Patologia corpului uterin

Patologia corpului uterin

In 1964 Murat a facut o clasificare a anomaliilor uterine axata pe stadiile de dezvoltare embriologica:

lagenezii: simetrice, asimetrice unilaterale.

lhemiuterele: bicorn bicervical, bicorn unicervical

lutere cloazonate: uter cloazonat bicervical.

Ageneziile

Agenezile pot fi

lsimetrice (sindromul Rokitansky-Küster-Hauser); sau

lasimetrice (teoretic ar putea fi 56 de tipuri) dar cele mai frecvent intalnite sunt urmatoarele:

lprezenta pe o parte a unui corn uterin rudimentar necanaliculat si in cealalta parte fie o agenezie tubara completa, fie o trompa si un corn uterin canaliculat.

Hemiuterele

lSe datoreaza unei tulburari in procesul de acolare a celor doua canale Müller.

luterul bicorn bicervical (didelf) acolarea nu a avut loc, ele prezinta doua coarne uterine, doua coluri si doua hemivagine.

luterul pseudodidelf - la acestea acolarea a avut loc, dar peretele despartitor exista la toate nivelele (uter, col, vagin).

Uterele cloazonate

lCoarnele uterine complet acolate formeaza un corp unic dar pastreaza un sept median care poate fi complet la corpul uterin, col sau incomplet doar la col (doua orificii cervicale). Septul poate prezenta perforatii.

Tratament

lEste in functie tipul malformatiei, de simptomul dominant sau de disfunctia rezultanta.

lTratamentul medicamentos apeleaza la antispastice si hormoni in dismenoree, avorturile spontane repetate din hipoplaziile uterine.

lTratamentul chirurgical

lStenoze de col.

lSeptul canalului cervical.

lIn uterele septate, in uterul bicorn se practica histeroplastia care constau din rezectia septului despartitor si unificarea cavitatilor uterine, care se fac pe cale abdominala.

lCerclajul colului se practica la cazurile cu avorturi repetate deoarece prezinta o insuficienta cervicoistmica congenitala.

Patologia tumorala a corpului uterin

Tumorile benigne

Polipul endometrial

lEste o formatiune pediculata, fibroasa, acoperita de endometru, persistenta. Este constituit dintr-un ax conjunctivo-vascular acoperit de un epiteliu.

lMalignizarea este foarte rara, dar el poate coexista cu un cancer de endometru.

lEtiopatogenie - ar fi de origine infectioasa sau endocrina (hiperestrogenia). Teoria endocrina pare mai sustinuta deoarece se intalneste adesea asociat cu o hiperplazie de endometru.

lSimptomatologia - se constata tulburari menstruale iar cand polipul este acusat in col, metroragiile devin neregulate si abundente. La examenul local uterul este de obicei de volum normal si nedureros. Examenul cu valvele poate pune in evidenta polipul care herniaza prin col.

lDiagnosticul - se pune pe simptomatologie si pe examenul obiectiv local.

lDiagnostic diferential - se face cu cancerul de endometru, fibromul submucos, metrita cronica, hemoragiile disfunctionale.

lEvolutia - se poate infecta, necroza, sfacela, torsiona. Rar polipul se poate maligniza.

lTratamentul - daca este mic se extirpa prin chiuretaj uterin

lDaca este acusat in col se extirpa prin torsiune, urmat de chiuretajul bazei de implantare.

lDaca este mare, necesita histerotomie pentru extirpare sau chiar histerectomie la femeile in varsta.

lDaca este infectat se administreaza antibiotice, apoi se extirpa.

Fibromul uterin

lSinonime: fibromiom, leiomiofibrom, leiomiom.

Definitie

lEste o tumora benigna care se dezvolta din peretele uterin avand componente conjunctiva, musculara si vasculara.

Incidenta

lAprox. 10-20% din femeile peste 35 de ani au fibrom uterin care totodata reprezinta cel putin 10% din tumorile benigne la femeie.

lEste mai frecvent la femeile din rasa neagra, probabil datorita unor predispozitii genetice sau a unor conditii socio-economice specifice.

lSe intalneste mai frecvent dupa 30-35 de ani si desi nu este considerat ca fiind o boala ereditara, fibromul uterin se intalneste mai frecvent la mai multe generatii ale aceleasi familii.

