NOTIUNI DESPRE NURSING

NURSINGUL = este o parte integranta a sistemului de ingrijire a sanatatii cuprinzand : promovarea sanatatii , prevenirea bolii , ingrijirea persoanelor bolnave de toate varstele , in toate unitatile sanitare , asezarile comunitare si in toate formele de asistenta sociala.

VIRGINIA HENDERSON defineste nursingul astfel :

"Sa ajuti individul , fie acesta bolnav sau sanatos , sa-si afle calea spre sanatate sau recuperare , sa-si foloseasca fiecare actiune pentru a promova sanatatea sau recuperarea , cu conditia ca acesta sa aiba taria , vointa sau cunoasterea , necesare pentru a face , si sa actioneze in asa fel incat acesta sa-si poarte de grija singur cat mai curand posibil ".

ORGANIZATIA MONDIALA A SANATATII ( O.M.S) descrie de asemenea , rolul nursei in societate : " Rolul nursei in societate sa asiste indivizi , familii si grupuri , sa optimizeze si sa integreze functiile fizice , mentale (psihice) si sociale afectate semnificativ prin schimbari ale starii de sanatate ".

MODELUL CONCEPTUAL AL VIRGINIEI HENDERSON

Precizarea conceptelor cheie ale acestui model :

Individul bolnav sau sanatos este vazut ca un tot prezentand 14 nevoi fundamentale pe care trebuie sa si le satisfaca ;

Scopul ingrijirilor este de a pastra sau restabilii independenta individului in satisfacerea acestor nevoi ;

Rolul asistentei este suplinirea a ceea ce el nu poate sa faca singur. Un model conceptual pentru o profesie reprezinta o imagine mentala a profesiei , a conceptiei a ceea ce nu ar putea sau nu ar trebui sa fie.

Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson , asistenta trebuie sa stie ca :

O nevoie fundamentala este o necesitate vitala , esentiala a fiintei umane pentru a-si asigura starea de bine , in apararea fizica si mentala.

CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie ;

Nevoia de a bea si a manca ;

Nevoia de a elimina ;

Nevoia de a se misca si a avea o buna postura ;

Nevoia de a dormi si a se odihni ;

Nevoia de a se imbraca si dezbraca ;

Nevoia de a-si mentine temperatura corpului in limite normale ;

Nevoia de a fi curat , ingrijit , de a proteja tegumentele si mucoasele ;

Nevoia de a evita pericole ;

Nevoia de a comunica ;

Nevoia de a actiona conform propriilor convingeri si valori , de a practica religia ;

Nevoia de a fi preocupat in vederea realizarii ;

Nevoia de a se recrea

Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea.

INDEPENDENTA SI DEPENDENTA IN

SATISFACEREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

Independenta la adult = atingerea unui nivel acceptabil in satisfacerea nevoilor prin actiuni pe care le indeplineste individul insusi , fara ajutorul unei alte persoane . Independenta este deci in satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin actiuni proprii , indeplinite de persoana insasi.

Dependenta = incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a indeplini singur , fara ajutorul unei alte persoane , actiuni care sa-i permita un nivel acceptabil in satisfacerea nevoilor astfel incat sa fie independent.

Manifestari de dependenta

Atunci cand o nevoie fundamentala este nesatisfacuta din cauza unei surse de dificultate , apar una sau mai multe manifestari de dependenta

Clasificarea nivelurilor de dependenta :

Nivelul 1 = persoana este independenta si autonoma ;

Nivelul 2 = persoana prezinta o dependenta moderata ;

Nivelul 3 = persoana prezinta o dependenta majora ;

Nivelul 4 = persoana prezinta o dependenta totala.

Clasificarea in patru categorii de dependenta :

1. persoana independenta pana la 14 = nivel 1 ;
2. pacient cu dependenta moderata de la 15 - 28 = nivel 2 ;
3. pacient cu dependenta majora de la 29 - 42 = nivelul 3 ;
4. pacient cu dependenta totala de la 43 - 56 = nivelul 4 .

Conceptia Virginiei Henderson privind rolul asistentei medicale :

" Rolul esential al asistentei medicale consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa , sa-si mentina sau sa-si recastige sanatatea ( sau sa-l asiste in ultimele sale clipe ) prin indeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit singur , daca ar fi avut vointa , forta sau cunostintele necesare . Asistenta medicala trebuie sa indeplineasca aceste functii astfel incat pacientul sa-si recastige independenta cat mai repede posibil ".

Rolul asistentei medicale in ingrijirea pacientilor cu

ocluzie intestinala , ingrijiri acordate pe perioada

internarii si externarea pacientului

1. Internarea bolnavului in spital se realizeaza in scopul vindecarii , dar se intrerup legaturilor cu munca si familia sa .

Asistenta medicala colaboreaza cu familia la ingrijirea bolnavului , creandu-i-se in acest scop mai mult decat stiinta medicala : o intelegere plina de devotament.

Internarea pacientului cu ocluzie intestinala se face pe baza urmatoarelor acte: buletin sau carte de identitate , carnet de asigurat , trimitere de la medicul de familie si adeverinta de salariat. Pe baza acestor acte se intocmeste foaia de observatie.

Asistenta medicala este cea care instaleaza bolnavul in salon. Bolnavul va fi amplasat in salon cu bolnavi din aceeasi categorie , cu preocupari asemanatoare .Lucrurile personale ale bolnavului vor fi inventariate , iar pachetul format va fi dus intr-o magazie , de unde va putea fi ridicat la externare . Primirea trebuie sa fie linistitoare pentru bolnav si familia sa.

Asistenta medicala , " gazda care primeste " , va fi calma cu bunavointa , politete , atentie pentru a mai reduce din ingrijorarea si teama pacientului si a insotitorilor sai .

2. Toaleta pacientului cu ocluzie intestinala face parte din ingrijirile de baza , adica din ingrijirile acordate de asistenta medicala in scopul de a asigura confortul si igiena bolnavului.

