Intubatia gastrointestinala

INTUBATIA GASTROINTESTINALA

I. Aspiratia gastrica - golirea stomacului de continut prin intermediul unui tub introdus in stomac si mentinerea stomacului gol, prin efectuarea unor manevre de aspiratie.

Indicatii: - sindromul de staza gastrica - e indicatiue majora

- obstructie intestinala (ocluzie)

- ileus paralitic

- preoperator, in interventii chirurgicale abdominale, gastrice (ulcer gastric perforat, varice esofagiene sau gastrice)

-postoperator(gastrectomie, olecistectomie)

Precizare : in afara de aspiratia activa, continua, intubatia gastrica de evacuare a continutului stomacal are urmatoarele indicatii:

- obstacol digestiv la nivelul stomacului, duodenului sau pilorului

- hemoragie digestiva superioara, cu acumularea unor cantitati mari de sange in stomac

- pareza gastrica in cadrul tubului digestiv, de stres

Echipamentul necesar :

- carucior, sonda naso-gastrica (se folosesc de obicei sonde cu lumen mic, preferandu-se sonde de plastic, cu varf bont si cateva orificii laterale = sonde LEVIN cu un singur lumen. In lipsa unor asfel de sonde, ele pot fi improvizate din truse de perfuzie. Orice sonda de aspiratie gastrica va trebui sa aiba notate, inainte de a fi introduse, dimensiunile de 50 si 60 cm de la capatul distal).

-materiale de protectie a pacientului si patului (servetele, sorturi, tavita renala, musama, aleza)

- recipient pentru proteza dentara (la nevoie)

- material necesar curatirii narilor (daca e cazul)

- lubrifiant (hidrosolubil)

-seringa de 20 ml

- recipient pentru lichidul de aspiratie

- hartie de turnesol pentru testarea aciditatii

- pensa hemostatica (la nevoie)

-pompa de aspiratie (seringa mai mare)

Efectuarea manevrei: - asistenta:

- inainte : - ii explica pacientului scopul tubajului, manevra, ii castiga comsintamantul si cooperarea,

- asigura izolarea pacientului,

- ii asigura o pozitie cat mai confortabila si relaxanta

- il informeaza despre durata tehnicii,

- indeparteaza proteza dentara (daca exista) intr-un recipient etichetat cu nume,

- roaga pacientul sa-si sufle nasul, pe rand fiecare nara sau la nevoie curata narile,

- intreaba pacientul daca are defect nazal

- masoara aproximativ distanta de la narile pacientului la stomac si noteaza pe tubul nazogastric,

- masoara distanta de la ureche la nas

- aspira continutul gastric si testeaza aciditatea cu hartie de turnesol

- introduce 20 ml aer in stomac cu o seringa, iar a doua asistenta asculta abdomenul cu un stetoscop (un vuiet va fi auzit daca sonda a fost plasata corect)

- securizeaza sonda la nas / fata cu banda adeziva

- aspira continutul gastric printr-o aspiratie continua sau intermitenta (functie de indicatiile medicului)

- dupa incetarea aspirarii gastrice:

- se asigura ca dupa manevra pacientul sta cat mai confortabil

- indeparteaza materialele folosite

- inregistreaza tehnica efectuata

- monitorizeaza pacientul pentru orice efecte postmanevra si le raporteaza medicului

DE RETINUT

- aspiratia continua poate fi facuta cu o pompa sau prin introducerea capatului distal al sondei nasogastrice intr-un recipient asezat mai jos decat stomacul pacientului

- aspiratia intermitenta (cu o pompa sau seringa) - intre aspiratii, capatul sondei se inchide; se foloseste la sondele cu un singur lumen

- daca se astupa sonda, se va permeabiliza prin introducerea unor mici cantitati de aer sau ser fiziologic (NU SOLUTII HIPERTONE)

- cantitatea lichidului de staza aspirata din stomac va fi exact masurata si calculata ca pierdere in cadrul bilantului hidric

- suprimarea aspiratiei gastrice se face dupa o prealabila pensare de cca. 6 ore a sondei de aspiratie, timp in care nu trebuie sa apara semne de intoleranta gastrica

- comunicarea verbala poate fi redusa prin folosirea unei coli de hartie si unui creion, puse la indemana pacientului