Etiopatogenie

lSe deosebesc si azi o multitudine de factori in geneza fibromului uterin, unii dintre acestia ramanand de domeniul ipotezelor.

lOriginea celulelor generatoare ale fibromului, dupa majoritatea opiniilor se pare a fi in elementele musculare ale uterului. Dar nu se poate stabili cu certitudine daca acestea se dezvolta din fibrele musculare miometriale sau musculare ale peretilor vasculari.

lStudii histologice experimentale "in vivo" si "in vitro" au demonstrat aparitia de tumori de tip fibrom uterin si in alte zone care au origine comuna (de exemplu: stroma subepiteliala) toate acestea fiind argumente pentru originea fibromului uterin in celulele mezenchimale.

lOriginea vasculara a fibromului uterin. Punctul de plecare al proliferarilor este reprezentat de celulele embrionare din adventicea vaselor uterine.

lUlterior acestea se transforma in fibroblasti care ulterior imbraca vasul ca un manson.

lFactorii predispozanti genetici

ldesi nedeterminati nu pot fi ignorati avandu-se in vedere caracterul familial al fibromului uterin precum si frecventa de 3-9 ori mai mare la rasa neagra.

lAceasta predispozitie s-ar datora unei gene a carei mutatie duce la formarea de fibroame uterine.

lFactorii favorizanti ai proliferarii tumorale :

la) factori generali:

lEstrogeni. Teoria hiperestrogeniei (hiperfoliculinemiei) :fibromul uterin se dezvolta cu precadere in perioada de activitate ovariana, este influentat de diferite stari patologice ovariene care evolueaza cu hiperestrogenie, creste in timpul sarcinii, dupa tratament cu Clomifen sau contraceptive si regreseaza dupa menopauza.

lCu toate acestea teoria hiperfoliculinemiei nu explica intru-totul geneza fibromului uterin.

lDe asemenea femeile cu fibrom uterin au valori ale estrogenilor similare cu cele fara fibrom;

lEste posibil ca in timpul sarcinii cresterea fibromului uterin sa fie consecinta sinergismului de actiune a estrogenilor si a hormonului lactogen placentar.

lProgesteronul

lAre efect antiestrogenic si prin aceasta el se pare ca inhiba cresterea fibromului uterin.

lAndrogenii

lIn conditii de exces androgenic, androgenii au rol in stimularea cresterii fibromului uterin.

lHormonii tiroidieni

lS-a apreciat ca au rol sinergic estrogenilor.

lb) factori locali:

llocalizarea cu predilectie a fibroamelor uterine pe planul mediosagital si la nivelul coarnelor uterine, localizare de jonctiune embrionara, locurile in care prezenta de celule musculare tinere, imature generatoare de fibroame este mai probabila decat in alte zone.

lRolul factorilor vasculari in geneza fibroamelor uterine, desi e insuficient explicat este afirmat si verificat experimental: congestia pelviana prezenta la cazurile cu fibrom uterin poate fi si o asociere intamplatoare dar determinanta.

Anatomie patologica

lMacroscopic uterul este marit de volum, asimetric.

lTumora este in marea majoritate a cazurilor multipla dar poate fi si unica -

lFibromul uterin are aspect nodular si este bine delimitat printr-o pseudocapsula formata din tesuturile inconjuratoare comprimate de masa tumorala.

lAre dimensiuni de la cativa mm. la zeci de cm. (tumori voluminoase sau gigante).

lPe sectiune au culoarea alb-galbuie. Uneori se gasesc zone hemoragice, zone de necroza, focare de calcificare, sau de transformare chistica.

lLocalizarea formatiunilor tumorale este subseroasa, intramurala sau submucoasa.

Simptomatologie

lAdesea este asimptomatic, in 10% din cazuri descoperirea sa este intamplatoare cu ocazia unui examen de rutina sau o investigatie pentru alte acuze.

lSemnele si/sau simptomele fibromului uterin pot fi:

lhemoragie uterina - este forma cea mai comuna de manifestare a unui fibrom si imbraca urmatoarele aspecte clinice:

lmenoragie - menstruatie prelungita instalata treptat, progresiv care devine tot mai abundenta, frecvent cu cheaguri.

lmetroragie - apare discontinuu, neregulat, intre cicluri.

lmenometroragie - menstre abundente prelungite, pe durate variabile, uneori pe toata perioada ciclului menstrual.

lUneori sangerarea este importanta ea depasind clar aspectul de semn clinic si dobandind calitatea de complicatie a fibromului uterin.