Consta in mentinerea pielii in stare de curtenie perfecta si prevenirea leziunilor cutanate , fiind o conditie esentiala a vindecarii. Are loc indepartarea de pe suprafata pielii a stratului cornos descuamat si impregnat cu secretiile glandelor sebacee , sudoripare , amestecate cu praf , alimente , resturi de dejectii si alte substante straine care adera la piele. Prin toaleta zilnica se efectueaza linistirea bolnavului , creandu-i acestuia o stare de confort.

3. Supravegherea bolnavului cu ocluzie intestinala

In ingrijirea bolnavului , asistenta medicala este obligata sa-l supravegheze pentru a culege toate datele privind starea generala si evolutia bolii acestuia. Daca observatiile ei sunt sistemice si complexe vor putea fi valorificate de catre medic . Astfel , ea va sta cat mai mult langa bolnav si va urmarii : comportamentul bolnavului ( faciesul , starea psihica , reactivitatea generala , somnul ) , functiile vitale si vegetative ale organismului , aparitia unor manifestari patologice.

Datele culese de asistenta medicala din supravegherea bolnavului , prin masurarea functiilor vitale si vegetative , se noteaza grafic in Foaia de temperatura , componenta a Foii de observatie.

In stabilirea diagnosticului si aprecierea evolutiei bolii este necesara cunoasterea starii psihice si reactivitatii generale a bolnavului. Aceasta determina bolnavului un anumit comportament , tradus prin cateva elemente care impreuna cu caracteristicile lor trebuie bine cunoscute si observate de asistenta medicala , raportate la timp medicului pentru interpretare.

Acestea sunt :

Expresia fetei . Fata bolnavului cu ocluzie intestinala poate fi trista denotand suferinta ;

Starea psihica a bolnavului se poate modifica datorita interventiei chirurgicale. Astfel , operatul poate prezenta o stare de apatie sau anxietate , acestea putand duce la usoare modificari ale pulsului , respiratiei si a tensiunii arteriale. O alta problema este stres-ul. Acesta trebuie inlaturat , iar asistenta trebuie sa ajute pacientul printr-un suport psihologic si prin rolul sau de suplinire in stabilirea nevoilor fundamentale.

Durerea este o senzatie neplacuta perceputa intr-unul sau mai multe puncte ale organismului . Este insotita de reactii psihologice ( anxietate , depresie , furie ) , de preocupari sociale ( neliniste , ingrijorare pentru viitor , pentru familie ). Durerea postoperatorie este perceputa in mod diferit de pacienti in functie de starea psihica a fiecaruia. Astfel , unii pacienti trec mai usor peste durerea provocata de o interventie chirurgicala in timp ce altii au nevoie de o ingrijire si o supraveghere mai atenta , pentru ca evolutia postoperatorie sa fie favorabila .

4. Examenul obiectiv al pacientului cu ocluzie intestinala.

Informatiile primite de la examenul obiectiv ofera date importante , pentru diagnosticul ocluziei intestinale . Participarea la acest examen este una din sarcinile importante ale asistentei medicale.

Sarcinile asistentei medicale in pregatirea si asistarea unui examen clinic medical sunt :

Pregatirea psihica a bolnavului = in preajma evenimentelor de orice natura , asistenta trebuie sa ii explice bolnavului asupra caracterului inofensiv al evenimentelor;

Adunarea , verificarea si pregatirea instrumentalului necesar examinarii = asistenta are rolul de a pregati instrumentele necesare examinarilor , asezandu-le la indemana medicului pe o tavita speciala;

Dezbracarea si imbracarea bolnavului = trebuie sa se faca cu multa atentie , pentru a nu provoca miscari sau dureri inutile;

Aducerea bolnavului in pozitie adecvata examinarii = sprijinirea lui usureaza mult munca medicului , cat si eforturile bolnavului ;

Ferirea bolnavului de raceala = dezbracarea bolnavului pentru examinare se va face in camere incalzite la temperatura corespunzatoare , cu geamuri inchise ;

Asezarea bolnavului in pat.

Examenul obiectiv al bolnavului cu ocluzie intestinala se face prin :

Auscultatie ;

Palpare ;

Percutie ;

Tact rectal ;

Tact vaginal .

La palpare obtinem informtii asupra consistentei peretelui care nu prezinta contractura , ci o rezistenta usoara , elastica, dureroasa;

La percutie apare intotdeauna o sonoritate ce ajunge la timpanism;

Auscultatia pune in evidenta zgomote hidro-aerice spontane sau prin apasare asupra peretelui ;

La tactul rectal boala , contrastand cu tensiunea anselor de deasupra ;

Tactul vaginal combinat cu palparea abdominala , permite uneori stabilirea cauzelor ce au provocat ocluzia.

5. Investigatii paraclinice - rolul asistentei medicale.

Investigatiile paraclinice sunt metode care ajuta la stabilirea unui diagnostic sau la confirmarea acestuia . Rolul asistentei medicale este :

Pregatirea instrumentarului necesar pentru fiecare investigatie ;

Ajutarea medicului atunci cand este nevoie sau este necesar ;

Pregatirea psihica a pacientului = informare cu privire la tehnica ce urmeaza a fi efectuata , incurajarea pacientului , explicarea regimului alimentar ce trebuie sa-l urmeze ;

Pregatirea fizica = conducerea pacientului la camera unde urmeaza sa se faca investigatia , asezarea in pozitia corespunzatoare fiecarei investigatii ;

Notarea rezultatelor investigatiilor in foaia de observatie.

Investigatii :

Investigatii radiologice ;

Investigatii de laborator.

FISE TEHNOLOGICE

1. Pregatirea pacientului pentru gastroscopie

Scop : explorarea mucoasei gastrice , cu ajutorul unui instrument optic numit gastroscop , avand sursa de lumina proprie si un sistem de lentile care asigura o vizibilitate directa buna.

Gastroscop = un tub de 47 cm , cu un diametru de 7- 11 mm , rigid in jumatatea proximala . Extremitatea care patrunde in stomac este flexibila , ea reprezinta o piesa rotunjita , ca 2 ferestre laterale pentru becul de iluminat si pentru obiectivul aparatului.