Promovarea confortului :

- prevenirea lezarii mucoaselor

- securizarea sondei la nas / fata cand ea a ajuns la stomac, dar sa nu preseze mucoasa nazala

- restul sondei se fixeaza la pat / hainele pacientului

- lubrifierea sondei cu lubrifiant hidrosolubil

- pastrarea umeda a mucoaselor ( I se pot da pacientului bomboane tari ce trebuie supte si care stimuleaza salivatia)

- ingrijirea frecventa a cavitatii bucale si nazale pentru a preveni uscaciunea lor datorita sondei

- eliminarea secretiilor in exces din jurul narilor si aplicarea de lubrifiant hidrosolubil pentru a preveni consolidarea lor

- modificarea frecventa a pozitiei pentru a preveni presiunea exercitata de sonda pe mucoasa faringiana

II. Tubajul intestinal - Aspiratie intestinala continua

TUBAJUL INTESTINAL = introducerea prin gura / nas a unei sonde de plastic sau cauciuc in intestin, dincolo de limitele duodenului.

Scop: - alimentarea sau hidratarea

- aspiratia intestinala continua

ASPIRATIA INTESTINALA CONTINUA

Indicatii: - extragerea lichidelor si a gazelor din intestin pentru a preveni distensia intestinala data de acumularea de gaz si lichide (decompresiune)

- in cazul intreruperii tranzitului intestinal, cand gazele si lichidele nu pot fi absorbite sau eliminate pe cale naturala (in obstructii) - profilactic - preoperator ( pe abdomen, pentru a preveni varsaturile postoperatorii si presiunea exercitata pe sutura operatorie, ce poate determina ruperea ei sau pentru a preveni o ocluzie intestinala postoperatorie)

- pentru temporizarea unei operatii in caz de ileus mecanic

- ca metoda de tratament in ileusul paralitic

Echipamentul necesar :

- sonda lunga Miller-Abbott = 3 m cu lumen dublu: un lumen ce se termina printr-un balonas de cauciuc cu o capacitate de 50 ml, ce poate fi umflat prin lumen, si care asigura inaintarea sondei in intestin, fiind si un excitant mecanic pentru declansarea peristaltismului, celalalt lumen, de calibru mai mare, se termina printr-o oliva metalica, servind la aspirarea lichidelor si gazelor. In lipsa sondei Miller - Abbott se poate folosi si sonda duodenala Einhorn

- recipient de colectare: borcan de 5 - 10 l, in care se realizeaza o presiune negativa; recipientul de colectare poate fi racordat la urmatoarele sisteme de aspiratie: aspirator electric, trompa de vid - ce aspira aerul din recipient in functie de intensitatea curentului de apa din retea.

Mecanisme improvizate pe principiul vaselor comunicante, pentru a realiza vidul necesar: - se folosesc 2 recipiente de 10 l, unul va fi astupat cu dop de cauciuc, prin care trec 2 tuburi de sticla, unul lung pana la fundul vasului, celalalt scurt pana sub nivelul dopului. Borcanul astupat si plin cu apa este atarnat pe un stativ, cu gura in jos. Tubul lung se racordeaza la sonda aspiratoare, iar cel scurt se racordeaza la un tub de cauciuc / plastic prevazut cu clema Hoffman. Acest tub patrunde in al doilea borcan situat cu 1,5 m sub primul. Sistemul functioneaza astfel: se deschide clema Hoffman iar apa incepe sa curga in borcanul de jos, realizand o presiune negativa in borcanul de sus. Vidul creat va exercita o forta de aspiratie asupra continutului intestinal. Dezavantaj: gazele din intestin il umplu foarte repede si borcanul aspirator trebuie mereu umplut cu apa. De aceea s-au construit aparate dupa principiul de functionare al aparatelor de pneumotorax, unde, dupa scurgerea apei dintr-un recipient in altul, se inverseaza pozitia celor doua aparate.

Daca nu se dispune de nici una din posibilitatile de mai sus, se va aspira cu o seringa tip Guyon, Record sau alt tip de calibru mare, cu care aspiratia se va face din 10 in 10 minute. Restul materialelor necesare se vor pregati ca si pentru aspiratia gastrica sau tubajul duodenal.

