Reteta medicala

Reteta medicala

Reteta reprezinta un document legal, uneori cu importanta medico-judiciara, de corespondenta intre medic si farmacist referitor la eliberarea medicamentelor.

Medicul are obligatia sa cunoasca actiunea principala a medicamentelor prescrise, efectele adverse, modul de administrare, contraindicatiile, interactiunea cu alte medicamente, pentru a feri bolnavul de consecinte nedorite, si a obtine efectul terapeutic urmarit.

Cea mai buna reteta este de obicei si cea mai simpla, fara asocieri de substante ale caror actiuni separate sau combinate nu sunt cunoscute, nu au fost studiate.

Continutul retetei si asocierile medicamentoase depind de gradul de informare al medicului.

Observatii:

- Nu prescrieti un medicament fara sa fi vazut bolnavul

- Nu prescrieti un medicament inutil

- Nu prescrieti nenumarate medicamente la acelasi bolnav (= polipragmazie).

Continutul retetei medicale

Putem imparti didactic reteta, in forma ei integrala, in urmatoarele parti:

1 - Inscriptia

2 - Invocatia

3 - Prescriptia

4 - Subscriptia

5 - Instructia

6 - Adnotatia.

Distingem trei tipuri de reteta: (1) magistrala, (2) oficinala si (3) tipizata, ce difera intre ele doar prin prescriptie si subscriptie (partile 3 si 4), celelalte parti fiind identice la toate cele 3 tipuri de reteta.

Vom incepe prin a descrie aceste parti la reteta magistrala:

1. Inscriptia (sau antet) denumita uneori si superscriptie, cuprinde:

a) Informatii referitoare la unitatea de unde se elibereaza reteta:

- denumirea si stampila unitatii de unde s-a eliberat reteta,

b) Informatii referitoare la pacient:

- numele si prenumele bolnavului

- varsta pacientului

- sexul pacientului

- adresa pacientului

- numarul fisei pacientului, sau cel din registrul de consultatii sau al foii de observatie

- diagnosticul bolii pacientului

c) date referitoare la medic (in partea de jos sau la sfirsitul retetei):

- semnatura si parafa medicului, uneori si numarul de cod al medicului

d) data eliberarii retetei

Observatie: toate acestea sunt absolut necesare, pentru evitarea oricaror erori ce s-ar putea ivi, in legatura cu predarea retetei, sau cu concordanta dintre varsta pacientului si doza indicata, sau concordanta dintre diagnostic si medicamentele recomandate etc.

Aceste date sunt importante pentru securitatea pacientului, medicului si in anchetele medico-judiciare. Ele permit evitarea unor incercari de frauda, si dau posibilitatea farmacistului sa sesizeze eventualele erori in tratamentul prescris (ex.: in caz de dubiu, farmacistul poate lua legatura cu medicul ce a emis reteta sau poate sesiza prezentarea tardiva a pacientului, cu reteta la farmacie, cand boala a evoluat, iar medicamentele prescrise initial nu mai corespund etc).

2. Invocatia este reprezentata de prescurtarea Rp./ a cuvantului latinesc 'recipe' care inseamna 'ia' sau 'primeste' si care marcheaza inceputul retetei propriu - zise. Prin acest cuvint medicul se adreseaza farmacistului solicitind onorarea retetei.

3. Prescriptia. La reteta magistrala, este partea in care se indica substantele ce intra in componenta medicamentului si cantitatile necesare din fiecare.

Dupa rolul pe care il au in tratament, substantele se scriu intr-o anumita ordine:

a) Substanta activa de baza sau 'remedium cardinale' in limba latina, cu rol principal in tratament si care se afla obligator in orice reteta magistrala.

Doza uzuala, obisnuita a substantei active ce se trece in reteta este DozaTerapeutica/1data = 1/2 din DozaMaxima/1data, aceasta din urma fiind trecuta in Farmacopee.

b) Adjuvantul (ajutatorul) sau 'remedium adjuvans' in limba latina, este substanta activa care completeaza sau intareste efectele medicamentului de baza, sau atenueaza unele efecte nedorite; el poate lipsi din reteta.