Imaginea este transmisa printr-un sistem de lentile cu distanta focala scurta , de la obiectiv la ocular , vizibilitatea scazand la o curba mai mare de 24s. Gastroscopul este prevazut cu o serie de anexe pentru recoltare de biopsii si se pot adapta aparate pentru fotografierea sau filmarea campului vizual endogastric , chiar duodenul .

Materiale necesare

Casoleta cu campuri sterile ;

Tavita renala ;

Sonda gastrica sterilizata pentru evacuarea continutului stomacal ;

Atropina ;

Adrenalina fiole ;

Seringa de 2 ml ;

Gastroscop cu toate anexele lui ;

Sonda esofagiana de cauciuc cu deschizaturi laterale pentru anestezia traiectului gastroscopului ;

Solutie anestezianta : doua parti cocaina 1% si o parte adrenalina 1 % ;

Glicerina sterila pentru lubrifierea tubului gastroscopului si al sondelor esofagiene si gastrice ;

Sursa de lumina ;

Oglinda frontala ;

Oglinda faringiana ,

Spatula linguala ;

Porttampoane cu tampoane de vata.

A ) Pregatirea instrumentarului si materialelor necesare

se pregatesc materialele necesare ;

se transporta materialele langa bolnav.

B )Pregatirea fizica si psihica a bolnavului

- Se informeaza pacientul si i se explica necesitatea tehnicii ;

- Se anunta bolnavul sa nu manance si sa nu fumeze in dimineata zilei de examinare ;

- In seara zilei precedente se efectueaza pacientului o spalatura gastrica cu apa calduta pentru a se evacua complet continutul gastric ;

- Cu 40 - 50 de minute inainte de tehnica , se efectueaza bolnavului o injectie cu diluaden - atropina.

C ) Participarea la examenul de gastroscopie

dupa 15 minute se ofera medicului porttamponul cu tamponul de vata imbibat in solutie anestezica , cu care se vor badijona baza limbii si a faringelui ;

se ofera medicului sonda esofaringiana de cauciuc , cu care va anestezia peretii esofagului ;

se aseaza bolnavul in camera obscura , pe masa de examinare , in decubit lateral stang , cu capul mai jos ;

in aceasta pozitie i se introduce o sonda gastrica si se evacueaza complet continutul gastric ;

gastroscopia se realizeaza cu ajutorul a doua asistente medicale :

asistenta medicala I = asigura pozitia capului pacientului in extensie fortata si tine tavita renala ;

asistenta medicala II = ajuta medicul in introducerea aparatului , ungand gastroscopul , prezentandu-i instrumentele , tampoanele iar la cererea acestuia manuieste para de cauciuc , adapteaza aparatul de fotografiat la sistemul optic al gastroscopului la indicatia medicului . Extragerea tubului o face medicul.

D ) Ingrijirea pacientului dupa tehnica

se supravegheaza bolnavul inca ½ ore in camera unde a fost examinat ;

se transporta bolnavul in salon ;

se supravegheaza bolnavul atent timp de 2 ore dupa terminarea examinarii , nu trebuie sa manance sau sa bea ;

daca pacientul nu reuseste eliminarea mucusului si aerului din stomac , la indicatia medicului se introduce sonda gastrica si se elimina aerul si mucozitatile ;

se efectueaza pacientului inhalatie cu metanol pentru evitarea senzatiilor neplacute din gat.

E ) Pregatirea produselor pentru laborator

Se pregatesc fragmentele de mucoasa stomacala excizate in vederea examinarii histologice , se eticheteaza si se trimit la laborator de urgenta.

F ) Reorganizarea locului de munca

- Se spala instrumentele utilizate si se pregatesc pentru sterilizare ;

- Se aseaza in ordine materialele utilizate ;

- Se noteaza examenul in foaia de observatie .

2. Determinarea T.S si T.C

Recoltarea sangelui capilar prin interpretare pentru examene hematologice.

a)      Materiale necesare

tavita medicala ;

sticla cu alcool de 90s ;

ace de unica folosinta ;

cutie cu tampoane de vata ;

lame de sticla degresate ;

lamele pentru frotiu.

b)      Pregatirea materialelor necesare

se aleg si se transporta materialele pregatite , in apropierea bolnavului.

c)      Pregatirea fizica si psihica a pacientului

se explica pacientului necesitatea efectuarii tehnicii ;

pacientul va sta in pozitia sezand cu mana sprijinita .

d)     Efectuarea tehnicii

se dezinfecteaza locul - piele degetului inelar sau mediu cu un tampon cu alcool 90s ;

se evita congestionarea prin frecare puternica si prelungita ;

se asteapta evaporarea completa a alcoolului ;

cu un ac steril se inteapa cu o miscare brusca pielea pulpei degetului , in partea laterala a extremitatii , perpendicular pe straturile cutanate ;

cu un tampon uscat se sterge prima picatura de sange , iar cea de-a doua picatura se recolteaza cu lama ;

se sterge cu un tampon de alcool.

e) Efectuarea unui frotiu de sange

la extremitatea lamei ( curata , degresata ) , se recolteaza o picatura de sange cu diametrul de 3 - 4 mm ;

dupa ce picatura de sange s-a intins prin capilaritate , lamela se impinge catre partea libera a lamei , pastrandui-se mereu aceeasi inclinatie si antrenand toata picatura fara sa o fractioneze ;

se agita lama pentru uscare .

f) Transportul lamelor la laborator

probele se transporta imediat la laborator ;

se eticheteaza.

Atentie !

un frotiu bun este continuu , fara goluri , cu un strat regulat , cand lama nu a fost bine degresata se formeaza goluri ;

frotiul de sange se face numai cu sange proaspat.

3. Recoltarea sangelui pentru hemoleucograma

Recoltarea sangelui capilar prin intepare pentru examene hematologice - determinarea hemoleucugramei prin punctie venoasa.