lhidroree, pioree. Hidroreea consta in eliminarea de lichid clar, apos, albicios. Pioreea reprezinta eliminarea de lichide purulente.

lAmbele semne clinice pot fi prezente in fibromul uterin fara a fi specifice acestuia. Ele pot insoti si alte afectiuni cum ar fi un cancer de endometru.

ldurere. In principiu fibromul uterin nu este dureros. Dar de multe ori, simptomul acesta insoteste prezenta unui fibrom uterin.

lpolakiurie, disurie, retentie de urina, apar in situatia comprimarii de catre fibrom a cailor urinare (in special vezica, ureterul terminal).

ltenesmele rectale, comprimarea colonului sigmoid sau a rectului.

Examenul local

lLa examenul cu valve, in raport cu marimea fibromului si localizarea sa, colul poate fi deviat.

lLa acest examen se pot pune in evidenta fibroamele localizate la nivelul colului uterin, tumorile acusate in col, polipii endocervicali ca si leziuni asociate localizate la nivelul exocolului (leziuni, ectopie, chisturi Naboth).

lTuseul vaginal bimanual cauta sa precizeze marimea corpului uterin, forma sa, conturul, consistenta, mobilitate.

lIn general corpul uterin este marit de volum, ferm, dur, neregulat, cu mobilitate prezenta sau limitata.

lExamenul continua cu examinarea anexelor unde se pot gasi leziuni asociate (chist ovarian).

lTuseul rectal este o completare utila a examenului clinic genital si poate evidentia fie formatiuni tumorale cu dezvoltare istmica si posterioare, fie modificari eventuale nespecifice (parametrite).

Examene paraclinice

lHisterometria

lDe cele mai multe ori cavitatea uterina este alungita (peste 8cm.) deformata.

lBiopsia de endometru (prin chiuretaj uterin).

lEste obligatorie pentru excluderea unui cancer de endometru. Rezultatul histopatologic poate aprecia calitatea endometrului (hiperplazia endometrului).

lEcografia

lEste o metoda neinvaziva, aspectele variind de la o hipertrofie globala a uterului pana la deformarea completa a organului.

lExamenul ecografic permite aprecierea dimensiunilor, a numarului precum si topografia tumorilor, exclude o sarcina, evidentiaza leziunile asociate, apreciaza evolutia fibromului sub tratament.

lCelioscopia

lAre indicatii utile dar limitate in diagnosticul fibromului uterin.

lIn cazul tumorilor laterouterine mici si medii, a tumorilor subseroase pediculate sau sesile permite diagnosticul acestora si chiar extirparea pe cale celioscopica.

lHisteroscopia

lEa poate pune in evidenta noduli fibromatosi cu localizare submucoasa

lCreeaza conditiile pentru o biopsie 'tintita'.

lPe cale histeroscopica se pot extirpa nodulii fibromatosi mici submucosi.

lUrografia

lApreciaza rasunetul asupra cailor urinare. Este indicata mai ales in situatia unor tumori voluminoase, gigante, cu dezvoltare lateroposterioara care au simptomatologie adiacenta modificarilor din sfera aparatului urinar.

lIrigografia

lArata imagini caracteristice ale rectului, colonului sigmoid sau a celui descendent. In cazul comprimarii acestora de un fibrom uterin voluminos sau mai rar gigant.

lRezonanta magnetica

lInvestigatia da informatii exacte privind localizarea, marimea nodulului fibromatos.

Alte investigatii

lExamenul citologic Babes-Papanicolau, celioscopia, examenul Lham-Schiller, nu sunt indispensabile pentru diagnosticul de fibrom uterin ci numai pentru realizarea indicatiei terapeutice si alegerea tehnicii chirurgicale.

lInvestigatiile de rutina (hemoleucograma, ureea serica, glicemia, probe de disproteinemie, transaminazele, colesterolemia, teste de explorare a echilibrului fluidocoagulant, EKG) sunt necesare pentru aprecierea starii biologice a pacientelor si pentru stabilirea riscului anestezic.

lDiagnostic

lSe pune pe anamneza,  semne clinice, examenul ginecologic si investigatiile paraclinice. El va preciza prezenta fibromului uterin, marimea sa, topografia, rasunetul asupra starii biologice a organismului, eventuale afectiuni asociate.

