MAMITA ACTINOBACILARA (ACTYNOMICOSIS UBERIS)

MAMITA ACTINOBACILARA (ACTYNOMICOSIS UBERIS)

Este o inflamatie productive, cu prezenta de noduli de granulatie, care contin central focare mici de puroi, cu tufe caracteristice. Boala a fost descrisa prima data in Suedia de catre Pehrsson in 1886. Din punct de vedere bacteriologic in aceste focare au fost pusi in evidenta stafilococi Actinobacillus lignieresi, diferiti actinomiceti, pseudomonas si asocieri de germeni.

Patogenitatea bolii este mult discutata. Unii autori afirma, ca boala nu poate sa apara decat in asociatie cu alti germeni (stafilococ, streptococ), care creeaza conditiile de dezvoltare ale actinomicetului. Exista multe controverse in ceea ce priveste actinomicoza si actinobaciloza, ca entitati morbide deosebite.. In ultimii ani s-a aratat in tara noastra, ca actinobaciloza ar fi mai frecventa in general decat actinomicoza. In toate formele in care sunt prinsi ganglionii sateliti regiunii respective, infectia este data de actinobacili, (care produc si limfangite regionale). Infectia se produce pe cale hematogena, mamelonara sau cutanata. In interiorul glandei mamare, procesul patologic difuzeaza in tesutul glandular prin continuitate.

Modificari anatomopatologice. Boala se localizeaza la un sfert sau doua sferturi ale glandei mamare, de obicei la cele posterioare. Procesul inflamator este de natura productiva, formand focare mai mari sau mai mici in sfertul bolnav. Localizarea mai frecventa a acestora este subcutanata, in mameloane si in cisterna. Nodulii actinomicotici sunt formati dintr-un tesut de granulatie cenusiu - galbui, separati de tesutul glandular printr-o capsula subtire de tesut conjunctiv. Focarul actinomicotic cuprinde puroi de consistenta lichida sau densa, cremoasa, de culoare alba, cu adausuri de granule galbene, care reprezinta tufele radiare de ciuperci, care se gasesc in centrul focarului, puternic infiltrate de leucocite. Rar s-au descoperit si celule gigantice. Tufele se coloreaza cu eozina in rosu aprins. Coloniile de actinobacili sunt gram negative si colorate cu hematoxilin - eozina, apar ca o masa lipsita de structura, slab colorata in albastru. In cazul asocierii infectiei cu pseudomonas, tufele de actinobacili sunt greu de distins. Nodulii purulenti se deschid in afara sau in lumenul cisternei, cand tufele pot fi vazute in lapte.

Simptomele clinice. Se manifesta prin prezenta nodulilor nedurerosi, situati subcutanat sau in parenchimul glandei mamare. Acestia se pot deschide spontan, lasand in urma ulcere sau fistule fara tendinta de vindecare. Din ei se scurge puroi lichid sau dens, cremos, de culoare alba, cu granule galbene (care sunt tufele actinomicotice).

Diagnosticul se pune numai pe baza examenului microscopic al puroiului, cand se observa tufele actinomicetului. In cazul in care boala este produsa de actinobacili, apare adenopatia retromamara, corespunzatoare sfertului bolnav. Daca focarele se deschid in canalele galactofore, tufele pot fi vazute la examenul microscopic al laptelui.

Tratamentul profilactic consta in izolarea animalelor bolnave, distrugerea furajelor si asternutului infectat, dezinfectia si sterilizarea riguroasa a ustensilelor si dispozitivelor de muls si respectarea igienei mulgatorilor.

Tratamentul curativ se realizeaza pe cale generala si locala. General se administreaza iodura de potasiu, cate 9 - 10 g/zi, timp de 7 - 8 zile, pana la fenomenul de iodism. In caz de actinobaciloza se recomanda iodura de sodiu injectabila, solutie 25%, cate 10 ml intravenos, timp de 7 - 8 zile. S-au mai recomandat tratamente cu antibiotice, mai ales pentru flora de asociatie. Abcesele si fistulele se vor trata chirurgical. Se va analiza inainte de tratament daca este rentabila interventia terapeutica, intrucat in cazul ca focarele sunt profunde, nu se obtine o vindecare satisfacatoar