanatatii mentale ii pot consilia pe copil si pe familie, ajutandu-i sa dezvolte noi deprinderi, atitudini si moduri de a relationa unii cu altii. In consilierea individuala, terapeutul ii ajuta pe copiii sau adultii cu ADHD sa invete sa se simta mai bine cu ei insisi. Ei invata sa recunoasca ca a avea o problema nu-i reprezinta. Terapeutul ii poate ajuta de asemenea pe cei cu ADHD sa-si identifice si sa-si construiasca puncte forte, sa faca fata problemelor cotidiene, sa-si controleze atentia si agresivitatea. In consilierea de grup, persoanele invata ca ele nu sunt singurele care sufera de aceasta frustrare si ca altii doresc sa-i ajute. Uneori, numai individul cu ADHD are nevoie de consiliere si sprijin. Dar in multe cazuri, intrucat problema afecteaza atat persoana cu ADHD cat si familia sa, intreaga familie poate necesita ajutor. Terapeutul asista familia in a gasi modalitati mai bune pentru a gestiona comportamentele disruptive si a promova schimbarea. Daca copilul este mic, cea mai mare a muncii terapeutului este cu parintii, invatandu-i tehnici pentru a face fata si pentru a imbunatati comportamentul copilului.

Parintii si profesorii cunosc faptul ca ADHD poate cauza un comportament inadecvat semnificativ. Adesea, acuzele includ esecul de a urma reguli, de a asculta comenzi, de a duce la bun sfarsit sarcini, amanarea gratificarii sau controlul impulsului. In plus, unii tineri pot fi agresivi sau anxiosi. Aceste simptome conduc la probleme ulterioare, precum agresivitatea sau evitarea sarcinilor. Este foarte usor ca toti cei implicati - copil, parinte si profesori - sa cada intr-un pattern de interactiuni negative, si uneori ostile. Acest ciclu, totusi, poate fi intrerupt si pot fi dezvoltate interactiuni si patternuri de comportament diferite, mai mult pozitive. A cunoaste mai multe cu privire la comportament si cum poate fi sprijinit comportamentul care este pozitiv si adecvat, acestea sunt informatii utile pentru orice parinte sau profesor al unui copil cu ADHD.

Trebuie luata in considerare varsta copilului si abilitatea sa inainte de a utiliza orice strategie. O buna regula de retinut este furnizarea interventiei pana cand copilul demonstreaza ca aceste interventii nu mai sunt necesare. Daca retrageti interventia si problemele reapar, reluati interventia.

ADHD - Construirea succesului academic

(Appalachia Educational Laboratory)

Daca potentialul uman ar fi determinat la nastere, am avea putina nevoie de scoli. Totusi, stim ca mediul joaca un rol puternic in dezvoltarea individuala. Cream scoli pentru a dezvolta aceste potential si a largi oportunitatile. Totusi, multi copii etichetati ca fiind "in risc" - inclusiv cei cu ADHD - nu reusesc sa prospere, sau chiar sa "supravietuiasca" in mediul scolar actual.

Pe masura ce scolile incearca sa-i ajute pe toti elevii sa satisfaca obiectivele pentru invatare stabilite de standardele nationale, administratorii si profesorii trebuie sa determine cum sa creeze medii de invatare care sa-i cultive pe acei elevi care nu reusesc sa in cadre scolare traditionale. Vom examina cum nepotrivirea dintre mediile de la scoala si copiii cu ADHD contribuie la esecul scolar, si vom vedea o serie de modificari si practici propuse care pot ajuta scolile sa devine locuri de dezvoltare pentru toti elevii, inclusiv cei cu ADHD.

ADHD si esecul scolar

Pentru copiii cu ADHD, "scoala prea adesea incepe cu esec si lucrurile se inrautatesc de aici inainte" (1). Avand rate de esec duble sau triple fata de alti copii, circa 50% repeta o clasa pana la adolescenta (2). 35% in cele din urma abandoneaza scoala si numai 5% termina colegiul (3). Un studiu a identificat ca, pana la varsta de 11 ani, 80% aveau un retard de cel putin doi ani in ce priveste cititul, scrisul, ortografia [spelling] si matematica (4). Chiar si copiii cu inteligenta normala - superioara prezinta "subachizitii cronice si severe" (5).