Doza uzuala ce se trece in reteta pentru substanta cu rol adjuvant este de obicei cuprinsa intre 1/3 -1/5 din DozaMaxima/1data.

Observatie

La asocierea a doua substante medicamentoase (ex. substanta A si substanta B) putem obtine urmatoarele situatii:

- efectul final C este egal cu efectul substantei A plus efectul substantei B (C = A + B), este efectul de sumatie sau aditie simpla.

- daca efectul final C este mai mare decat suma simpla a efectelor celor doua substante A si B luate separat, atunci efectul este de potentare (C>A+B) si este de obicei un efect dorit, atunci cind asociem doua substante medicamentoase.

- daca efectul C este mai mic dacat efectul substantei A plus efectul substantei B (C<A+B), atunci efectul este de inhibitie reciproca, efect nedorit in tratament.

c) Corectivul (corectorul) sau 'remedium corigens' in limba latina, se include in reteta pentru a corecta unele proprietati nedorite ale substantelor active in ceea ce priveste gustul, mirosul, culoarea, actiunea iritanta; de asemenea, poate avea rol in solubilizarea, omogenizarea, emulsionarea unor solutii; poate lipsi din reteta. In cazul medicamentelor sub forma de solutie volumul corectorului este de 20% sau 1/5 din volumul final al solutiei. Corectivul este inactiv din punct de vedere farmacodinamic.

d) Excipientul sau vehicolul este substanta care determina consistenta formei farmaceutice (lichida, semisolida, solida) si este in mod obisnuit lipsit de activitate farmacodinamica; de regula nu poate lipsi din reteta. In ceea ce priveste ocuparea ultimului loc in prescriptie, exista si exceptii cum ar fi infuzia si decoctul.

Observatii:

- Substantele se scriu unele sub altele, cu litera mare la inceput, in denumirea romana sau latina, fara prescurtari si nu in formule chimice (ex.: scriem Clorura de sodiu si nu NaCl). Cantitatile de substante se exprima in grame (simbolul pentru gram in retete este un g simplu, fara punct) iar la cele in doze foarte mici, se trece doza in cifre si litere pentru a evita erorile. Cantitatile trecute in reteta reprezinta fie doza partiala fie doza totala, pentru toata durata tratamentului.

- Cand doua sau mai multe substante medicamentoase se prescriu in doze egale, nu se va trece de doua ori aceeasi cantitate, ci se va trage o linie verticalaa in dreptul acelor substante, iar in dreapta liniei, la mijloc, se va scrie prescurtat 'aa', de la cuvintul latinesc 'ana' care inseamna 'din fiecare'. Apoi doza se va scrie o singura data; reiese ca din fiecare substanta se va lua doza indicata, o singura data.

- Indicarea cantitatii de excipient se face in functie de forma farmaceutica; in unele cazuri se specifica exact cantitatea de excipient necesara; in alte cazuri in dreptul excipientului se indica greutatea sau volumul total al formei farmaceutice, precedat de cuvantul 'ad' din limba latina, adica 'pana la' (exprimare frecvent folosita in reteta, si care permite medicului sa nu mai calculeze efectiv cantitatea exacta de excipient). Cand se prescriu forme medicamentoase pe care bolnavul le primeste sub forma divizata (ex.: supozitoare, comprimate, capsule etc.) in loc de cantitatea prescrisa de excipient se poate scrie 'qs' prescurtare de la latinescul 'quantum satis' si care inseamna 'cantitate suficienta'. In acest din urma caz, ne bazam pe experienta farmacistului, care va sti sa completeze reteta cu atat excipient cat cere forma farmaceutica respectiva.

