SOLUTII MAGISTRALE CU EXTRACTE USCATE

SOLUTII MAGISTRALE CU EXTRACTE USCATE

Rp1  Extractii Belladonnae 1 g

Procaini hydrochloridi 0,8 g

Sirupi citri 10 g

Aquae menthae q.s.ad 100 g

M.f.sol.

D.S.int.2 linguri pe zi

Formulare: Preparatul este magistral si este formulat sub forma de solutie de uz intern. Substantele active sunt reprezentate de extractul de beladona si clorhidratul de procaina, siropul de lamaie este excipient, fiind folosit ca aromatizant iar apa de menta reprezinta vehicolul. Pe langa rolul de vehicol, apa de menta prezinta si actiune terapeutica proprie.

Extractul uscat de beladona (FRX) se obtine prin percolare si concentrare din frunzele de Belladonna folosind ca solvent alcool diluat. Contine aproximativ 1,5% alcaloizi exprimati in hiosciamina. Se prezinta sub forma de pulbere galben-bruna, nehigroscopica, cu miros caracteristic si gust amar (toxic). Este o substanta puternic activa si se conserva la Separanda. Prezinta doze maxime pentru o data (0,075 g) si pentru 24 h (0,20 g). Se verifica daca sunt depasite dozele.

15 g.0,075 g extract

100 g.. x x=0,50 g extract

30 g.0,2

100 g..y y=0,66 g extract

In consecinta se va reduce cantitatea de extract de beladona la valoarea cea mai mica obtinuta prin calcul, respectiv 0,50 g.

Clorhidratul de procaina se prezinta sub forma de cistale sau pulbere cristalina alba, fara miros, cu gust amar, producand pe limba o anestezie trecatoare. La lumina se coloreaza. Este foarte usor solubil in apa, solubil in alcool, greu solubil in cloroform si eter. Se conserva in recipiente bine inchise, ferit de lumina. Este o substanta puternic activa si se conserva la Separanda. Are doze maxime pentru o data (0,50 g) si pentru 24 h (1,00-2,00 g). Se verifica daca sunt depasite dozele.

15 g.0,5 g

100. x  x=3,33 g

30 g..1,00-2,00 g

100y  y=3,33-6,66 g

In cazul clorhidratului de procaina dozele nu sunt depasite.

Siropul de lamaie (FRIX) este un lichid limpede, incolor sau slab galbui, cu miros de lamaie si reactie acida. Datorita gustului acrisor si aromat siropul de lamaie se intrebuinteaza drept corector de gust si miros.

Apa de menta se prezinta sub forma de solutie limpede sau slab opalescenta, cu miros si gust specific de menta, cu reactie neutra sau slab acida. Se prepara prin dizolvarea uleiului volatil de menta in solutie conservanta prin triturare cu talc. In acest preparat are rol principal de vehicol, dar este si aromatizant prezentand si actiune terapeutica proprie.

Extractele uscate se pulverizeaza si se dizolva la mojar fie intr-o cantitate mica de apa, fie in putin solvent folosit la prepararea lor sau intr-un amestec care sa asigure o mai buna dizolvare a extractelor.

Pentru dizolvarea extractului de beladona se prefera alcool diluat, deoarece acesta este folosit la obtinerea extractului. Se mai poate folosi in acelasi scop si amestecul apa:glicerina:alcool (6:3:1) in aceeasi cantitate. In ambele cazuri se va adnota reteta cu natura si cantitatea solventului adaugat. Se recomanda folosirea unei cantitati minime de solubilizant pana la obtinerea unei solutii comcentrate in mojar, care apoi se dilueaza cu apa de menta, aceasta pentru a nu micsora din continutul de apa aromatica in preparatul final, apa de menta avand si ea actiune terapeutica proprie.

Dizolvarea extractului se poate face si direct in apa de menta (dar tot in mojar), deoarece in extractul uscat de beladona alcaloizii se afla sub forma de saruri hidrosolubile.