Rate neobisnuit de mari de suspendari si exmatriculari compromit si mai mult achizitiile si absolvirea scolii. Un studiu pe termen lung a identificat ca 46% dintre copiii cu ADHD au fost suspendati si 11% au fost exmatriculati (6). Luate impreuna, exmatricularile si abandonul conduc la o rata de 50% - o statistica alarmanta, din moment de copiii cu ADHD alcatuiesc pana la 7% din populatie (7).

Cele trei caracteristici principale ale ADHD - neatentia, impulsivitatea si hiperactivitatea- pot interfera cu performantele scolare. Copiii cu ADHD acorda atentie la ceea este nou sau stimulativ si pot avea dificultati de a se concentra asupra informatiilor importante mai degraba decat asupra detaliilor externe sau zgomotului de fundal. Ei pot fi incapabili sa-si sustina atentia, mai ales in timpul sarcinilor repetitive, mecanice, sau prelungite, sau in situatii fara o cota de noutate. Hiperactivitatea - motorie si verbala - va fi privita probabil ca si comportament inadecvat atunci cand se asteapta ca copiii sa stea tacuti la locul lor. In fine, impulsivitatea provoaca dificultati in orice sarcina care solicita o amanare: ridicatul mainii pentru a raspunde la intrebari, citirea si ascultarea instructiunilor, punerea de intrebari pentru a clarifica informatia, planificarea si organizare (8).

Deficientele in ce priveste functiile cerebrale executive legate de motivatie, analiza, stabilirea obiectivelor si rezolvarea de probleme pot afecta serios performanta academica in randul copiilor cu ADHD (9). In plus, pana la 50% dintre copiii cu ADHD au disabilitati de invatare coexistente, mai ales in ce priveste ortografia [spelling], citirea, scrierea si matematica (10, 11).

Nepotrivirea dintre ADHD si scoala

Practicile traditionale la clasa fac scolarizarea un calvar pentru multi copii cu ADHD. Incepand cu gradinita, inabilitatea lor cu cauza organica de a inhiba comportamentul si de a-si controla raspunsurile (13) ii impiedica sa satisfaca cerintele scolare tipice de auto-control si auto-orientare: sa stea la locul lor pana li se acorda permisiunea sa se ridice, sa ridice mana inainte de a vorbi, sa fie atenti atunci cand vorbeste profesorul, sa urmeze instructiuni, sa duca la bun sfarsit o munca repetitiva in limita de timp si sa devina tot mai independenti si organizati (1).

Unii observatori, inclusiv Pelligrini si Horvat, sugereaza ca multe probleme scolare traite de copiii cu ADHD nu rezulta doar din factorii innascuti, biologici care rezida la baza tulburarii, ci dintr-o nepotrivire intre copil si mediul scolar (14, 12, 15, 16, 17, 1). Aceeasi observatie se aplica in general tuturor elevilor aflati in risc. Pe baza parcurgerii literaturii, Rossi si Montgomery cred ca riscul este "cel mai bine conceptualizat ca disfunctie sociala, domestica sau scolara mai degraba decat drept calitati inerente copilului".

Cercetarile arata ca multe variabile intra-scolare pot influenta comportamentul copiilor. De exemplu, campul de atentie poate fi afectat de (a) interes datorita preferintelor de gen, (2) dificultatea sarcinii, si (c) durata sarcinii - copiii acorda mai multa atentie subiectelor care ii intereseaza, atentia lor hoinareste daca ei nu inteleg materialul si atentia lor se diminueaza in timp (14). Sarcinile provocatoare - dar nu frustrant de dificile sau plictisitoare - ii motiveaza de asemenea pe copii sa invete.

