NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOPATOLOGIE A APARATULUI GENITAL FEMININ

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOPATOLOGIE A APARATULUI GENITAL FEMININ

Aparatul genital feminin se compune din organe genitale externe, organe genitale interne si glandele anexe.

Organele genitale externe cuprind: muntele lui Venus, labiile mari si mici, organe erectile (bulbi vestibulari, clitoris si corpusculii speciali al labiilor mici).

Organele genitale interne sunt reprezentate de vagin, trompele uterine, uter si ovare.

Vaginul este un conduct musculo-membranos lung de aproximativ 9 cm, turtit antero-posterior, care se continua in sus cu uterul si respectiv colul uterin, iar in jos, se deschide in spatiul dintre cele doua labii mari (vestibulul vaginal) prin orificiul vaginal. Peretele anterior al vaginului vine in raport cu vezica urinara, iar peretele posterior cu rectul si excavatia recto-uterina.

Superior se insera pe portiunea vaginala a colului uterin formand fundul de sac vaginal caruia i se descriu 4 (patru) portiuni: una anterioara, doua laterale si o portiune posterioara.

PH-ul vaginal variaza intre 4 si 4,8 (acid) in faza luteinica, ajungand la 8 in timpul menstrei. in vagin exista o flora microbiana saprofita constituita in mare parte din bacilii Doderlein.

Aceasta flora se schimba in fiecare etapa a vietii femeii (pubertate, sarcina, menopauza, contraceptie). De mentionat in structura vaginului, alcatuirea sa dintr-o tunica exterioara(conjunctiva), tunica medie(musculara) si tunica interna(mucoasa), care prezinta modificari morfologice si histochimice in raport cu cantitatea de hormoni ovarieni, ceea ce permite o apreciere a functiei ovarului.

Uterul este un organ musculo-cavitar nepereche situat in pelvis deasupra vaginului intre vezica urinara anterior si rect, posterior. Are rolul sa primeasca ovulul fecundat, sa-1 protejeze in timpul dezvoltarii si sa-1 elimine la exterior dupa aproximativ 27-28 zile. Uterul are aproximativ forma de para cu extremitatea superioara mai mare (corpul uterin) din care pleaca trompele uterine si cea inferioara mai stramta (colul uterin). intre col si corp se gaseste o portiune numita istm care in ultimele luni de sarcina formeaza segmentul inferior. Uterul este format din trei tunici: seroasa la exterior, tunica musculara sau miometrul (mijloc) si mucoasa la interior. Mucoasa uterina (endometrul) este supusa unor modificari ciclice coordonate hormonal, se elimina lunar impreuna cu o mica cantitate de sange reprezentand menstruatia.

Ciclul endometrial reprezinta totalitatea variatiilor morfofunctionale ale endometrului matur sub dependenta hormonala, care in conditii fiziologice apare o periodicitate relativ constanta.

El este determinat de ciclul ovarian, care la randul sau este sub dependenta axului hipotalamo-hipofizar.

Totalitatea modificarilor caracteristice ciclului endometrial se desfasoara progresiv, intr-o secventialitate ordonata, dar, pentru motive descriptive el este impartit in trei etape sau stadii: proliferativ, secretor si menstrual. Orice modificare in aceasta secventialitate se traduce clinic prin hemoragii (meno sau metroragii uterine) fig.

Trompele uterine (salpinge) sunt doua conducte in forma de trompeta, cate una de fiecare parte a uterului, facand legatura intre uter si ovar. Conduc ovulul din cavitatea abdominala pana la locul de intalnire cu spermatozoidul (1/3 externa) si dupa aceea oul sau zigotul catre cavitatea uterina unde se nideaza.

Ovarele sunt glande cu dubla functie: excretorie (gametogena), de producere a celulelor sexuale feminine si secretorie sau endocrina de producere a hormonilor. Sub influenta hormonilor secretati de acestea apar caracterele sexuale primare si secundare feminine. Pe suprafata ovarelor exista aproximativ 400 mii de foliculi ovarieni de Graaf, din care se matureaza numai 300-400, restul degenerand. La nivelul foliculilor are loc maturarea celulelor sexuale, dupa care ovulul este expulzat cu o cantitate mica de lichid in cavitatea abdominala. La locul ruperii foliculului se dezvolta corpul galben care secreta progesteron. Daca se produce fecundarea, corpul galben creste, actioneaza pana in luna a 5-a, a 6-a de sarcina, iar in absenta fecundarii involueaza.

Glandele anexe ale aparatului genital sunt:

glandele Bartholin, glandele Skene, glandele vestibulare;

glandele mamare.

Menstruatia sub influenta secretiilor hormonilor ovarieni, secretia estrogenica in prima jumatate a ciclului si estroprogesteronica in a doua jumatate, apar modificari la nivelul uterului, in general, si a mucoasei uterine, in special, (vezi fig. 1) principala manifestare fiind menstruatia. Cei patru markeri principali ai ciclului menstrual sunt:

FSH;

LH;

ESTROGEN (E2);

PROGES TERON(P) (vezi fig.

Menstruatia este pierderea de sange prin caile genitale, care se produce de regula, la interval de 28 zile.

Menarha - prima mentruatie - apare la 11-14 ani si inceteaza la menopauza (40-50 ani). Menstruatia dureaza in medie 4-5 zile. In cazul fecundatiei si respectiv a sarcinii, menstruatia inceteaza, apare amenoreea, care se prelungeste o perioada variabila si in lactatie. In lipsa fecundatiei mucoasa uterina pregatita pentru nidatie degenereaza odata cu regresia corpului galben, cu scaderea foliculinei si a progesteronului. Printr-un mecanism neuroendocrin se produce vasoconstrictie cu numeroase infarcte urmate de descuamare, deschiderea vaselor si sangerare.

Stratul superficial al endometrului se distruge si se elimina, ramane stratul bazai care sub influenta FSH-ului incepe un nou ciclu menstrual.