Diagnostic diferential

lSarcina.

lDiagnosticul diferential este dificil si in situatia in care fibromul coexista cu o sarcina sau sarcina survine intr-un uter fibromatos.

lTumorile de ovar

lCel mai adesea se confunda cu o tumora ovariana fibromul uterin pediculat sau sesil, precum si cel cu dezvoltare intraligamentara.

lInfectii anexiale acute si cronice

lAtunci cand trompele si ovarele transformate de procesul infectios sunt aderente de corpul uterin, confuzia cu fibromul uterin este posibila.

lMalformatiile uterine

lCancerul de corp uterin

lConfuzia se poate realiza fie cu un carcinom de endometru care a invadat miometrul dar si cu un sarcom. Rezultatul histopatologic al biopsiei de endometru confirma/infirma diagnosticul de cancer.

lUneori poate coexista un fibrom uterin cu un cancer de corp uterin.

lEndometrioza

lAdenomioza care se asociaza relativ frecvent cu fibromul uterin poate produce marirea de volum a uterului, care insa este insotit de durerea menstruala, uterul in 'acordeon'.

lEvolutie si complicatii

lIn principiu tendinta, fibroamelor uterine este sa creasca, dar s-au observat cazuri de fibroame care au stagnat pe parcursul mai multor zeci de ani.

lDoua situatii fiziologice determina insa cresterea neta, intensa a fibromului: sarcina si perioada premenopauzala.

lIn sarcina secretia crescuta de estrogeni determina marirea neta de volum a nodulilor fibromatosi. In lehuzie se produce involutia acestora concomitent cu involutia uterina.

lIn perioada premenopauzala cand exista hiperestrogenia relativa se amplifica cresterea fibromului iar dupa menopauza are loc involutia acestora prin inlocuirea fibrelor musculare cu cele conjunctive si reducerea fibrocitelor. In aceasta perioada fibroamele devin dense, dure, in zonele de necrobioza se depune calciu, se produce degenerescenta calcara.

lDegenerescenta edematoasa, generata de blocarea circulatiei venoase de intoarcere. Fibromul creste brusc, este moale, iar pe sectiune are zone gelatinoase sau mixomatoase.

lNecroza aseptica produsa prin ocluzia vascularizatiei tumorale motiv pentru care apare de predilectie la nodulii fibromatosi sesili sau pediculati care se pot torsiona. Complicatia este frecventa in sarcina si in lehuzie datorita variatiilor de volum, ca si trombozelor vasculare.

lNecrobioza septica - spre deosebire de precedenta care se intalneste in localizarile subseroase, apare mai frecvent pentru nodulii fibromatosi localizati submucos.

lIn localizarile intramurale, necrobioza septica este foarte rara

lTransformarea maligna

lRelatia dintre fibrom si sarcom este insuficient cunoscuta.

lTransformarea maligna a unui fibrom are o incidenta controversata.

lTorsiunea unui nodul pediculat

lCompresia pe organele vecine,

lRuperea uni vas cu inundatie peritoneala,

lSterilitate

lIn sarcina poate favoriza localizarea praevia a placentei, avort, nastere prematura, tulburari de dinamica uterina, hipotonie uterina.

lComplicatia cea mai frecventa este hemoragia, repetata si abundenta, care duce frecvent la anemie cronica severa.

Tratament

in functie de

lvarsta bolnavei,

ldorinta de a avea copii,

lmarimea fibromului,

leventualele sale complicatii

lcoexistenta altor afectiuni.

lse trateaza fibromul complicat,

lfibromul cu crestere rapida de volum,

luterul mare fibromatos care produce o jena,

ltulburari prin compresiune in pelvis,

lfibromul asociat cu manifestari hemoragice.

Tratamentul medical

lEste un tratament adjuvant si urmareste

latingerea momentului optim pentru interventia chirurgicala,

linstalarea menopauzei fiziologice cu regresia naturala a fibromului uterin.

loprirea sangerarii

l1) Progestativele de sinteza sunt compusi de sinteza, active pe cale orala, cu efect superior progesteronului natural si care au una sau mai multe din actiunile biologice ale acestuia.

l2) Tratamentul cu agonisti (analogi) de LHRH

lAdministrarea repetata, de agonisti de LHRH produce o activare a receptorilor LHRH-ului cu saturarea lor si o lipsa de raspuns a acestora atat la hormonul natural cat si la agonistii lor sintetici (desensibilizare hipofizara )

lSe obtine o 'menopauza' temporara.