Succesul sau esecul scolar depind de "nivelul de potrivire": cat de bine interactioneaza variabilele intraindividuale (precum predispozitiile biologice) cu variabilele de mediu (precum expectatiile la clasa). In clasa ca si in lume, "biologia si mediul se afla in interactiune" (14). Din nou, literatura care trateaza persoanele aflate in risc subliniaza acest aspect: "Gradul de potrivire dintre abilitatile copilului si solicitarile vietii scolare, masura in care exista o consonanta intre expectatiile de acasa si de la scoala, si masura in care activitatile scolare apar ca fiind recompensante, toate influenteaza disponibilitatea unui copil de a satisface solicitarile scoalre" (18).

ADHD nu este o afectiune precum durerea in gat, pe care o ai sau nu o ai; in schimb, severitatea si consecintele simptomelor ADHD sunt in legatura cu solicitarile mediului asupra comportamentului. De exemplu, un copil cu ADHD poate sa nu se remarce in pauza, dar va fi mai usor de depistat in situatii care solicita "efort sustinut, inhibitie, organizare si auto-reglare". Similar, un copil poate prezenta mai putine simptome intr-o clasa in care sunt incurajate activitatea si colaborarea decat in clase care solicita lungi perioade de munca in tacere, independenta, la locul fiecaruia (17).

Clasele dependente de activitati scrise provoaca probleme duble pentru acesti copii activi si orientati spre social. Ele nu numai ca ignora stilurile de invatare si atuurile copilului, dar de asemenea eticheteaza drept comportament negativ tendinta naturala a copilului de a interactiona cu mediul.

Raspunsul scolii la esecul scolar

Programe bine-intentionate care sa-i ajute pe copiii care prezinta esec adesea constau din a incerca sa-l schimbe pe copil pentru a se potrivi mediului scolar. Ele ii pot scoate pe copii din clasa, pot aplica un tip strategie de remediere, apoi sa incerce reinserarea lor cu succes in situatia sau cadrul original. Sau scolile ii retin pe copii in aceeasi clasa [prin repetentie] in speranta ca ei vor prinde secventa de invatare prescrisa data viitoare.

In timp ce cateva programe de interventie au demonstrat succes, multe strategii remediale sunt ineficiente (21). Prea des, ele presupun ca problema o constituie copilul. Aceasta perspectiva unilaterala nu numai ca-l izoleaza pe copil din contextul mediului de invatare, dar de asemenea impiedica explorarea solutiilor bazate pe mediu (14). In mod cert, multi profesori frustrati s-au confruntat cu constrangeri de mediu (timp limitat, lipsa de resurse, clase supraaglomerate) atunci cand au incercat sa satisfaca nevoie individuale de invatare. Reeve este de parere ca "daca mediul de la scoala nu este modificat pentru a-l face sa se potriveasca constelatiei unice de nevoi prezentate de copiii cu ADHD, rezultatele negative vor continua" (1). In mod cert, scolile ar trebui sa ia considerare atat elevul cat si mediul de invatare atunci cand planifica strategii de interventie.

Relatiile scoala-copil: un model tranzactional

Un model tranzactional al relatiei scoala-copil deviaza activitatea principala a educatorilor de la corectarea deficientelor la copiii cu cerinte speciale si aflati in risc la acomodarea punctelor slabe in timp ce "proiecteaza medii instructionale care se potrivesc punctelor lor forte" (14). Acest model ridica problema disponibilitatii scolii de a-i instrui pe copiii cu cerinte diverse, precum si disponibilitatea copiilor de a invata (18).

Un model tranzactional, bidirectional al performantei scolare incurajeaza scolile si familiile sa se intalneasca la jumatatea drumului pentru a-si impartasi responsabilitatea pentru educatia copiilor. Prin colaborare, scolile, familiile si sistemele de suport comunitar pot imbunatati potrivirea dintre mediul copilului si mediul scolar pentru a spori probabilitatea de succes.