Efectuarea manevrei :

- asistenta : - informeaza, explica si pregateste fizic si psihic pacientul

-pregateste patul cu lenjerie curata, cu musama, traversa curata, pentru a nu deranja ulterior pacientul

- informeaza pacientul asupra duratei, ce poate fi de 1 - 2 zile sau mai mult

- introducerea sondei pana in duoden (la fel ca si la tubajul duodenal) cand diviziunea 75 cm se afla la arcada dentara, oliva sondei a ajuns in duoden ( dupa cca. 1 - 1,5 ore de la patrunderea ei in stomac), pacientul fiind culcat in decubit lateral drept, cu trunchiul mai susu si capul mai jos, si cu o perna cilindrica sub ficat; pacientul inghite 1 - 2 cm sonda la 3

- pentru introducerea mai in profunzime a sondei, asistenta umfla balonasul pein lumenul corespunzator; balonasul va inainta in intestin tragand sonda dupa el, cu viteza de 1 cm / minut.

- inaintarea sondei va fi facilitata prin modificarea pozitiei pacientului, astfel: - culcat pe partea dreapta 2 ore

- culcat in decubit dorsal 2 ore

apoi, - culcat pe partea stanga 2 ore

- asistenta verifica profunzimea sondei, citind cifrele marcate pe sonda; poate fi pana la 3 m de la arcada dentara; daca a ajuns la nivelul dorit, asistenta dezumfla balonasul, apoi racordeaza tubul mai gros al sondei la aparatul de aspirat; - deschide robinetul sondei si incepe aspiratia; - pe tot timpul aspiratiei, se va pastra o riguroasa igiena bucala pentru a preveni infectiile virotice si micotice. Sonda se va mobiliza de mai multe ori pe zi pentru a preveni escarele.

DE RETINUT

- deoarece prin aspiratie se pierd mari cantitati de lichide si saruri minerale, lichidele administrate se vor nota pentru bilantul lichidian

- aspiratia intestinala trebuie sa fie insotita totdeauna de hidratarea si mineralizarea organismului (administrare parenterala de lichide si electroliti)

- lichidele extrase vor fi masurate si notate exact pentru calacularea bilantului hidric

- extragerea sondei se va face cu sistemul de aspiratie in functiune pentru a indeparta lichidele, gazale acumulate pe parcurs in intestin, duode, stomac

- dupa terminarea aspiratiei, hidratarea si mineralizarea pacientului se va face pe calea indicata de medic pana la recuperarea pierderilor

III. Stomiile

Definirea termenilor.

Stoma = vine de la cuvantul grecesc'stoma', care inseamna gura sau gaura.

Stomie = crearea printr-o interventie chirurgicala a unei deschizaturi (stome) prin care se realizeaza o comunicare intre un organ cavitar si tegument sau realizarea unei noi deschideri intre doua formatiuni.

Anus artificial = orificiu intestinal artificial creat printr-o interventie chirurgicala, in vederea eliminarii continutului intestinal.

In functie de locul stomei exista mai multe denumiri:

Ileostomie = deschiderea si fixarea operatorie a intestinului subtire la nivelul pielii peretelui abdominal. In ileostomie anusul artificial (stoma) este la nivelul ileonului.

Colostomie = deschiderea si fixarea colonului la suprafata (pielii) peretelui abdominal, prin operatie. Poate fi temporara sau definitiva; anusul artificial creat (stoma) poate fi la nivelul colonului ascendent, transvers sau descendent.

Urostomie: - Nefrostomie = crearea operatorie a unei comunicari intre rinichi si piele printr-o sonda, pentru a deriva urina la exterior.

- Ureterostomie (directa) = aducerea ureterului la piele printr-o stoma.

- Cistostomie = aducerea vezici urinare la piele printr-o stoma (cistostomie de derivatie temporara sau definitiva).

- Uretrostomie (perineala) = aducerea uretrei la pielea perineului tot printr-o stoma.

(Precizare: urostomiile interne nu se definesc intrucat nu constituie o problema practica pentru asistentele medicale).

Gastrostomie = crearea unei comunicari intre stomac si peretele abdominal printr-o stoma efectuata chirurgical. Scop - nutritia pacientului.