Mastite acute - etiopatogenie, anatomie patologica, diagnostic, forme clinice, tratament

Mastite acute - etiopatogenie, anatomie patologica, diagnostic, forme clinice, tratament

Mastita puerperala (de lactatie) - reprezinta infectia parenchimatoasa a glandei mamare, apare mai ales in primele 6 saptamani de alaptare sau dupa intarcare cand staza laptelui predispune la infectie. Afecteaza 2-33% din femei. Este mai frecventa la primipare cu mameloane ombilicate sau scurte.

Mastita puerperala sporadica - neepidemica, presupune implicarea tesutului conjunctiv interlobular din parenchimul mamar si de aceea secretiile mamelonare purulente nu sunt o caracteristica. Cel mai frecvent germene incriminat este stafilococul auriu. Pacienta prezinta semne de inflamatie: eritem edem, durere, caldura locala. Adenopatiile nu sunt caracteristice.

Mastita epidemica - este provocata de suse de stafilococ auriu meticilini rezistent (MRSA) si, in acest caz sursa infectiei o reprezinta sugarul contaminat la randul sau cu acest germene de spital de catre personalul medical. Pacienta poate prezenta secretii mamelonare purulente, inflamatia sanului sau sepsis.

Diagnosticul se pune pe baza anamnezei si a examenului clinic. In timpul alaptarii poate aparea staza laptelui sau inflamatia neinfectioasa a sanului. Thomsen a incercat ca pe baza numararii leucocitelor si bacteriilor din laptele matern sa stabileasca niste criterii de diagnostic:

<10la6 leu/ml si < 10la3 bacterii = staza laptelui la nivelul sanului

>10la6 leucocite/ml si <10la3 bacterii = inflamatie neinfectioasa

>10la6 leu/ml si >10la3 bacterii = mastita

Tratament - profilaxia consta in igiena, verificarea bacteriologica a personalului si toaleta corecta a sanlui. In cazul mastitei epidemice alaptatul la san se intrerupe. Exista opinii separate privind continuarea alimentatiei la san a sugarului in prezenta mastitei sporadice. Oricum daca aceasta se va stopa se vor utiliza pompe aspirative pentru evacuarea laptelui stagnant - golirea sanului scurteaza evolutia bolii si scade riscul recurentelor.

Antibioterapia se va institui cat mai precoce. Actual pana la 80% dintre stafilococi sunt rezistenti la penicilina, motiv pentru care se administreaza amoxicilina-clavulanat (augmentin) sau flucloxacilin; la pacientele cu alergie la peniciline se administreaza eritromicina sau ccalritromicina. La pacientele care continua alaptarea se vor administra tetracicline, ciprofloxacin sau cloramfenicol (se excreta in lapte). Antibioticele se administreaza minim 10 zile. Pana la 96% din cazuri se vindeca, restul pot evolua nefavorabil cu dezvoltarea unui abces mamar.