Tratamentul multimodal: impartasirea responsabilitatii pentru invatare

Expertii recomanda un tratament multimodal pentru ADHD - o combinatie de interventii scolare, comportamentale si medicale pentru a-i ajuta pe copii sa aiba succes acasa si la scoala. Acesta implica parintii sau curatorii copilului, profesionisti din domeniul sanatatii si personal scolar - profesori, administratori, educatori speciali si psihologi scolari - care conlucreaza pentru a proiecta planuri de interventie eficienta care adreseaza slabiciunile individuale si valorifica punctele forte.

Interventiile pot incluse acordarea de informatii si pregatirea parintilor si profesorilor cu privire la ADHD, tehnici de modificare comportamentala, consiliere, pregatirea abilitatilor sociale, medicatie, si acomodari la clasa. Pentru a veni in intimpinarea scolii, familiile pot solicita informatii, pregatire si consiliere, ca si terapie medicamentoase pentru copil; si ei pot comunica si colabora cu scolile si profesorii pentru a sprijini procesul de invatare. Pentru a veni in intimpinarea familiilor, scolile pot furniza informatii si acces scolilor si serviciilor de suport comunitar, pot comunica si colabora cu familiile si pot face acomodari adecvate in mediul scolar.

Acomodarile in mediul scolar se incadreaza de la planuri specifice pentru copiii individuali la modificari mai comprehensive in procedurile, practicile si politicile scolare.

Acomodari specifice, individuale

Din moment ce nu exista doi copii cu ADHD care sa aiba aceleasi puncte forte si slabe, trebuie dezvoltate planuri de acomodare specifice pentru fiecare copil. Conform US Department of Education, "planurile individuale ar trebui, cel putin, sa identifice caracteristicile elevului si cerintele speciale de invatare si sa ofere idei adecvate pentru intarirea performantei lor academice si sociale" (16).

Intr-un memorandum din 1991, Departamentul sugereaza unele modificari posibile pentru copiii cu ADHD in clasele obisnuite:

"Oferirea unui mediu structurat de invatare; repetarea si simplificarea instructiunilor cu privire la sarcinile din clasa si teme; suplimentarea instructiunilor verbale cu instructiuni vizuale; folosirea tehnicilor de management comportamental; ajustarea orarelor de la clasa; modificarea administrarii testelor; folosirea de benzi audio, instruirea asistata de calculator, si alte echipamente audiovizuale; selectarea unor manuale alternative; teme pentru acasa adaptate individului. Alte acomodari se inscriu de la consultatii la resurse speciale si pot include reducerea marimii claselor; folosirea de tutoriale unu-la-unu, ajutoare la clasa; implicarea unui "coordonator de servicii" pentru a supraveghea implementarea programelor speciale si serviciilor speciale si modificari posibile in ce priveste timpul non-academic precum timpul petrecut in cantina, pauza sau educatie fizica" (22).

Tehnici de management comportamental. Copiii cu ADHD au cele mai bune rezultate in situatii de asteptari clare si feedback imediat. Ei pot solicita un ajutor in plus din partea unor planurilor de management comportamental pentru a intruni expectatiile de la clasa precum completarea sarcinilor si limitarea deplasarilor inoportune. In timp ce astfel de planuri pot schimba temporar un comportament, astfel imbunatatind notele - copiii indeplinesc mai multe sarcini - ele nu adreseaza problemele de invatare. Mai mult, comportamentele modificate nu se generalizeaza automat la alte cadre. Cercetarile au indicat ca urmatoarele tipuri de modificare comportamentala sunt eficiente pentru elevii cu ADHD (23).

Intarire pozitiva - punctul de plecare cand dezvoltarea planurilor se inscrie de la feedback pozitiv frecvent (lauda) la sisteme de recompensare simbolica, in care copiii pot castiga tratatii si privilegii pentru anumite comportamente.

Strategii de reducere a comportamentului - feedback negativ; reprimari scurte, imediate; si redirectionare - acestea reduc comportamentele indezirabile si ar trebui folosite alaturi de intaritorii pozitivi.

