Modelul endocrin s-a dezvoltat ca urmare a observatiilor clinice referitoare la frecventa mare de corelare a simptologiei endocrine cu cea a tulburarilor afective, precum si ca urmare a legaturilor anatomice si fiziologice bine cunoscute intre sistemul nervos si sistemul endocrin.

Observatia ca nivelul cortizolului plasmatic este ridicat la pacientii depresivi a fost folosita ca argument pentru acest tip de teorii. Cresterea nivelului cortizolului plasmatic este o reactie normala la stres. Observarea nivelului crescut de cortizol la pacientii depresivi, in absenta simptomatologiei de stres a stat la baza utilizarii acestei variabile ca marker al depresiei. A fost elaborat astfel testul de supresie la dexametason: administrarea dexametasonei la indivizii normali produce supresia secretiei de cortizol timp de 24 de ore, in timp ce la 30% pana la 70% din depresivi dexametasona nu are acest efect. Ulterior s-a obiectat ca acest test nu prezinta specificitate, deoarece exista un mare numar de conditii patologice asociate cu absenta supresiei mentionate, iar testul este afectat de situatii diverse, ca de exemplu consumul de alcool, utilizarea unor medicamente sau varsta inaintata.

O alta glanda endocrina a carei activitate disfunctionala a fost corelata cu simptomatologia depresiva este glanda tiroida. Studiile concentrate in aceasta directie au sugerat posibilitatea corelatiei intre hipotiroidism si depresie. Hipofunctia tiroidiana poate determina simptome cum ar fi mimica depresiva, iar tratarea hipotiroidismului poate ameliora simptomatologia depresiva.

Este acceptata existenta unui numar de metaboliti ai sistemului endocrin ale caror valori sunt perturbate in tulburarile afective: insulina, hormonii de crestere, somatostatinul, prolactina si endorfinele. Metabolismul acestora este corelat cu acela al sistemului monoaminelor.

De asemenea s-a demonstrat afectarea functionarii unor componente ale sistemului endocrin in tulburarile emotionale. Dereglarile endocrine la nivelul axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal, hipotalamo-hipofizo-tiroidian, modificarile valorilor STH-ului si al prolactinei prezente in aceste tulburari sunt argumente ale teoriilor explicative de nuanta endocrina.

Cercetarile de ultima ora se concentreaza asupra aspectelor moleculare ale relatiei dintre sistemul nervos si sistemul endocrin. Zhang (2002) a reusit sa aduca dovezi ca receptorii serotoninici de tip 5-HT2a localizati la nivelul nucleului paraventricular hipotalamic mediaza raspunsul endocrin produs de injectarea periferica a agonistului receptorului 5-HT2a/2c. Antagonistul receptorului 5-HT2a (MDL100,907) si antagonistul receptorului 5-HT2c (SB-242084) au fost injectati bilateral la nivelul nucleilor hipotalamici paraventriculari cu 15 minute inainte de injectarea periferica a agonistului receptorului 5-HT2a/2c. Agonistul receptorului 5-HT2a/2c determina o crestere semnificativa a nivelului plasmatic al oxitocinei, prolactinei, ACTH-ului, corticosteronului si reninei. Nici unul din antagonistii receptorilor 5-HT2a sau 5-HT2c injectati separat nu modifica valorile plasmatice ale unuia din hormonii mentionati. Antagonistul receptorului 5-HT2a (MDL100 ) inhiba in mod independent cresterea nivelului plasmatic al hormonilor mentionati produsa de injectarea periferica a agonistului receptorului 5-HT2a/2c. In mod diferit, antagonistul receptorului 5-HT2c (SB-242084) nu are nici un efect de inhibitie a cresterii nivelului plasmatic al hormonilor enumerati, produsa de injectarea periferica a agonistului receptorului 5-HT2a/2c. Pentru a confirma suplimentar prezenta receptorilor 5-HT2a la nivelul nucleului hipotalamic paraventricular, acesti receptori au fost marcati prin procedee imunohistochimice. Astfel a fost obtinuta si confirmarea imagistica a prezentei receptorilor serotoninici de tip 5-HT2a la nivelul nucleului hipotalamic paraventricular. Aceasta cercetare este considerata ca fiind una din cele mai recente care au reusit sa demonstreze prezenta receptorilor serotoninici de tip 5-HT2a la nivelul celulelor neuroendocrine hipotalamice, oferind dovezi ferme precum si modele moleculare explicative referitoare la modul in care sistemele endocrin si nervos sunt implicate reciproc si corelat in fiziopatologia tulburarilor emotionale.

Functionarea corelata a sistemului endocrin impreuna cu celelalte sisteme (nervos, imun, metabolic, psihic) a putut fi demonstrata experimental prin manipulare genetica. Producerea experimentala a unor mutatii genetice si studierea consecintelor asupra sistemelor endocrin, metabolic, imun, nervos, psihic a permis intelegerea modului in care aceste sisteme coopereaza pentru a asigura functionarea optima a organismului, precum si intelegerea determinarii genetice a acestor procese.

