Definitia sindromului esofagian

Definitia sindromului esofagian

Sindromul esofagian reprezinta ansamblul modificarilor clinice si radiologice dominate de disfagie, care apar in cadrul majoritatii suferintelor esofagului.

Acest sindrom include:

-disfagia;

-pirozisul;

-durerile toracice;

-regurgitatiile;

-hipersialoreea;

-disfonia;

Disfagia inseamna dificultate la deglutitie, se exprime ca o senzatie de oprire retrosternala a alimentelor sau lichidelor care creza necesitatea unui efort constient pt invingerea obstacolului. Poate fii selectiva pt solide, globala pt lichide si solide, paradoxala pt lichide. In functie de etapa afectata poate fii disfagie de transfer sau bucofaringiana, ca in cancerele bucal, lingual, faringian sau diverticul Zenker.

Disfagia esofagiana propriu-zisa sau de transport este afectata secundar unor obstructii organice cum ar fii: tumori, stenoze post caustice, compresiuni extrinseci sau functionale cum sunt tulburarile de motilitate.

Disfagia de evacuare cand este afectata evacuarea bolului alimentar in stomac si survine in afectiunile sfincterului esofagian inferior, adica in achalazie sau diverse cancere. Modul de instalare ne oritenteaza catre un anume grup de afectiuni. Fenomenenele associate orienteaza catre un anumit alugoritm de diagnostic:

-disfagia cu tuse la deglutitie pledeaza spre o obstructie inalta;

-disfagia cu senzatie de sufocare deasemenea;

-disfagia cu refulare pe nas a alimentelor denota o afectare neuro-musculare;

-disfagia cu regurgitatie de cele mai multe ori pledeaza spre o obstructie joasa asa cum este achalazia.

-disfagia cu scadere marcata in greutate in general la varste inaintate, ne indruma catre un cancer esofagian;

-disfagia insotita de pirozis, indica o esofagita peptica;

Simptomatologie asociata: in afara de semnele mentionate anterior, poate sa apara durere retrosternala, sialoreea, sughitul, disfonia si tulburarile respiratorii, precum si eructatie.

Cea mai frecventa cauza a sindromului esofagian este boala de reflux gastro-esofagian. In cadrul acestui sindrom, regurgitatia este un alt symptom cu importanta diagnostica, ea poate fii insotita de tuse si crize de dispnee nocturna, caz in care se poate suspiciona un sindrom de aspiratie.

Durerea din sindromul esofagian trebuie delimitata prin diagnostic diferential de o angina pectorala si de dureri toracice ce se datoreaza altor organe mediastinale: dureri pleurale, etc. Pt a realiza acest lucru este important ca in anamneza sa se specifice daca simptomele survin diurn sau nocturn, postprandial sau cand pacientii stau in clinostatism, la inghitire sau cand durerea a intervenit dupa inghitirea unui bol nefragmentat. Uneori durerea poate sa aiba character constrictiv cu iradieree catre regiunea dorsala sau epigastrica, alteri bolnavi descriu durerea ca pe un junghi sfasietor. De obicei durerea nu iradiaza lateral, nu este provocata de effort, este legata de inghitire, apare la aplicare si trezeste pacientul din somn.

Tratament: cedeza la antiacide, este asociata cu simptome de suferinta esofagiana.

Examenul obiectiv este in general sarac, putand decela scadere ponderala cu paloare, in unele cazuri poate aparea disparitia pulsului la a radiala dreapta in cursul deglutitiei.

Investigatiile paraclinice ce se impun sunt explorari radiologice, endoscopice, motilitatii esofagiene, manometria esofagiana, scintigrama esofagiana. Explorarea radilogica cu substanta de contrast (bariu) pune diagnosticul in:

-cancerul esofagina, in care apare imagine lacunara cu pereti neregulati sau stenoza neregulata cu dilatarea esofagului supraiacent;

-megaesofagul functional- dilatarea esofagului supraiacent unei obstrucii functionale;

-divericulii esofagieni;

-stenoze esofagiene postcaustice.

Examinarea radiological a esofagului poate fi facuta in timpul deglutiei atat in ortostatism cat si in decubit dorsal sau in pozitie Trendelenburg, precum si in picioare cu trunchiul aplecat inainte si in jos. In ultimi ani se foloseste tehnica dublului contrast, acesta avand avantajul deterctarii unor leziuni de mici dimensiuni. La examenul radiologic se pot usor scapa eroziunile, fisurile mucoasei, stadii initiale ale esofagitei, anumite forme de carcinoma esofagian, unele varice esofagiene, precum si unele tulburari de motilitate.

Emdoscopia esofagiana permite depistarea leziunilor mucoasei esofagiene si modificarilor de calibru esofagian dand posibilitatea efectuarii unor biopsii din tumori sau mucoase.

Manometria se realizeaza cu ajutorul unor catetere plasate la niveluri diferite, permitand inregistrarea grafica a tonusurilor sfincterelor esofagiene. Aceasta este utila in diagnosticarea achalaziei cardiei si a spasmului difuz esofagian.

Scintigrama esofagiana foloseste radiotrasori, punand in evidenta tulburari de motilitate cu perturbari ale evacuarii esofagiene, refluxul gastro-esofagina.