Taxarea raspunsurilor [response cost], care combina intarirea pozitiva (castigarea de tokenuri care pot fi schimbate pentru privilegii sau recompense) si pedepse (deducerea de tokenuri pentru comportament indezirabil), pot spori comportamentul in sarcina si completarea sarcinilor.

Antrenament de corespondenta - ii recompenseaza pe copii pentru potrivirea dintre cuvinte (intentii) si actiuni: ei promit sa completeze o sarcina, apoi o fac; sau indeplinesc sarcina, apoi comunica (24).

Modificarea administrarii testelor. Copiii cu ADHD pot avea probleme cu functiile executive si limbajul scris, astfel incat ei pot demonstra mai bine cunoasterea materialelor prin testare orala, demonstratie sau alte dovezi alternative ale realizarilor. Elevilor li se poate oferi timp in plus pentru completarea testelor sau zone de testare linistite, lipsite de distrageri.

Adaptarea temelor pentru acasa. Copiii cu ADHD pot beneficia de pe urma unor sarcini modificate sau mai scurte. Chiar si elevii mai mari pot necesita ajutor in gestionarea timpului si urmarirea sarcinilor, manualelor si altor materiale de instruire.

Reducerea numarului de copii la clasa. Barkley (10) recomanda clase mici pentru copiii cu ADHD. El afirma ca "12-15 copii este ideal, in timp ce o clasa cu 30-40 de copii nu poate fi gestionata". Alte strategii pentru scaderea raportului elevi/adult includ folosirea de ajutoare, instruire in pereche cu personal resursa si voluntariat din partea parintilor.

Tutoriale unu-la-unu. Tutoriatul intre egal la nivelul clasei - care realizeaza perechi de elevi pentru activitati - s-a dovedit a fi eficient pentru copiii cu ADHD. Acesta le ofera feedbackul imediat de care au nevoie, in timp ce reduce solicitarile la adresa profesorului (25).

Din moment ce cultivarea stimei de sine este critica pentru tratamentul lor, copiii cu ADHD trebuie sa-si dezvolte si sa-si recunoasca competenta lor scolara (26). Cele mai bune strategii de interventie maximizeaza succesul unui copil si sunt proiectate de asa maniera incat copilului ii este recunoscut succesul (27). Ele de asemenea iau in consideratie punctele forte si slabe individuale ale copilului in contextul unor situatii si solicitari particulare la clasa. Busch sfatuieste: "Acomodati dificultatile copilului si instruiti adresandu-va atuurilor si abilitatilor copilului" (28).

Modificari comprehensive in mediul scolar

Un profesor care trebuie sa gestioneze o clasa care include mai multi copii cu cerinte speciale - toate solicitand acomodari individuale - isi asuma o sarcina dificila. Modificari comprehensive care fac scoala si clasa medii mai prielnice pentru invatare pot elimina nevoia de multe acomodari individuale (1).

Din pacate, putine cercetari specifice interventiilor pentru ADHD exista pentru a-i orienta pe educatori. In timp ce corpul de cunostinte se dezvolta rapid, o parcurgere a literaturii indica "goluri serioase" privind strategiile scolare eficiente si chiar mai putin este disponibil in ce priveste perspectiva politicilor educationale (23, 29). Din fericire, cercetarile incep sa indice ca acele interventii care sunt bine pentru toti elevii functioneaza si pentru elevii cu ADHD.

Intr-un review asupra literaturii privind elevii aflati in risc si eforturilor de reforma scolara, Rossi si Montgomery comunica ca dezvoltatorii de politici au propus "modificari semnificative in curriculum, instruire, evaluare si strategii organizationale pentru a crea un mediu de invatare provocator, nonstigmatizant care sa intruneasca cerintele elevilor" (18). Atunci cand se propun astfel de modificari comprehensive, dezvoltatorii de politici ar trebui sa considere patru aspecte prin care sa ofere copiilor in risc oportunitatea si motivatia de a invata: succes scolar; relevanta programului scolar; relatii pozitive, suportive cu profesorii la scoala; conditii suportive in afara scolii (21).