Punctia venoasa = reprezinta crearea unei cai de acces intr-o vena prin intermediul unui ac de punctie.

a.       Materiale necesare

Tavita medicala ;

Sticla cu alcool 90s ;

Seringa de 2 ml de unica folosinta ;

Substanta anticoagulanta , cristale EDTA ;

Eprubete ;

Garou ;

b.      Pregatirea materialelor

Materialele se aleg si se transporta in apropierea pacientului.

c.       Pregatirea fizica si psihica a pacientului

Se informeaza pacientul in legatura cu tehnica ce urmeaza a fi efectuata ;

I se explica necesitatea acesteia ;

Pacientul va sta in pozitie sezand cu mana sprijinita

d. Efectuarea tehnicii

- Asistenta medicala se spala pe maini cu apa si sapun ;

Imbraca manusile sterile si se aseaza vizavi de bolnav ;

Dezinfecteaza locul punctiei ;

Se aplica garoul la 7 - 8 cm deasupra locului punctiei ;

Se fixeaza vena cu policele mainii stangi ;

La 4 - 5 cm sub locul punctiei , exercitand o usoara compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine ;

Se fixeaza seringa , gradatiile fiind in sus , acul atasat cu bizoul in sus , in mana dreapta intre police si restul degetelor ;

Se patrunde acul traversand in ordine , tegumentul in directie oblica ( in unghi de 30 s ), apoi in peretele venos invingandu-se o rezistenta elastica pana cand acul inainteaza in gol ;

Se schimba directia acului 1 - 2 cm in lumenul venei ;

Se controleaza patrunderea acului in vena prin aspiratie cu seringa 1 - 2 ml ;

Se retrage brusc acul fara a tampona locul punctiei ;

Se pune un tampon de vata cu alcool pe locul punctiei si se tine 5 minute apasat ;

Sangele recoltat se goleste in flaconul etichetat ;

Se agita flaconul in care a fost introdus sangele recoltat.

d.      Transportul probelor la laborator

probele se eticheteaza si se transporta de urgenta la laborator.

4. Testarea la xilina

Injectia intradermica = introducerea substantelor medicamentoase izotonice , cu ajutorul unui ac in sertarul dermic.

Scop :

explorator ;

testarea la xilina.

a)      Materiale necesare

Tavita medicala ;

Seringi de unica folosinta ;

Alcool medicinal ;

Tavita renala ;

Tampoane de vata ;

Substanta de injectat.

b)     Pregatirea materialelor

Se pregatesc materialele necesare si se transporta langa bolnav ;

c)      Pregatirea fizica si psihica a pacientului

Se informeaza bolnavul despre necesitatea efectuarii tehnicii ;

Se anunta bolnavul sa stea in repaus fizic ;

Bolnavul este asezat in decubit dorsal cu capul pe perna si cu o mana in extensie .

d)     Efectuarea tehnicii

Asistenta isi spala mainile cu apa si sapun ;

Dezinfecteaza locul injectiei ;

Se intinde si imobilizeaza pielea cu policele si indexul mainii stangi;

Se prinde seringa pregatita intre police si degetul mijlociu al mainii drepte ;

Se introduce varful acului in grosimea pielii , tangential pe suprafata pielii , cu bizoul indreptat in sus pana cand orificiul acului dispare complet ;

Se injecteaza lent ;

Se observa formarea unei papule albe in locul unde se acumuleaza lichidul , avand aspectul unei coaja de portocala , 5 - 6 mm diametru si o inaltime de 1 - 2 mm la 0,1 ml solutie injectabila ;

Se retrage brusc acul fara a tampona locul injectiei;

Seringa se aseaza pe tavita renala .

e)      Reorganizarea locului de munca

Se strang materialele folosite ;

Se aseaza in solutie dezinfectanta instrumentele spalate pana la dezinfectie.

Hidratarea organismului prin perfuzie

Perfuzia = introducerea pe cale parenterala ( intravenoasa ) , picatura cu picatura , a solutiilor medicamentoase pentru reechilibrare hidro ionica si voleimica a organismului .

Scop :

Hidratarea si mineralizarea organismului ;

Administrarea medicamentelor la care se urmareste un efect prelungit ;

Depurativ favorizand excretia din organism ai produsilor toxici ;

Completarea proteinelor sau a altor componente ;

Alimentatie parenterala .

a)      Materiale necesare :

tavita medicala ;

garou ;

tavita renala ;

stativ ;

musama si aleza ;

alcool sanitar ;

tampoane de vata perfuzor ;

punga cu solutie perfuzabila ;

saculet cu nisip .

b)     Pregatirea materialelor :

Se pregatesc instrumentele si materialele necesare ;

Se suspenda punga cu solutie perfuzabila pe stativ ;

Se elimina bulele de aer ;

Se ridica picuratorul in pozitie vertical ;

Se inchide prestubul.

c)      Pregatirea fizica si psihica a pacientului :

Se informeaza pacientul despre tehnica ce urmeaza a fi efectuata ;

Se aseaza bolnavul in pat , in decubit dorsal cat mai comod cu antebratul in extensie ;

Sub bratul ales se aseaza un saculet cu nisip ;

Se protejata lenjeria de pat cu musama si aleza ;

Se acopera bolnavul.

d) Efectuarea tehnicii :

Asistenta medicala se spala pe maini cu apa calda si sapun ;

Se sterge ;

Imbraca manusile sterile ;

Se examineaza calitatea si starea venelor ;

Se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului ;

Se dezinfecteaza plica cotului cu alcool ;

Se cere bolnavului sa inchida pumnul ;

Se efectueaza punctia venei alese ;

Se verifica pozitia acului in vena ;

Se indeparteza garoul de cauciuc ;

Se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac ;

Se deschide imediat prestubul ;

Se regleaza viteza de scurgere a lichidului de perfuzat cu ajutorul prestubului la 60 picaturi / minut ;

Se fixeaza amboul acului cu benzi de leucoplast si portiunea tubului invecinat acestuia de pielea bolnavului ;

Se supravegheaza permanent starea bolnavului ;

Inainte ca flaconul sa se goleasca complet , se inchide prestubul pentru a impiedica patrunderea aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon ( daca este cazul);

Inainte ce flaconul sa se goleasca se inchide prestubul , se exercita o presiune asupra venei functionate cu un tampon imbibat in alcool si printr-o miscare brusca in directia axului vasului se extrage acul din vena ;

Pe locul punctiei se pune un tampon de vata si se fixeaza cu romplast.

e) Ingrijirea bolnavului dupa tehnica :

Se aseaza bolnavul confortabil in pat ;

Se administreaza bolnavului lichide caldute ;

Se supravegheaza starea pacientului.

f) Reorganizarea locului de munca :

Se strang materialele folosite si se arunca ;

Se noteaza in foaia de temperatura : data , cantitatea de lichid perfuzat , cine a efectuat perfuzia.