- Scrierea dozelor se face cu cifre arabe cand unitatea de masura este gramul si cu cifre romane cand unitatea de masura este mililitrul sau picatura (aceasta ultima regula este frecvent incalcata, in practica, folosindu-se doar cifrele arabe).

- Cantitatile se scriu unele sub altele, de preferinta aliniate, pentru estetica retetei.

4. Subscriptia la reteta magistrala este partea de reteta in care medicul indica farmacistului:

a) forma farmaceutica dorita

b) numarul dozelor partiale necesare intregului tratament si care se noteaza cu cifre romane

c) multiplicarea sau divizarea dozei indicate la prescriptie

Aceste indicatii se dau in reteta sub forma unor prescurtari:

- termenul conventional de introducere a subscriptiei este prescurtarea M.f. de la latinescul 'misce fiat' adica 'amesteca sa fie', urmat imediat de forma farmaceutica (ex.: pulbere, solutie, unguent, supozitoare, clisma etc.)

- cand medicamentul trebuie preparat intr-un numar de doze partiale (ex. in 15 doze), iar la prescriptie s-a trecut doza pentru o data, se va specifica acest numar cu cifre romane intotdeauna (ex. XV) si se va folosi formula: 'D.T.D. Nr.' de la latinescul 'detur tales doses' adica 'da aceste doze' urmat de numarul de doze scris cu cifre romane.

Daca la prescriptie cantitatile de substanta reprezinta doza totala, pentru toata perioada tratamentului, la subscriptie se va indica in cate doze partiale trebuie sa fie impartita acea cantitate, folosind formularea 'D.I.D. aeq. Nr.' de la latinescul 'divide in doses aequales' adica 'imparte in parti egale' urmata de numarul de doze scris cu cifre romane.

Cind la subscriptie nu avem ceva deosebit de indicat (situatie frecvent intalnita la scrierea retetelor oficinale) se poate folosi o formulare generala, ca de exemplu F.s.a. de la latinescul 'fiat secundum artem' adica 'sa fie dupa regulile artei' (profesiunii), prin care se arata toata increderea medicului in farmacist ca va sti sa efectueze reteta corect, fara a mai avea nevoie de alte indicatii.

5. Instructia cuprinde indicatiile ce se dau bolnavului pentru urmarea corecta a tratamentului. Aceasta parte incepe cu initialele D.S. de la latinescul 'detur signetur' adica 'da si eticheteaza', ceea ce implica responsabilitatea farmacistului, ca in cazul in care a acceptat reteta sa o efectueze, sa o elibereze si sa transcrie pe eticheta de pe ambalaj modul de administrare al medicamentului.

Indicatiile la instructie se trec intr-o anumita ordine:

Astfel dupa initialele D.S. se va trece calea de administrare ex.: oral, extern (pe tegumente si mucoase), injectabil, inhalatii, intrarectal, intravaginal, instilatii (administrare prin picurare) etc., apoi doza partiala, de cate ori pe zi si cate zile.

Cifrele vor fi notate cu cifre arabe, iar toate indicatiile se dau cat mai pe intelesul pacientului.

Dupa aceste date se dau, in continuare, indicatiile cat mai clar, pentru administrarea corecta a medicamentului (ex.: inainte de masa, seara la culcare, se va agita inainte de intrebuintare etc.).

Daca tratamentul medicamentos trebuie repetat, se va scrie pe reteta in partea de sus 'Repetatur Nr.' urmat de numarul de repetari, scris cu cifre romane, iar daca tratamentul nu trebuie repetat si se doreste retinerea retetei pacientului la farmacie, se va scrie in partea de sus 'Non repetatur', adica 'Nu se va repeta'.

Reteta se incheie cu data, semnatura si parafa medicului.

6. Adnotatia este partea ce apare pe reteta cind aceasta a fost executata la farmacie si cuprinde:

- stampila farmaciei;

- calculul pretului medicamentelor;

- eventualele adausuri facute de farmacist, pentru prepararea corecta a retetei (farmacistul poate face modificari sau inlocuiri doar ale corectivului si excipientului, substantele inactive farmacodinamic din reteta);

semnatura farmacistului.

