Oftalmia simpatica

Oftalmia simpatica

Definitie

Reprezinta o forma clinica particulara de uveita bilaterala subacuta sau cronica, individualizata prin circumstantele de declansare: un ochi a suferit un traumatism perforant (accidental sau chirurgical, dar intotdeauna cu interesarea uveei) si dupa un interval de timp variabil (10 zile - 20 ani) la ochiul congener apare o uveita anterioara sau posterioara cu evolutie severa.

Este mai frecventa la barbati, din cauza proportiei crescute a accidentelor perforante oculare la acestia; intereseaza in proportie egala toate decadele de varsta.

Etiopatogenie

Factorul declansator al oftalmiei simpatice este perforatia globului ocular accidentala, patologica sau chirurgicala. Plagile perforante localizate mai ales in regiunea limbului sclero-cornean, cu interesarea irisului si a corpului ciliar, plagile cu retentie de corpi straini intraocular, uneori rupturi sclerale subconjunctivale postcontuzive, sunt cele mai frecvente cauze. Mult mai rar cauza este perforatia unui ulcer cornean sau a tumorii intraoculare exofite.

Patogenia acestei afectiuni este inca sub semnul intrebarii. In decursul anilor au fost emise mai multe teorii. (1) teoria infectioasa, bacteriana sau virala, exogena sau endogena, favorizata de traumatism; (2) teoria toxica - toxinele ar actiona pe cale nervoasa si (3) teoria anafilactica - considera ca antigen pigmentul uveal distrus in urma traumatismului.

Cercetarile experimentale recente confirma ipoteza ca oftalmia simpatica este o afectiune autoimuna si ar reprezenta reactia alergica fata de una dintre fractiunile polipeptidice ale proteinelor din constitutia membranei fotore­cep­torilor, posibil antigenul retinian "S".

Tablou clinic

Debutul se manifesta prin declansarea unei uveite anterioare subacute, plastice, la ochiul traumatizat, denumit simpatizant. La un interval minim de 14 zile dupa traumatism, dar cu limita maxima variabila pana la zece ani, apar fenomene inflamatorii si la ochiul congener, denumit simpatizat, fie anterioare, fie posterioare (neurouveite). Numai din acest moment se poate vorbi de oftalmie simpatica.

Evolutie

Este de lunga durata, procesul inflamator este in general subacut, trenant, cu caracter ondulant si repetate recidive, mai severa la ochiul simpatizat.

Complicatii

Cataracta complicata; glaucom secundar; evolutia spre atrofia globului ocular.

Prognostic

Sever, conducand in final la o scadere importanta a acuitatii vizuale.

Tratament

Tratamentul este profilactic si curativ.

Profilaxia oftalmiei simpatice implica in primul rand tratamentul corect si precoce al plagilor perforante oculare, atat chirurgical, cat si medicamentos. Singura modalitate de prevenire a oftalmiei simpatice ar fi enucleatia ochiului traumatizat inainte de dezvoltarea raspunsului autoimun, deci in primele zece zile de la traumatism. Relativa raritate a oftalmiei simpatice nu justifica enuncleatia oricarui ochi traumatizat, cu atat mai mult, cu cat, adeseori, in cursul oftalmiei simpatice, leziunile sunt mai severe la ochiul sanatos decat la cel traumatizat, ochiul traumatizat ramanand cu vederea mai buna. Va fi enucleat doar ochiul complet dezorganizat in urma traumatismului si la care nu este nici o speranta de recuperare functionala.

Tratamentul oftalmiei simpatice declansate trebuie sa fie intensiv, cat mai precoce si suficient de indelungat, uneori pana la 6 luni dupa ce inflamatia a cedat. Corticoterapia generala in doze imunosupresive, cu descrestere treptata si lenta a dozei este tratamentul de electie. In anumite cazuri se pot utiliza imunosupresive majore (Imuran, Clorambucil), sau o terapie combinata: corticoterapie si imunosupresive. Tratamentul local este cel al uveitelor severe.

Tratamentul chirurgical al complicatiilor oftalmiei simpatice trebuie practicat dupa cel putin un an de la stingerea completa a procesului inflamator.