6. Ingrijirile pre si post operatorii

Astazi chirurgia a devenit o stiinta vasta , cu numeroase subspecialitati si nelimitate posibilitate de vindecare .

Pentru actul operator este nevoie de o echipa ampla in care asistentele medicale au un mare rol . Actul chirurgical necesita postoperator o pregatire minutioasa a bolnavului si apoi o urmarire si un tratament postoperator foarte atent si corect .

Asistenta medicala trebuie sa dea dovada de spirit de observatie de discernamant , de simtul datoriei si al responsabilitatii.

De multe ori evolutia unei boli se hotaraste in cateva minute :de felul cum asistenta medicala stie sa actioneze , la indicatiile medicului sau , cand este cazul , din proprie initiativa depinde deseori modul de evolutie a bolnavului .

In perioada de spitalizare a bolnavului se disting patru perioade :

Perioada examinarii bolnavului ;

Ziua premergatoare operatiei ;

Perioada anesteziei si operatiei ;

Perioada dupa operatie.

A.    Pregatirea preoperatorie

Pregatirea preoperatorie cuprinde 3 etape :

Pregatirea fizica si psihica a pacientului ;

Pregatirea generala :

Bilant clinic ;

Bilant paraclinic.

Pregatirea pentru operatie (sau ingrijiri postoperatorii ).

Pregatirea fizica si psihica a pacientului

Ajunsi in sectia de chirurgie , pacientilor trebuie sa li se asigure confort fizic si psihic .

Pacientii internati sunt agitati , speriati inhibati de teama interventiei chirurgicale , de diagnosticul imprevizibil , de anestezie , de durere , de moarte .

Asistenta medicala are obligatia , ca prin comportamentul si atitudinea ei sa inlature starea de anxietate in care se gaseste pacientul inainte de operatie :

Sa-l ajute pe bolnav sa-si exprime gandirile , grijile , teama ;

Sa-i exprime incredere in echipa operatorie ;

Sa-i explice ce se va intampla cu el in timpul transportului si in sala de preanestezie ; cum va fi asezat pe masa de operatie , cand va parasi patul , cand va primi vizite ;

Sa-l asigure ca va fi insotit si ajutat .

Asistenta medicala trebuie sa raspunda cu amabilitate , profesionalism , siguranta si promptitudine la solicitarile pacientilor , incat acestia sa capete incredere in serviciul in care a fost internat .

Asistenta medicala trebuie sa dea dovada de rabdare , pricepere in conducerea unei discutii cu pacientul , folosind un limbaj adecvat , pe intelesul acestuia . Astfel increderea pacientului va creste , iar starea lui psihica va fi favorabila.

2. Pregatirea generala

A. Bilantul clinic general

Asistenta medicala , printr-o observatie justa si sustinuta asupra pacientului , are obligatia :

Sa observe si sa consemne aspectul general al pacientului , inaltime si greutatea sa , varsta aparenta si reala , aspectul pielii ( ne ajuta sa cunoastem starea de hidratare sau deshidratare a organismului ) , tinut , facies-ul , mersul , starea psihica ;

Sa urmareasca atent necesitatile pacientului si manifestarile de dependenta generate de nesatisfacerea nevoilor , ca sa poata stabili obiective evaluabile pentru o ingrijire de calitate ;

Sa culeaga date din diverse surse : F.O , foaia de temperatura , familia pacientului , ceilalti membrii ai echipei de ingrijire , insa principala sursa ramane pacientul . Culegerea datelor sa se faca cu mare atentie si minutiozitate , pentru a nu scapa problemele importante si pentru a se face o evaluare corecta a lor ;

Toate datele privind starea generala a pacientului si evolutia bolii acestuia se noteaza permanent in F.O si in planul de ingrijire , pentru a obtine un tablou clinic exact , care va fi valorificat de echipa de ingrijire si va fi baza unui nursing de calitate .

Asistentei medicale ii revine rolul de a culege date privind antecedentele pacientului : daca a mai suferit alte interventii , daca acestea au avut o evolutie buna si daca au existat complicatii , se vor nota bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei , daca a avut afectiuni pulmonare si daca este fumator , daca sufera de boli cardiace , diabet , epilepsie ;

Tot asistenta medicala este cea care trebuie sa urmareasca si sa noteze functiile vitale si vegetative : T.A , P , R , T s , diureza si scaunul .

B. Bilantul paraclinic

Asistenta medicala permite o apreciere exacta a starii viitorului operat . Rezultatele examenelor paraclinice depind de profesionalismul si corectitudinea cu care asistenta medicala a facut recoltarea produselor biologice si patologice sau a pregatit bolnavul pentru investigatie .

Pentru o mai buna intelegere a pregatirii preoperatorii , putem clasa examenele paraclinice in :

Examene de rutina ;

Examene complete ;

Examene speciale .

Examenele de rutina sunt examene de laborator , obligatorii inaintea tuturor interventiilor chirurgicale , indiferent de timpul avut la dispozitie pentru pregatire si indiferent de starea generala a pacientului :

Timp de sangerare si coagulare ;

Determinarea grupei sanguine ;

Hematocrit ;

Glicemie ;

Uree sanguina .

