FORMELE ANATOMO-CLINICE ALE PULPITELOR CRONICE

Pulpitele cronice deschise

Pulpitele cronice deschise ulceroase

Granulomatoase (polipoase)

Pulpita cr. inchisa propriu-zisa sau scleroatrofica

Pulpita cr. hiperplazica (granulomul intern Palazzi)

Pulpitele cronice inchise

Pulpitele cronice

Clasificarea pulpitelor cronice se face in functie de integritatea camerei pulpare astfel:

PULPITELE CRONICE DESCHISE

Schema 4- formele anatomo-clinice ale pulpitelor cronice

Pulpitele cronice deschise se caracterizeaza prin predominanta reactiilor proliferative, fiind imbolnaviri ale pulpei dentare ce urmeaza unui proces inflamator acut (hiperemie preinflamatorie, pulpita seroasa partiala sau totala sau pulpite purulente partiala).

Pentru ca o reactie inflamatorie acuta sa se transforme intr-o inflamatie cronica este necesar ca in cursul evolutiei acesteia sa se deschida camera pulpara si sa se evacueze continutul seros sau purulent.

Deschiderea camerei pulpare poate fi provocata de:

evolutia procesului carios;

traumatisme masticatorii exercitate repetat asupra unui start subtire de dentina ramolita;

deschiderea accidentala care nu a fost urmata de un tratament.

Evolutia spre una din cele doua forme ale pulpitelor deschise (forma ulceroasa sau granulomatoasa) depinde de reactivitatea organismului.

Formele ulceroase evidentiaza capacitatea redusa de aparare a organismului, acestea grefandu-se pe tesuturi pulpare care au suferit anterior procese de imbolnavire sau pe pulpa dentara a pacientilor cu boli generale de sistem.

Formele polipoase apar in general la pacienti tineri in perioada de crestere demonstrand o buna capacitate de aparare a organismului manifestata la nivel pulpar prin inmultire celulara si crestere in volum a pulpei.

La pacientii cu o capacitate medie de aparare a organismului, exista si posibilitatea dezvoltarii unei pulpite cronice deschise pe o pulpa care aparent nu a avut nici o suferinta acuta. In aceste cazuri inflamatia acuta evolueaza foarte rapid fara semne clinice caracteristice.

Fiziopatologie

pulpitele cronice deschise sunt de fapt modalitati de inlocuire a unui tesut pulpar alterat cu un tesut de granulatie;

in prima faza a cronicizarii are loc neutralizarea toxinelor din focarul inflamator prin reactii biochimice;

histiocitele si fibroblastii prin fenomenul de fagocitoza indeparteaza din focarul inflamator resturile celulare microbiene, leucocitele fragmentate precum si resturile celulare pulpare care si-au pierdut integritatea in urma procesului inflamator;

in urma acestor procese se reduce aciditatea pulpara, pH-ul pulpar permitand repolimerizarea MPZ din substanta fundamentala, cu legarea moleculelor de apa libera si transformarea ei in apa stabila;

in acelasi timp are loc echilibrarea circulatiei ionilor minerali intre celule si substanta fundamentala, ca si intre acestea si vasele sanguine, ceea ce permite trecerea ionilor de potasiu in celule si a ionilor de sodiu in vase; se produce astfel scaderea presiunii intratusulare, scadere favorizata de deschiderea procesului carios si formarea unei cai de drenaj;

vasele sanguine isi regleaza tonusul si se imbunatatesc conditiile de circulatie sanguina, acestea nemaifiind supuse presiunii intratisulare si nici actiunii substantelor chimico-toxice neutralizate;

incepe un proces activ de migrare si multiplicare a celulelor conjunctive tinere in zona centrala a procesului inflamator, zona situata de obicei la nivelul deschiderii camerei pulpare;

in acelasi timp, capilarele sanguine invecinate prolifereaza, formand noi vase sanguine prin burjonarea extremitatilor;

rezulta astfel, un tesut de granulatie mai mult sau mai putin bogat in functie de reactivitatea locala, marimea procesului carios si deschiderea camerei pulpare;

prin intermediul tesutului de granulatie, pulpa vine in contact cu mediul bucal; tesutul de granulatie este supus excitatiilor fizice, chimice si toxice rezultate din actele fiziologice din mediul bucal; urmarea acestor insulte, in zonele superficiale ale tesutului de granulatie se petrec o serie de modificari prin:

extravazarea si depunerea fibrinogenului;

necrozarea celulelor;

infiltratie cu germeni bacterieni;

ulcerare traumatica.

uneori cand se produce proliferarea tesutului de granulatie in cavitatea carioasa sub forma de polip, pe suprafata lui se pot atasa celule epiteliale desprinse din mucoasa bucala in timpul actului masticator; aceste celule ajunse pe suprafata polipului isi asigura o baza de implantare, se inmultesc si in final ajung sa acopere intreaga suprafata a polipului;

sub tesutul de granulatie se gasesc:

celule tinere conjunctive;

histiocite cu rol in fagocitoza;

limfocite si plasmocite cu rol imunologic;

fibre nervoase care explica sensibilitatea la intepare cu sonda in zonele profunde ale pulpei (in zona tesutului de granulatie fibrele nervoase lipsesc).

in zona tesutului de granulatie cat si in zona subiacenta lipsesc fibrele conjunctive, care, insa, sunt foarte bine reprezentate in zona imediat urmatoare (zona a treia), ca o consecinta a repolimerizarii colagenului disociat in straturile superioare, in timpul inflamatiei acute.

in restul pulpei, aparent normala, intalnim sechele ale tulburarilor circulatorii si metabolice, care determina tulburari intime tisulare datorate proceselor degenerative evolutive, de tip scleros, hialin si calcar.