Tratamentul multimodal pentru ADHD incearca sa imbunatateasca succesul scolar, relatiile in scoala si din afara scolii prin acomodari individuale si colaborari intre personalul scolar, familii si sistemele de suport comunitar (inclusiv personal medical).

Curriculum. S-a demonstrat ca un curriculum care este irelevant pentru interesele sociale si economice ale elevilor contribuie la performanta slabe, abandon si comportament rebel. Pentru a fi intrinsec motivant pentru orice elev, curricula trebuie "interesante, provocatoare si sa ofere oportunitati pentru initiativa si efort creativ" (21). Multi observatori aplica aceste sentimente cu privire la copiii cu ADHD. Barkley (30) afirma ca experientele interesante, provocatoare si semnificative sunt mai apte sa-i mentina pe copiii cu ADHD motivati si angajati. Din moment ce elevii cu ADHD functioneaza in taramul imediatului, este de parere Barkley, ei pot sa nu lucreze pentru recompense intarziate, precum notele: recompensa trebuie sa fie in sarcina in sine (31).

Weaver este de parere ca a oferi copiilor cu ADHD "experiente semnificative de invatare" ii ajuta sa se concentreze (17). Cercetarile sale au indicat ca copiii cu ADHD raspund bine la un curriculum semnificativ care "ofera optiuni personale si ii sprijina pe elevi in a-si asuma mai multa responsabilitate pentru propria lor invatare si pentru propriile lor comportamente".

Kohn (19) favorizeaza un curriculum constructivist, centrat pe elev care permite elevilor sa aleaga sarcini alternative, conecteaza invatarea cu experientele din viata reala si incorporeaza mai putine sarcini neinteresante in activitati interesante. Un curriculum care accentueaza colaborarea, continutul si optiunea, motiveaza elevii sa invete si reduce nevoia de recompense si pedepse pentru a stimula interesul si controla comportamentul, este de parare Kohn.

Colaborarea promoveaza invatarea prin interactiunea activa cu informatia si alte persoane. O forma tot mai populara de colaborare la clasa - invatarea cooperanta - s-a dovedit a angaja elevii si spori achizitiile. Mai multi experti (16, 17, 32) recomanda invatarea cooperanta pentru elevii cu ADHD.

Continutul, in discutia lui Kohn, include atat materia care se preda cat si modul in care este predata. Kohn este de parere ca multe sarcini scolare "nu merita sa fie facute" deoarece ele supra-accentueaza memorarea mecanica, descurajeaza creativitatea si fragmenteaza informatia. Aceasta combinatie poate fi dezastruoasa pentru copiii cu ADHD, care, datorita nevoii de stimulare fundamentata biologic, au o toleranta mica pentru plictiseala (32). In schimb, el sprijina un curriculum care pune in legatura subiectele cu viata si preocuparile elevilor, implica copiii prin investigatie si experiente semnificative si invata responsabilitatea si rezolvarea problemelor prin aplicatii in viata reala.

Alegerea, sau auto-determinarea, este legata critic de motivatie. Kohn, precum Weaver, sustine implicarea copiilor in decizii substantiale cu privire la procesul lor de invatare, de la alegerea sarcinilor de citit si scris la moduri alternative de a demonstra cele invatate.

Pentru a promova interesul si spori relevanta sociala si economica a curriculei, dezvoltatorii de politici au propus incorporarea experientelor din viata reala in curriculum, integrarea instruirii vocationale si academice si dezvoltarea programelor cu desfasurare la scoala si la munca (21).

Instruire. Cercetarile au indicat ca strategiile instructionale din literatura privind instruirea eficienta aduc beneficii copiilor ADHD in clasele obisnuite. Acestea includ un preview al lectiei, oferirea de instruire directa, conectarea informatiei cu cunostintele anterioare ale elevilor si experienta personala, verificarea intelegerii si pregatirea elevilor pentru tranzitii la activitatea urmatoare (33).