O cercetare experimentala relevanta in acest sens este cea realizata de Tronche (1999). Modelul experimental realizat a constat in producerea unei mutatii la soareci, mutatie constand in inactivarea genei Gr11. Gena Gr11, descrisa anterior acestui experiment este gena considerata responsabila de codarea receptorilor pentru glucocorticoizi Gr. Rolul glucocorticoizilor este binecunoscut, ei mediind raspunsul endocrin, metabolic, imun, nervos, psihic la actiunea unor variati stimuli, inclusiv stimuli potential stresogeni. Inactivarea genei Gr11 are drept consecinta pierderea functiei receptorilor Gr, consecinta fiind cresterea nivelului de glucocorticoizi, ceea ce determina aparitia unei simptomatologii de tip sindrom Cushing. Consecintele inactivarii genei Gr11 sunt insa evidente si asupra comportamentului emotional, observatia fiind ca soarecii mutanti au un comportament inadecvat la stres, precum si o reducere a nivelului de anxietate, evaluat in situatii controlate experimental. Modelul experimental realizat a permis echipei condusa de Tronche sa argumenteze rolul genei Gr11 in conditionarea genetica a metabolismului glucocorticoizilor, precum si rolul receptorilor Gr in controlul comportamentului emotional de tip anxios.

Un alt set de teorii explicative biologice atentioneaza asupra rolului dereglarilor ritmurilor biologice. Modelul dereglarii ritmurilor biologice a fost pus la punct prin studierea tulburarilor somnului, cu ajutorul EEG in stare de veghe si de somn, observandu-se in special modificarile in timpul fazelor de somn REM si somn nonREM, corelate cu tulburarile emotionale in general si cu depresia in particular. Ciclurile REM par a fi perturbate, iar durata totala de somn REM este o variabila acceptata ca element de diagnostic diferential al depresiei. De asemenea s-a observat o scurtare a perioadei de timp de la adormire pana la prima faza de somn REM. Aceasta perioada, de aproximativ 90 de minute pentru subiectii normali, este semnificativ redusa in cazul persoanelor depresive, valorile sale fiind un marker biologic acceptat pentru diagnosticul depresiei.

Studiile mai recente pun in relatie tulburarile afective cu tulburari ale miscarilor oculare, precum si cu schimbarea caracteristicilor potentialelor evocate. Tulburarile miscarilor oculare au fost masurate prin electrooculograma, iar schimbarea caracteristicilor potentialelor evocate a fost masurata la ambele emisfere, la nivelul zonelor corticale frontale si parietale posterioare. Aceste modificari au fost interpretate ca fiind datorate intreruperilor fazice involuntare in focusarea atentiei vizuale.

Ciclurile biologice sunt functionale la intervale de timp diferite. Astfel, exista activitati neuroendocrine, neurofiziologice, de termoreglare care au o ciclicitate la 24 de ore (cum ar fi de exemplu somnul). Alte ritmuri biologice opereaza cu o ciclicitate mai scurta (cum sunt de exemplu ciclurile de somn de 90 de minute, dar si alimentatia), sau mai lunga (cicluri de cateva luni, sau un an). Toate ciclurile biologice sunt perturbate in tulburarile emotionale.

Posibilitatea evolutiei clinice a tulburarilor afective sub forma episoadelor depresive cu ciclicitate sezoniera (asa numitele tulburari afective sezoniere), precum si intercalarea acestor episoade depresive cu perioade de eutimie sau de manie este un argument bazat pe observatie clinica in sprijinul ideii de ciclicitate a tulburarilor emotionale.

Cercetarile asupra rolului ritmurilor biologice trebuie corelate cu cercetarile asupra stresului ca factor favorizant al tulburarilor emotionale. In conditiile societatii contemporane si al stilului de viata din zilele noastre, exista o corelare puternica a ritmurilor biologice cu cele sociale. Ritmurile biologice sunt semnificativ determinate de evenimente de viata cu conotatii sociale relevante. Perturbarea acestor ritmuri sociale, in diverse moduri, cum ar fi prin schimbari in relatiile interpersonale, prin pierderea unor persoane semnificative, prin cresterea solicitarilor sau prin schimbari ale tipului de sarcini poate avea drept consecinta directa instabilitatea ritmurilor biologice si favorizarea precipitarii debutului sau reaparitiei simptomatologiei distimice.

Existenta bio-psiho-ritmurilor (somn, alimentatie, etc) trebuie corelata cu existenta ritmurilor psiho-socio-antropologice (care corespund perioadelor de munca, odihna, vacante, sarbatori). Un aspect important pentru practica clinica este necesitatea de a corela aceste ritmuri cu rezistenta sau vulnerabilitatea la diferite tulburari psihice. In ceea ce priveste fiziopatologia proceselor afective, exista argumente clinice semnificative referitoare la perturbarea ritmurilor. Oscilatiile periodice ale ritmurilor pot determina perioade de vulnerabilitate crescuta, cresterea circumstantiala a vulnerabilitatii putand precipita debutul unor tulburari afective. Evolutia in sine a patologiei in general, si a celei psihice in particular este de tip ciclic.

Acest model a beneficiat si de valorificare terapeutica, fiind puse la punct scheme de terapie a depresiei care cuprindeau, pe langa alte modalitati de interventie si expunerea pacientului la lumina artificiala (fototerapie), conform unor reprize precis stabilite, precum si deprivarea de somn. Utilitatea fototerapiei a fost demonstrata in special in abordarea terapeutica a tulburarilor afective sezoniere.

Teme

1. Care sunt structurile sistemului endocrin implicate in coordonarea proceselor emotionale?

2. In ce consta modelul dereglarii ritmurilor biologice?