Exemple de retete magistrale

Reteta magistrala cu efect antispastic :

Rp./  Papaverina clorhidrica 80mg

Extract de beladona

aa

Fenobarbital sodic 20mg

Excipient q.s.

Mf. pilule, DTD nr. XXX

D.S. intern, cite o pilula de 3x/zi.

(pilule antispastice, 0,3 mg beladona, concentratia extractului de beladona in substanta activa este de 1,5%)

Pulbere alcalina Bourget:

Rp./ Bicarbonat de sodiu 6g

Fosfat de sodiu 4g

Sulfat de sodiu 2g

M.f. pachete D.T.D. nr. V

D.S. intern, se dizolva intr-un litru de apa si se bea un pahar caldut dimineata pe nemincate si altul dupa-amiaza.

(efect colagog-coleretic)

Reteta oficinala

Se prescrie dupa aceleasi reguli ca si cea magistrala, cu urmatoarele particularitati:

- la prescriptie se trece numai denumirea preparatului si cantitatea necesara (fara sa se mai indice toate componentele).

- subscriptia poate lipsi, deoarece s-a trecut la prescriptie cantitatea dorita de medicament, si frecvent denumirea oficinala a preparatului indica forma sa farmaceutica (ex. Pulbere alcalina Bourget, Tinctura de Iod, etc.).

- instructia este identica cu cea de la reteta magistrala.

Exemplu:

Rp./ Pulbere alcalina pentru solutia Bourget

pachete nr. V

D.S. intern, se dizolva un plic intr-un litru de apa si se bea un pahar caldut dimineata pe nemancate si altul dupa-amiaza.

(efect colagog-coleretic)

Observatie: Preparatele oficinale pot intra si in compozitia preparatelor magistrale ca simple elemente componente la prescriptie; in acest caz, la prescriptie se va specifica denumirea oficinala a preparatului si cantitatea necesara din acesta.

Reteta tipizata

Se prescrie dupa aceleasi reguli ca si cea magistrala, cu urmatoarele particularitati:

- la prescriptie se noteaza doar denumirea comerciala a preparatului si cantitatea de substanta din forma medicamentoasa ceruta, fara sa se mai indice toate componentele (medicamentul poate fi conditionat intr-o anumita forma farmaceutica, cu diferite dozari ex.: Prednison cp. de 1 mg si de 5 mg, sau Penicilina G flac. de 400.000 UI, de 1.000.000 UI si de 5.000.000 UI etc.; este necesar sa se indice din care anume).

- la subscriptie se va indica cu cifre romane numarul total de doze (forme farmaceutice) necesare tratamentului ('comprimate nr.', 'cutie nr.', sau 'A.O. nr.' (prescurtare de la ambalaj original), 'fiole nr.' etc.). Nu se va mai trece prescurtarea M.f, de la 'misce fiat' intrucat medicamentul este gata preparat, pe cale industriala.

- instructia este identica cu cea de la reteta magistrala.

Exemple

Rp./ Vibramicin caps. 100 mg

Cutie nr. I

D.S. oral, 2x1 caps./zi in prima zi, apoi 1 caps./zi timp de 6 zile

Rp./ Fenilbutazona supozitoare 250mg

A.O. nr. II

D.S. intrarectal, 3x1supozitor/zi timp de 7 zile

(Antiinflamator)

Rp./ Berotec spray

Flacon nr. I

D.S. inhalator, 3x1 puf/zi

(Bronhodilatator cu fenoterol folosit in astmul bronsic)

Nu este permis sa se noteze pe acelasi rand cu denumirea preparatului si cantitatea totala prescrisa, adica sa se comprime prescriptia cu subscriptia. Cantitatea dorita de medicament se va scrie pe randul urmator.