Studiile au indicat de asemenea ca stimularea in sarcini - adaugarea unei stimulari la instruire, mai degraba decat reducerea acesteia - poate imbunatati performantele si comportamentul copiilor cu ADHD (23). Pentru a ajuta la imbunatatirea rezultatelor cognitive, Zentall (34, 8) recomanda ca profesorii sa adauga elemente de noutate, stimulare si activitate la materialele si metodele de instruire. Metodele includ invatarea activa si oportunitati ridicate pentru raspuns - construirea mai multor raspunsuri verbale si activitati motorii in sarcinile scolare (de ex., munca de grup, raspuns in cor, flip cards, conversatie), si adaugarea de culoare la materialele de instruire (de ex., printuri colorate, caiete colorate), mai ales pentru sarcinile monotone.

Instruirea asistata de calculator, mai ales jocuri fara animatie excesiva, s-au dovedit a spori atentia la elevii cu ADHD (35). Calculatoarele de asemenea permit indivizilor sa lucreze in ritm propriu si la nivel propriu, ofera feedback imediat si ajuta la dezvoltarea de abilitati de rezolvare de probleme.

In fine, expertii recomanda strategii de instruire care apeleaza la punctele forte ale elevilor mai degraba decat sa le sublinieze slabiciunile. Zentall (32) a gasit ca copiii cu ADHD sunt "invatacei care invata facand, prin incercare si eroare" care vor munci "sa obtina ceva (stimulant, activ, nou)" sau "sa scape de ceva (repetitiv, plictisitor)."

Unele strategii sau teorii care ajuta scolile sa identifice si sa adreseze arii forte ale elevilor includ stiluri de invatare (36), inteligente multiple (37), si dinamica umana (38).

Evaluarea. Disabilitatile ii pot penaliza pe copiii cu ADHD la teste si provoaca performante slabe. Impulsivitatea provoaca erori la itemi cu alegeri multiple (8), problemele de memorie afecteaza retentia informatiei factuale, deficientele de functii executive interfereaza cu scrierea eseurilor, si dificultatile de scriere consuma timpul limitat. Evaluari autentice sau alternative care permit elevilor sa "demonstreze ce au invatat mai degraba decat cat de bine rezolva un test" (21) pot oferi educatorilor informatii mai clare cu privire la eficiente atat a acomodarilor individuale cat si a modificarilor in mediile scolare.

Organizare. O parte a nepotrivirii dintre scoala si copii in risc poate rezulta din amestecarea economiei si educatiei - folosirea valorilor pietei libere si a supravietuirii celui mai potrivit (sau "mai destept") (40) pentru a achizitiona obiectivul mutual exclusiv al excelentei universale. Ca in multe evenimente olimpice, timpul la clasa este o variabila care ii separa pe castigatori de invinsi.

Dupa cum comunica Comisia Educationala Nationala privind Timpul si Invatarea (41), timpul "guverneaza cum este prezentata materialul elevilor si oportunitatea pe care o au ei pentru a-l intelege si stapani" astfel incat "limitele dezvoltarii elevului sunt definite de orare mai degraba decat de standarde pentru elevi si invatare". Comisia este de parere ca "corectarea acestor erori de conceptie" deschide usa pentru reformele necesare: acomodarea copiilor la diferite niveluri de disponibilitate; modificarea radicala a instruirii si invatarii prin incurajarea unor practici precum [block scheduling; module?], instruire in echipa si integrarea disciplinelor; incetarea practicii gruparii copiilor in functie de varsta; ajustarea claselor pentru a satisface cerintele si stilurile de invatare ale elevilor individuali - "oferirea de pauze mai frecvente, oferirea de mai multe oportunitati pentru invatare practica, incurajarea muncii in grup"; si permiterea in mai mare masura a instruirii individualizate.

Cercetarile arata ca practicile privind orarul afecteaza atentie si nivelurile de activitate ale elevilor. Abilitatea copiilor de a ramane implicati in sarcina si nevoia lor de pauze variaza in mod natural in functie de varsta si nivel de dezvoltare. Organizarea instruirii si pauzelor in functie de nevoile de dezvoltare ale elevilor ar putea ajuta la maximizarea concentrarii, la reducerea activitatilor inadecvate, si la imbunatatirea timpului implicat in sarcina pentru toti copiii, inclusiv cei cu ADHD (14).