Tratamentul chirurgical

lEste indicat in :

lfibroame de dimensiuni mari sau cu crestere rapida (cu exceptia sarcinii).

lfibroame cu localizare submucoasa cu metroragie

lfibroame pediculate subseroase si submucoase (risc de torsiune).

lfibroame ce comprima vezica sau rectul cu simptomatologie de insotire din partea acestora.

lfibromul intraligamentar care nu pot fi diferentiat de o tumora ovariana.

lfibroamele cu patologie pelviana asociata (ex. endometrioza).

lfibroamele ce reprezinta o cauza de sterilitate sau infertilitate.

lfibroamele complicate.

lInterventiile chirurgicale sunt adaptate in functie de marimea fibromului, varsta pacientei, afectiuni asociate, dorinta de a avea sarcini in viitor.

lEle pot fi efectuate pe cale abdominala (laparotomie sau celioscopie) pe cale vaginala sau pe cale endouterina (prin histeroscopie).

Principalele interventii chirurgicale sunt:

l1) Miomectomia. Este interventia chirurgicala prin care se realizeaza extirparea tumorii sau a tumorilor fibromiomatoase cu pastrarea uterului si a anexelor.

l2) Miometrectomia. Este interventia chirurgicala prin care se rezeca portiuni largi de miometru cu deschiderea obligatorie a cavitatii uterine.

l3) Histerectomia partiala fundica sau subfundica Reprezinta interventia chirurgicala prin care se extirpa o portiune mai mare sau mai mica din corpul uterin (portiunea fundica cu sau fara portiunea subfundica) in asa fel incat sa se pastreze o portiune de endometru necesar conservarii fluxului menstrual si astfel se realizeaza mentinerea functiei endocrino-ovariene normale.

l4) Histerectomia subtotala. Este interventia chirurgicala prin care se extirpa corpul uterin in totalitate, colul ramanand pe loc.

lIn prezent este abandonata, fiind practicata numai atunci cand din diverse motive extirparea colului este dificila (exista riscul de cancerizare al colului restant-cancer pe bont restant).

l5) Histerectomia totala consta in extirparea corpului si a colului uterin cu sau fara anexectomie bilaterala.

lEste indicata la bolnavele peste 40 de ani cu fibrom sau polifibromatoza uterina. La femeile peste 45 de ani, datorita riscului potential al neoplasmului ovarian se indica si anexectomia bilaterala.

Tumori uterine maligne

Carcinomul de endometru

lCarcinoamele endometrului reprezinta 10-15% din localizarile neoplazice ale aparatului genital feminin

lDin cancerele endometriale, 90% sunt adenocarcinoame, 75% apartin femeilor peste 50 de ani.

Etiologie

lEstrogenii sunt factori de risc:

lhiperproductia de estrogeni ovarieni in boala polichistica ovariana sau in tumorile ovariene (estrogeno-secretante).

lproductia excesiva de estrogeni extragonadala (corticosuprarenala, sau la obeze transformarea in tesutul gras din androgeni).

ladministrarea de estrogeni necontrabalansata prin asocierea unui progesteron.

lEste incriminata si administrarea indelungata.

lCancerul endometrial este asociat frecvent cu infertilitatea, obezitatea, HTA, diabet, afectiuni hepatice si biliare, fibromul uterin, tumorile hormono-secretante ovariene, polipoza uterina.

lHiperplazia de endometru pare sa aiba un potential mare de malignizare.

lRiscul malignizarii in hiperplaziile atipice este de 23-30%.

Propagare

lNeoplazia se propaga dinspre uter spre col, vagin, parametre, trompe, peritoneul pelvian.

lSe mai propaga limfatic, interesarea ganglionilor fiind mai mare in formele nediferentiate.

lSe discuta si propagarea sanghina.

lEvolutia - parcurgerea alternativa a stadiilor nu este obligatorie.

lEvolutia este mai mult locala iar interesarea limfatica este tardiva (16%), dar cand exista, prima statie a fundului uterin este reprezentata de ganglionii aortici.

lMetastazele hepatice si pulmonare sunt tardive si rare (5%), in schimb recidivele vaginale sunt frecvente.

Simptomatologia

lMetroragia. Metroragia aparuta la 1 an dupa instalarea menopauzei este foarte probabil sa fie un cancer.

lLeucoreea abundenta, ce apare brusc sau lent precedata de dureri.

lDe multe ori este fetida, sanguino-purulenta.

lExamenul local arata un uter moale, usor marit de volum, de consistenta moale, elastica, mobil si foarte putin dureros.

lAlteori poate arata un uter de dimensiuni, consistenta si mobilitate normala.

lLa exprimarea uterului se poate elimina o secretie sanguino-lenta, purulenta.

lModificarea anexelor si a parametrelor este in relatie cu stadiul de evolutie al bolii.