Exemplu, se va scrie:

Rp./ Ampicilina caps. 250 mg

Cutie nr. II

si nu:

Rp./ Ampicilina caps. 250 mg cutie II

Reguli generale de prescriere a retetelor

1. Retetele se prescriu in limba oficiala a tarii sau in limba latina. Se scriu cu pix, cerneala. Se vor scrie citet, fara stersaturi sau adausuri ulterioare.

2. Dozele se prescriu ca doze terapeutice, cantitatea se scrie cu cifre arabe iar unitatea de masura este gramul. Dozele se scriu una sub alta de preferinta aliniate.

3. Daca se folosesc doze mai mari decat dozele maxime admise de farmacopee, in dreptul acestora se trece expresia 'sic volo!' din latina, adica 'asa vreau!'.

4. Daca doua substante se prescriu in aceeasi doza se bareaza vertical iar in dreapta se trece 'aa' si doza din fiecare o singura data.

5. Daca dorim ca excipientul sa fie completat pana la o anumita cantitate se va folosi cuvintul 'ad' adica 'pana la'. Daca vrem ca farmacistul sa completeze atat cat stie el, folosim prescurtarea 'q.s.' adica 'in cantitate suficienta'.

6. Pe acelasi exemplar de reteta folosim notatia Rp./ in dreptul fiecarui medicament. Denumirile medicamentelor si substantelor medicamentoase se noteaza cu litera mare fara prescurtari sau folosirea formulelor chimice.

7. Partile unei retete medicale nu se despart. Daca se doreste scrierea retetei si pe a doua fata, atunci pe prima fata, jos, se scrie 'verte!' adica 'intoarce!' in limba latina, si se continua scrierea retetei si pe a doua fata. Medicamentele se separa intre ele prin simbolul '#' sau '-//-' iar spatiul ramas liber pe reteta se umple cu un semn de forma lui 'Z', pentru a nu permite adaugarea de alte medicamente.

8. Daca reteta este scrisa pentru uzul medicului, la instructie se poate scrie 'Pro me' adica 'pentru mine' iar farmacistul va sti ca reteta este scrisa pentru uzul medicului si nu mai trebuie sa transcrie pe ambalaj modul de administrare al medicamentului.

9. Cantitatea totala de doze, la subscriptie, se trece in reteta cu cifre romane.

10. Doza substantelor toxice se scrie in cifre si litere, iar in plus, pentru stupefiante, se foloseste un formular special de reteta, imprimat cu timbru sec. Pe acest formular se poate prescrie numai un medicament stupefiant. Cantitatea maxima prescrisa obisnuit este doza maxima pe 3 zile. Exceptie in durerile din neoplasme, infarct miocardic, arterita obliteranta. Retetele cu reducere sau cu gratuitate se scriu in dublu exemplar, maxim trei medicamente pe un formular de reteta.

11. Orice reteta se incheie cu data eliberarii, semnatura si parafa medicului. Daca se doreste repetarea retetei, de un numar de ori, se va scrie 'Repetatur Nr.', urmat de numarul de repetari cu cifre romane, daca nu se doreste repetarea retetei se va scrie 'Non repetatur'.

Prescurtari din limba latina folosite la redactarea retetei

aa = ana = din fiecare

ad. = pana la

D.I.D. aeq. = divide in doses aequale = imparte in doze egale

D.S. = detur signetur = da si eticheteaza

D.T.D. = detur tales doses = da asemenea doze

M.f. = misce fiat = amesteca si fa

m.f.p. = amesteca si prepara pulbere

m.f.s. = amesteca si prepara solutie

m.f.supp. = amesteca si prepara supozitoare

m.f.ung. = amesteca si prepara unguent

p.c. = post cibum = dupa mese

p.r.n. = pro re nata = ocazional, dupa imprejurari

pro me = pentru mine

q.s. = quantum satis = in cantitate suficienta

repetatur = a se repeta

Rp. = recipe = ia, primeste

sic volo = asa vreau