Examenele complete sunt reprezentate de :

Hemoleucograma completa ;

V.S.H ;

Ionograma ;

E.A.B. ( echilibrul acido - bazic ) ;

Coagulograma completa ;

Probe de disproteinemie ;

Proteinemie ;

Trnsaminaze ;

Examen de urina ;

Electrocardiograma ;

Radiografie pulmonara .

Examenele speciale in functie de organul pe care se intervine . Explorarea paraclinica a aparatului digestiv ( stomacului , duodenului ) constituie un adjuvant , de multe ori in precizarea diagnosticului aducand elemente obiective privind felul leziunii , localizarea ei , intinderea , raportul cu formatiunile din jur , repercusiunile asupra starii generale , etc. Aceste examene sunt reprezentate de : radiografia abdominala .

Pregatirea pentru operatie

Se face in functie de timpul avut la dispozitie si de starea generala a pacientului .

A. Timp suficient . Pacient independent

In ziua precedenta :

Repaus ;

Regim alimentar usor digerabil ;

Antibioterapie , cand se anticipeaza aparitia unei infectii postoperatorii.

In seara zilei precedente :

a)      pregatirea pielii

baie generala , la dus , inclusiv spalatul parului ;

se limpezeste abundent ;

se sterge foarte bine ;

se verifica regiunea inghinala , ombilicala , regiunea axiala , unghiile ( scurte , fara lac de unghii sau oja ) , picioarele , spatiile interdigitale ;

toaleta buco - dentara ;

toaleta nasului ;

ras cat mai aproape posibil de momentul interventiei , pentru prolifierea germenilor la nivelul escoritiilor cutanate , cu aparatul de ras propriu , folosirea de creme depilatoare , badijonaj cu alcool sau alte solutii antiseptice colorate , pansament antiseptic colorat.

In ziua interventiei :

pacientul nu mai bea ;

se indeparteza bijuteriile ;

se indeparteza proteza dentara (daca este cazul ) ;

se rebadijoneaza , cu un antiseptic colorat , regiunea ras ;

se pregatesc documentele : foaia de observatie , analize , radiografii , care vor insoti pacientul .

Transportul bolnavului in sala de operatie se face numai insotit de asistenta medicala care are obligatia sa predea pacientul asistentei de anestezie , impreuna cu toata documentatia si alte observatii survenite ulterior si foarte importante pentru interventia chirurgicala .

Transportul se face cu un brancard , pat rulant , carucior in functie de pacient.

In sala de preanestezie :

se verifica regiunea rasa si se noteaza eventualele escoriatii ;

se verifica starea de curtenie a tegumentelor ;

se verifica daca sa indepartat proteza dentara ;

se pregatesc zonele pentru perfuzie , prin badijonare cu antiseptice colorate .

In sala de operatie :

se executa ultima parte a pregatirii pacientului ;

se instaleaza si se fixeaza pacientul pe masa de operatie ;

se vor monitoriza functiile vitale ;

se va pregati campul operator ;

badijonarea cu alcool pentru degresarea si curatirea pielii de antisepticul anterior ;

se va face badijonare cu tinctura de iod ( sau alt antiseptic colorat ) , se face incepand cu linia de incizie , de la centru catre periferie si se termina cu zonele septice ;

ajuta la instalarea campului steril.

B.     Timp suficient . Pacient dependent

este obligatoriu sa se faca doua toalete generale la pat in 24 de ore ( daca este posibil cu sapun antiseptic );

pregatirea este aceeasi ca si pentru pacientul independent.

C. Pregatirea pacientului in urgentele chirurgicale

Dat fiind timpul foarte scurt avut la dispozitie , pregatirea pacientului se face in acelasi timp cu pregatirea salii de operatie si a chirurgilor.

Pregatirea consta in :

spalare cu apa si sapun numai a zonelor cu risc ;

raderea , cu atentie , pentru a nu provoca escoriatii ;

badijonarea zonei cu un antiseptic colorat ;

eventualele plagii prezente se vor pansa si se vor proteja foarte atent ;

in rest pregatirea preoperatorie este aceeasi ca pentru pacientul independent.

D. Supravegherea postoperatorie :

Supravegherea postoperatorie a pacientului incepe din momentul terminarii interventiei chirurgicale , inainte ca el sa fie transportat in camera . Din acest moment , operatul devine obiectul unei atentii constante , pana la parasirea spitalului.

I . Rrintoarcerea in camera

In general , pacientul este adus in camera insotit de medicul anestezist si de asistenta de anestezie , care va urmari respiratia , ca si modul in care este transportat si asezat in pat .

Transportul pacientului operat este indicat a se face cu patul rulant . Pacientul va fi acoperit , pentru a fi ferit de curentii de aer sau schimbarii de temperatura , Asistenta medicala care il insoteste se va asigura ca pacientul sta comod , ca este in siguranta si ca eventuala tubulatura ( dren , sonde , perfuzii ) nu este comprimata . Patul va fi manevrat cu atentie , ferit de smucituri si opriri sau porniri bruste , pozitia pe patul rulant va fi in decubit dorsal , cu capul intr-o parte , pentru a nu-si inghiti eventualele vomismente . In timpul transportului , asistenta medicala va urmarii : aspectul fetei ( cianoza ) , respiratia , pulsul , perfuzia.

Transportul bolnavului de pe patul rulant , pe patul din salon trebuie sa fie sincrone pentru a evita bruscarea pacientului .

Pozitia pacientului in pat este decubit dorsal cu capul intr-o parte , pana cand isi recapta constienta . Pentru a favoriza irigarea centrilor cerebrali , cateodata , patul va fi usor inclinat.

II . Supravegherea operatului

Este sarcina fundamentala a asistentei medicale. Supravegherea este permanenta , in vederea depistarii precoce a incidentelor si complicatiilor postoperatorii . Prezenta permanenta langa pacient permite asistentei medicale , ca pe langa elementele de supraveghere indicate de chirurg si anestezist , sa sesizeze orice alte modificari si acuze subiective ( durerea ) si sa administreze la timp tratamentul prescris , evitand initiativele personale .