Stadializarea neo corp uterin

Diagnostic pozitiv

lSe face pe baza anamnezei, semnele functionale si fizice, dar confirmarea o face biopsia de endometru.

lBiopsia prin chiuretaj etajat (col, corp uterin) precizeaza diagnosticul.

lUneori este nevoie de histeroscopie, cu biopsie, ecografie vaginala, urografie, irigografie, limfografie, computer tomograf, RMN care poate arata invazia in miometru.

Diagnostic diferential

latrofia endometriala

lfibromul subseros,

lpolipul endometrial,

lhiperplazia de endometru,

lcoriocarcinomul,

lmetrita senila,

ltumorile ovariene secretante asociate cu metroragie,

lbolile de sistem ce dau metroragii,

lmetroragiile din HTA,

lalte tulburari endocrine sau

ldupa administrarea de medicamente hormonale.

Evolutie si prognostic

lSunt in functie de stadiul leziunii, de varsta bolnavei, de localizare, de forma histologica, de asocierea altor boli.

lNetratat, se extinde la organele pelvine si metastazeaza la distanta pe cale limfatica (ficat, oase, creier).

lEvolueaza de obicei lent, rar rapid;

Tratamentul cancerului corpului uterin

Tratamentul profilactic

levitarea terapiei estrogenice necontrabalansate progesteronic (doze mari, timp indelungat)

ldepistarea precoce a factorilor de risc,

ltratarea obezitatii, hemoragiilor uterine disfunctionale.

lSe recomanda supravegherea cazurilor de hiperplazie endometriala activa, tratarea acestora hormonal si chirurgical.

Tratamentul curativ

lTratamentul chirurgical constituie tratamentul de electie al cancerului de corp uterin.

lSe preconizeaza interventii largi, histerectomia totala largita cu limfadenectomie, considerand ca nu se poate sti daca este invadat si colul desi sunt autori care arata ca rezultatul nu se amelioreaza in acest sens.

lRadioterapia este indicata in special in cazurile inoperabile si la bolnavele in varsta de peste 75 de ani.

lIradierea abdominala totala este rezervata stadiului III si IV.

Hormonoterapia

lse bazeaza pe faptul ca neoplasmul are o estrogenodependenta relativa. Este recomandata in cazurile cu recidive sau metastaze folosindu-se Medroxiprogesteron retard (Farlutal) 1gr/sapt. timp nelimitat.

lChimioterapia este mai putin folosita (Ciclofosfamida, 5-fluoro-uracilul).

Hormonoterapia

lse bazeaza pe faptul ca neoplasmul are o estrogenodependenta relativa.

lEste recomandata in cazurile cu recidive sau metastaze folosindu-se Medroxiprogesteron retard (Farlutal) 1gr/sapt. timp nelimitat.

lUnii autori recomanda Tamoxifenul care blocheaza receptorii estrogenici.

lChimioterapia este mai putin folosita (Ciclofosfamida, 5-fluoro-uracilul).

Sarcomul uterin

lEste o tumora maligna a tesutului conjunctiv uterin.

lSe intalneste destul de rar - 4,5% din totalul cancerelor uterine.

lSe intalneste la femei  peste 40 de ani, dar o forma histologica deosebita (sarcomul botrioid) se intalneste si la fetite si deriva din resturi embrionare.

lCel mai frecvent se dezvolta din celulele conjunctive care printr-un proces de regresie capata potential de diferentiere embrionara, alcatuind tumori cu morfologii variabile (leiomiosarcoame, reticulosarcoame, rabdomiosarcoame, sarcomul endometrial stromal, limfosarcoame, etc.).

lLeiomiosarcomul reprezinta 65-85% din sarcoame.

lSarcoamele uterine au o evolutie rapida si

numai 20% din bolnave supravietuiesc peste 5 ani.

lMetastazarea este rapida si se face pe cale sanguina.

lTratamentul - este chirurgical, histerectomie totala cu anexectomie bilaterala.

lRadioterapia si chimioterapia se folosesc in cazuri deosebite in functie de examenele anatomopatologice si posibilitatile interventiei chirurgicale.