Operatiile farmaceutice care se succed la preparare sunt: cantarire, pulverizare, amestecare, omogenizare, conditionare. Cantarirea se face la balanta electronica. Pulverizarea se efectueaza la mojar cu ajutorul pistilului prin triturare. Operatiile de amestecare si omogenizare se fac in mojar cu ajutorul pistilului (dizolvarea extractului de beladona) si in flaconul de expeditie (omogenizarea tuturor componentelor solutiei). Conditionarea se face intr-un recipient de sticla de capacitate corespunzatoare, bine inchis, mentionandu-se pe eticheta  "A se agita inainte de intrebuintare".

Preparare: In sticla de expeditie se cantareste siropul de lamaie. Extractul de beladona se pulverizeaza la mojar, apoi se dizolva in 30-60 picaturi alcool diluat in acelasi mojar, iar solutia concentrata obtinuta se aduce cantitativ in flacon peste sirop cu mici portiuni de apa de menta.

Clorhidratul de procaina se dizolva intr-un flacon in cativa ml de apa de menta si solutia obtinuta se completeaza la masa ceruta cu apa de menta.

Preparatul final nu se mai filtreaza chiar daca este slab opalescent, pentru a nu indeparta prin absorbtie pe hartia de filtru componentele dispersate coloidal.

Evaluare farmacotehnica: Conform FR X controlul calitatii solutiilor consta in:

Descriere: preparatul obtinut se prezinta sub forma de solutie galbuie, slab opalescenta, cu miros aromat si gust amarui-acrisor.

pH: se determina potentiometric. Preparatul are reactie usor acida.

Masa totala pe recipient: se determina prin cantarirea individuala a continutului din zece recipiente.

Dozare: se efectueaza conform prevederilor monografiilor de substante active.

Conservare: Se prepara la nevoie. Alterarea este favorizata de siropul de lamaie care fermenteaza usor.

II. Profil farmacocinetic, farmacodinamic si farmacotoxicologic

Principiile active din extractul de beladona sunt reprezentate in principal de alcaloizi tropanici (hiosciamina, scopolamina, atropina).

Fcin: Aceste substante au structura de amina tertiara, avand o buna absorbtie per os si difuziune in tesuturi si in SNC corelata cu gradul de lipofilie al moleculei.

Fdin: Actiunea dezvoltata este de tip parasimpatolitic, prin blocarea receptorilor muscarinici din sinapsele neuroefectoare parasimpatice.

Efectele antimuscarinice ale esterilor tropanolului (atropina, scopolamina) se manifesta prin:

Relaxarea muschilor netezi viscerali de la nivelul tubului digestiv (inhiba tonusul, amplitudinea si frecventa miscarilor peristaltice gastrice si intestinale, efect antispastic moderat asupra veziculei si cailor biliare), bronhiilor (relaxeaza musculatura bronhiilor) si vezicii urinare (relaxeaza musculatura bazinetului, a ureterelor si a vezicii urinare)

Relaxarea muschiului circular al irisului (midriaza pasiva insotita de cresterea tensiunii intraoculare)

Inhibarea secretiei glandelor exocrine (scade secretia salivara, nazala si a glandelor cailor resporatorii, secretia gastrica este putin influentata de atropina la dozele terapeutice)

Aceste actiuni sunt aproxiamativ de doua ori mai intense la scopolamina si hiosciamina decat la atropina.

Efectul asupra SNC este diferit: la atropina la dozele terapeutice excita slab centrii bulbari, in timp ce la scopolamina se inregistreaza efect inhibitor.

Fter: Atropina este utilizata in chirurgia generala (inhiba hipersecretia salivara si bronsica produsa de eter si ketamina), cardiologie (bloc atrioventricular), medicina interna (ulcer gastro-duodenal, colita, enterita, colici, astm bronsic-cand exista o hipersecretie bronsica), oftalmologie (examenul fundului de ochi), ORL-rinita, intoxicatii cu parasimpatomimetice (pilocarpina).

Scopolamina se utilizeaza in preanestezie (asociata cu un morfinomimetic), in maladia Parkinson, in rau de miscare.

Ftox: Reactii adverse: hiposalivatie cu uscaciunea gurii, constipatie, scaderea tonusului vezicii urinare cu rarirea mictiunilor si disurie, midriaza.