Supravegherea operatului se bazeaza pe date clinice si pe rezultatele examenelor complementare.

Datele clinice sunt :

1) Aspectul general al operatului :

coloratia pielii , sesizand paloarea si cianoza ;

coloratia unghiilor , urmarind aparitia cianozei ;

starea extremitatilor , paloare sau racirea nasului , rechiilor , mainilor si picioarelor ;

starea mucoaselor , limba uscata sau umeda , suburala sau curata (indica starea de hidratare a operatului ) ;

starea de somn sau agitatie , stiind ca agitatia extrema indica o complicatie chirurgicala ( hemoragie interna , peritonita postoperatorie ) .

2) Diferiti parametrii fiziologici :

T A = se masoara ori de cate ori este nevoie in primele doua ore de la operatie , din 15 in 15 minute , din 30 in 30 minute , in urmatoarele 6 ore si din ora in ora pentru urmatoarele 16 ore , notand in foaia de reanimare ;

P = se masoara la 10 - 15 minute , urmarind frecventa , ritmicitatea , amplitudinea , care se noteaza. In cazul in care apar modificari ale pulsului ( bradicardie sau tahicardie ) se va anunta medicul reanimator ;

R = se noteaza frecventa , ritmicitatea , amplitudinea si se noteaza , si se anunta medicul reanimator in caz de tuse sau expectoratie . Cea mai mica modificare a respiratiei va fi semnalata anestezistului care in functie de caz , va indica o aspiratie pentru a indeparta mucozitatile din faringe sau va recomande administrare de oxigen ;

T s = se masoara dimineata si seara si se noteaza in foaia de temperatura.

3) Pierderile lichidiene sau sangvine :

Urina = reluarea emisiei de urina in prima parte a zilei este un semn bun ; la inceput , cantitatea de urina nu este abundenta , dar in 2 zile revine la normal .Se masoara cantitatea si se observa aspectul ; daca emisia de urina lipseste , se practica sondajul vezical , nu inainte de a folosi si alte metode : lasarea robinetului la chiuveta sa curga , etc.

Scaunul = se reia in 2 - 3 zile si este precedat de eliminarea de gaze ; in cazul in care nu apar gazele , se foloseste tubul de gaze , iar daca scaunul nu este spontan se face o clisma evacuatoare ;

Transpiratia = se noteaza daca apare , in cazul in care este abundenta poate antrena pierderi de apa importante ;

Vomismentele = se vor nota cantitatea , aspectul si caracterul   ( biloasa , alimentara , sanghinolenta ).

4) Alte semne clinice :

Sunt urmarite de chirurg si anestezist , nefacand parte din atributiile asistentei medicale , ele fiind semne importante in evolutia postoperatorie : starea abdomenului , starea aparatului respirator .

III . Ingrijiri acordate pacientilor operati

Aceste ingrijiri depind in mare masura de evolutia postoperatorie si absenta complicatiilor.

In momentul trezirii = asistenta medicala va supraveghea permanent operatul , pentru a impiedica eventualele incidente si urmarile lor :

Varsaturile = asistenta medicala va aseza operatul cu capul intr-o parte , fara perna , pentru evitarea trecerii acestora in caile aeriene ;

Agitatia = prezenta asistentei medicale este obligatorie langa pacient ; la trezire , in starea de semiconstienta , operatul tinde sa traga de pansamente , de sonde .

Imprudente posibile = sa vrea sa coboare din pat , sa vrea sa bea apa ( 1 - 2 lingurite daca pacientul nu a vomat in ultimele 2 ore ) ;

Imediat dupa trezire :

Asistenta medicala :

Va asigura confortul , plasandu-i bine perna , verificand de mai multe ori pe zi ca cearceaful sa nu aiba cute , indreptand bine asternutul seara , inainte de culcare , ii va curata gura mentinand-o in permanenta umeda ;

Toaleta zilnica va fi completa cu pieptanatul si periatul parului neuitand toaleta cavitatii bucale , de 3 - 4 ori in 24 de ore ;

Lenjeria de corp va fi schimbata zilnic sau imediat dupa ce a transpirat si de cate ori este nevoie ;

Bazinetul sau urinarul vor fi puse cu blandete , dupa ce , in prealabil , au fost incalzite la temperatura corpului, iar dupa folosirea lor se va face obligatoriu toaleta perineala ;

Asistenta medicala va urmarii ca atmosfera din jurul bolnavului sa fie calma , sa fie liniste , fara conversatii zgomotoase , fara vizitatori multi .

Va incuraja pacientul sa se miste in pat , sa se intoarca singur , sa se ridice in pozitia semisezand ;

pentru a evita sculatul din pat precoce , in prima zi dupa operatie , exceptand cazurile in care este contraindicat ;

Asistenta medicala va cauta sa respecte micile obisnuinte ale pacientului .

Primele zile postoperatorii

Acestea sunt dificile pentru pacient si datorita faptului ca , aceste zile , ingrijirile sunt foarte numeroase :

a.       Lupta impotriva durerii :

Durerea postoperatorie este inerenta si rari sunt pacientii care sunt astfel pregatiti psihic ca sa nu se manifeste foarte zgomotos din cauza durerii . Durerea atinge maximum de intensitate in seara operatiei si diminueaza progresiv in 48 de ore . Persoanele anxioase percep si reactioneaza la durere foarte zgomotos .

Medicul chirurg care a efectuat operatia decide conduita de urmat si prescrie analgezicele ( algocalmin , piafen , fortral )

b.      Lupta impotriva insomniei :

Anxietatea preoperatorie in fata necunoscutului reprezentat de actul chirurgical continua si postoperator . Frica de durere , de complicatii , face ca anxietatea bolnavului sa fie prezenta .

Aici intervine rolul moral al asistentei medicale , care va trebui sa faca operatul sa aiba incredere in echipa de chirurgi , in echipa de asistente medicale , sa-l faca sa inteleaga evolutia postoperatorie si faptul ca vindecarea va fi fara complicatii .

c. Lupta impotriva distensiei digestive :

Toate interventiile chirurgicale abdominale sunt urmate de pareze intestinale , cu retentie de gaze si lichide intestinale . Acestea sunt de obicei , de scurta durata , nedepasind 3 zile .