Lipsa timpului in scoala limiteaza de asemenea oportunitatile profesorilor pentru planificare, colaborare cu altii - inclusiv colegi, parinti si personal de sprijin. Tratamentul multimodal pentru elevii cu ADHD solicita ca profesorii sa aiba acest timp in plus in decursul zilei de scoala, dar in realitate, putini o fac.

Constrangerile organizationale influenteaza alte decizii cu privire la instruire si invatare care afecteaza adevers copiii cu ADHD. De exemplu, marimea clasei poate ajuta la determinarea alegerea metodelor de instruire si activitatilor de invatare, asa cum isi poate imagina oricine suficient de curajos sa desfasoare activitate cu 25-30 de copii. Este de inteles ca profesorii pot alege sa aloce munca individuala la locul fiecaruia mai degraba decat sa incerce activitati colaborative. Ei fac aceasta alegere atat pentru management cat si control al multimii, dar si in scopul beneficiului scolar, desigur, dar o preponderenta a muncii individuale exacerbeaza simptomele elevilor cu ADHD si face putin pentru a promova invatarea autentica.

Au fost propuse o serie de strategii de organizare pentru a spori sprijinul pentru copiii in risc. Pentru a combate impersonalizarea la nivel secundar provocata de scolile mari si frecvente modificari la clasa, au fost create unitati academice mai mici in cadrul scolilor mai mari ("scoli in interiorul scolilor") si echipe interdisciplinare de profesori (21). Aceste strategii le permit profesorilor si elevilor sa ajunga sa se cunoasca reciproc si sa-i ajute pe profesori sa colaboreze pentru a adresa probleme individuale ale elevilor. Colaborarea si consecventa intre profesori aduce beneficii mai ales elevilor cu ADHD, care functioneaza cel mai bine cu rutina, structura si expectatii consecvente.

Monitorizarea performantei

Deoarece educatorii si dezvoltatorii de politici trebuie sa urmareasca imbunatatirea rezultatelor educatiei pentru toti elevii, inclusiv cei cu ADHD, ei trebuie sa monitorizeze atent progresul elevilor si sa evalueze daca programele si politicile genereaza rezultatele dorite. Un mediu scolar care cultiva cresterea si dezvoltarea copiilor cu ADHD, cel putin, ar scadea rata abandonului, suspendarilor, exmatricularilor, esecului si repetentiei; si ar spori inscrierea la liceu si pregatirea postliceala in randul acestei populatii.

Intrebari ce trebuie considerate

Pentru a construi medii propice pentru copiii cu ADHD si alte categorii de elevi "in risc", dezvoltatorii de politici si educatorii ar putea avea in vedere urmatoarele intrebari:

Apeleaza instruirea la punctele forte ale elevilor sau se centreaza asupra slabiciunilor?

Este curriculumul interesant, provocator si ii angajeaza pe elevi?

Este curriculumul relevant pentru nevoile sociale si economice ale elevilor?

Evaluarea la clasa penalizeaza copiii cu disabilitati sau masoara ceea ce ei stiu?

Copiii cu ADHD participa la evaluarile nationale? Le ofera scoala acomodari care le permit sa participe?

Orarele scolare detin primatul fata de nevoile de individuale de dezvoltare si invatare ale copilului?

Au timp profesorii sa satisfaca cerintele elevilor, colaborarea cu colegii, si dezvoltarea cunoasterii si expertizei?

Eficienta pe termen scurt (la nivel de scoala si clasa) conteaza mai mult decat eficienta pe termen lung (invatare si dezvoltare)?

Scolile agrega si monitorizeaza rezultatele pentru elevii cu disabilitati (rate de abandon, suspendare, exmatriculare, esec si repetentie; si inscrierea la colegiu si pregatire post-secundara)?