Fepid: Contraindicatii: glaucom, retentie urinara, adenom de prostata, constipatie atona.

Procaina este un anestezic local.

Fcin: Este hidrolizata rapid in sange la acidul p-aminobenzoic si dietilaminoetanol, catalizata de procainesteraza sintetizata in ficat. Are durata scurta de actiune. Pentru actiune generala nu are eficacitate administrata per os datorita unui foarte mare efect al primului pasaj hepatic.

Fdin: Actiune anestezica locala (debut lent, durata scurta) de infiltratie si de conducere, foarte buna; latenta 15-20min., durata 20-60 min. (in functie de concentratie si de cantitatea de solutie). Deoarece procaina este si vasodilatatoare, durata anesteziei locale poate fi prelungita prin asociere cu vasoconstrictoare (adrenalina).

Actiune anestezica locala de suprafata, foarte slaba (de 10 ori mai slaba fata de cocaina).

Alte actiuni farmacodinamice (administrare i.v.):

are si actiuni sistemice: analgezica, vasodilatatoare,

antispastica (relativ slabe) si trofica generala;

relaxanta a muschilor netezi;

poseda un usor efect antiaritmic;

neurotonica (nootropa).

Fter: Indicatii:

local, anestezie locala de infiltratie (nevralgii, mialgii,

artralgii) si de conducere, in vederea interventiilor chirurgicale;

per os, anestezie de suprafata, in gastralgii, spasm piloric;

pentru suprimarea temporara a controlului nervos al unor

organe (infiltratii de splanhnic, ganglion stelat etc.), i.v., spasmolitic, antihipertensiv;

i.v., vasodilatator periferic in boala Raynaud;

in geriatrie, pentru profilaxia imbatranirii (ca trofic tisular),

in preparatele Gerovital^® si Aslavital^®, pentru diferite cai: p.o., inj., topic.

Ftox: Procaina detine un potential alergizant foarte mare la aplicare locala pe tegumente si mucoase (se va evita administrarea pe aceste cai) - eruptii cutanate, edem angioneurotic, rareori edem laringian acut, sau chiar soc anafilactic (investigarea pentru decelarea hipersensibilitatii este obligatorie)

Are efecte secundare de stimulare SNC: tremor, agitatie, tahipnee, convulsii. La o stimulare supramaximala, urmeaza deprimarea SNC, cu deprimarea centrilor bulbari respirator, vasomotor si coma.

Se observa si efecte secundare cardiovasculare: hipotensiune, cu tahicardie compensatoare.

Uneori reactii alergice: bronhospasm (mai ales la asmatici), ocazional ameteli, varsaturi.

Fepid: Contraindicatii:

alergie la procaina;

insuficienta hepatica;

hipotensiune, soc;

miastenie;

hipertiroidie; epilepsie;

rahinestezia in caz de meningita, septicemie;

infiltratiile, in tesut infectat (metabolitul procainei, acidul PAB, este factor de crestere pentru microorganisme).

Injectarea intravenoasa este contraindicata in insuficienta cardiaca, tulburarile de conducere grave, hipotensiune, afectiuni tiroidiene sau alte boli endocrine, ateroscleroza, sau dupa analgezice morfinice.

Fgraf: Mod de administrare:

Anestezie locala cu :

solutie 0,5%, 20-40 ml pentru infiltratii,

solutie 1%, 10-20 ml pentru blocarea nervilor,

solutie 8%, 1-2 ml pentru rahianestezie;

pentru actiunile sistemice se injecteaza intravenos lent cu prudenta, 5 ml din solutia 1%.

Dozele maxime prevazute de Farmacopeea Romana in injectarea subcutanata sunt de 200 mg o data si 600 mg in 24 ore. Doza maxima / 24h este 1g (infiltratie) si 0,600g (bloc nervos).

Apa de menta prezinta proprietati carminative, antiemetice, antispasmodice (atenuand miscarile peristaltice ale stomacului si intestinului) si usor anestezice.

Preparatul se foloseste datorita efectului calmant si antispastic in afectiuni gastrice.