Aceasta distensie abdominala devine nociva cand se prelungeste si antreneaza intarzierea tranzitului intestinal , impiedica o alimentatie normala si favorizeaza eviscerarea postoperatorie

Pana la reluarea tranzitului intestinal se practica tubul de gaze , clisme evacuatoare mici si repetate , purgative usoare care favorizeaza reluarea functiilor intestinale . Se administreaza produse care favorizeaza reluarea peristaltismului intestinal sau in anumite cazuri se instaleaza o aspiratie continua cu o sonda gastroduodenala.

d. Lupta impotriva stazei venoase :

Cu toate progresele terapiei anticoagulante , accidentele trombozei venoase raman complicatia majora in chirurgie.

La bolnavii imobilizati la pat , lupta contra stazei venoase se va efectua prin miscari active si contractii musculare statice ale membrelor inferioare , alternare cu perioade de repaus ( 10 contractii succesive - pauza ) , repetate de mai multe ori pe zi , prin flexia si extensia genunchilor , miscari de pedalare in pat , antrenand si articulatia soldului.

Sculatul din pat precoce reprezinta metoda cea mai eficace pentru prevenirea complicatiilor venoase . In afara contractiilor , toti operatii se vor ridica din pat in seara zilei interventiei sau a doua zi dimineata . Aceasta manevra simpla este benefica si datorita faptului ca favorizeaza amplitudinea respiratorie , ventilatia pulmonara accelereaza reluarea tranzitului intestinal si influenteaza , in mod pozitiv , psihicul bolnavului.

Ridicarea din pat se face treptat pe marginea patului , isi balanseaza gambele , face putina gimnastica recuperatori cu bratele ridicate in inspiratie si coborate in expiratie . Pacientul va merge sprijinit de asistenta medicala.

Se va tine cont si de ce spune pacientul , daca vrea sa mai mearga sau sa se opreasca .Starea generala nu este o piedica , nici starea de slabiciune , nici deshidratarea , nici obezitatea - stari ce nu trebuie sa constituie o scuza , ci dimpotriva , la persoanele cu antecedente de feblita , plimbarea va avea loc cat mai precoce posibil.

e. Lupta impotriva complicatiilor de decubit :

Uneori , interventiile chirurgicale necesita imobilizarea la pat timp indelungat si de aceea apare riscul producerii complicatiilor de decubit - escarele .

Important este ca acestea sa fie prevenite , escara fiind " cartea de vizita " a asistentei medicale . Prevenirea escarelor reprezinta actiunea de baza a asistentei medicale in ingrijirea bolnavilor imobilizati.

Actiunile care previn aparitia escarelor sunt :

Lenjeria de pat si de corp sa fie permanent curate , uscate si bine intinse ;

Mentinerea curata si uscata a pielii , in special in regiunea sacrococcigiana la incontinenti ; dupa baie , pielea se va unge , stiind ca pielea unsa se macereaza mai greu decat pielea uscata ;

Schimbarea de pozitie la fiecare 2 ore ;

Masajul regiunilor expuse escarelor .

e.       Rehidratarea si realimentatia

Dupa operatia de ocluzie intestinala , alimentatia se reia relativ dupa o perioada mai lunga . Pana la reluarea acesteia , este necesar sa se administreze o ratie hidrica , electrolitica si calorica suficienta acoperirii necesitatilor cotidiene .

Necesitatile de apa ale organismului sunt , in medie de 2000 - 2500 ml / zi . Aceasta cantitate va fi furnizata in primele doua zile pe cale parenterala ( se va tine cont de starea cardiaca si renala a operatului ) , iar ritmul picaturilor nu va fi rapid.

Alimentatia postoperatorie dupa interventia chirurgicala pe stomac consta in :

Primele doua zile = alimentatie pe cale parenterala ;

A treia zi regim hidric ( 1 lingurita de ceai la 1-2 ore ) ;

A patra zi se mareste cantitatea de ceai , se adauga supa strecurata de zarzavat ;

A cincea zi se introduce iaurtul , branza de vaca , ou fiert moale , painea ;

Dupa o saptamana se reia alimentatia completa .

Educatia pentru sanatate

Educatia pentru sanatate in prevenirea ocluziei intestinale consta in aplicarea de masuri igieno - dietetice .

Profilaxia consta in evitarea factorilor ce pot favoriza aparitia recidivelor si complicatiilor :

O alimentatie echilibrata ;

Evitarea alcoolului ;

Evitarea condimentelor ;

Evitarea tutunului ;

Ingrijirea dintilor si inlocuirea celor care sunt lipsa ;

Respectarea de catre bolnav a igienei personale ;

Respectarea de catre bolnav a tratamentului prescris de medic ;

Respectarea regimului alimentar ;

Colaborarea privind aprecierea evolutiei sale ;

Respectarea de ordine interioara a unitati sanitare .

Externarea

Externarea se face atunci cand medicul care a ingrijit bolnavul semneaza biletul de iesire .

In acest bilet sunt trecute datele personale ale bolnavului , diagnosticul de externare , rezultatele analizelor , tratamentul pe care pacientul trebuie sa-l urmeze in continuare , precum si regimul alimentar si de viata pe care va trebui sa-l respecte.

Asistenta medicala este cea care ii da pacientului toate explicatiile necesare , il ajuta sa se imbrace , ii aranjez obiectele personale si verifica daca a interes ce tratament va trebui sa continue la domiciliu.

Externarea se poate face fara avizul medicului, in acest caz bolnavul trebuie insusi sa semneze biletul de iesire.

In cazul in care bolnavul trebuie transferat in alta sectie sau alt spital , asistenta medicala este cea care se ocupa de foaia de transfer , de chemarea ambulantei , de transmiterea dosarului .

Dupa plecarea pacientului , patul va fi desfacut si dezinfectat.