Sindromul Usher

Sindromul Usher

Este determinat de un grup heterogen de mutatii autozomale recesive, avand drept consecinta surditatea/hipoacuzia congenitala, asociata cu retinopatie pigmentara progresiva. Aceasta asociere a fost descrisa pentru prima data de von Graefe (1858), dar Charles Usher (1914) a fost cel care a pus in evidenta transmiterea ereditara, datorita unor mutatii cromozomiale. In ultimul deceniu, pe baza unor investigatii multidisciplinare - oftalmologice, otologice, audiovestibulare si genetice - s-au descris trei tipuri ale sindromului Usher, diferentiate mai ales pe baza evaluarii functionalitatii analizatorului auditiv si vestibular, mentionandu-se, totodata, prezenta retinopatiei pigmentare. Astfel, subiectii cu sindrom Usher tip 1 sunt caracterizati printr-o surditate congenitala profunda, nedezvoltarea adecvata a limbajului oral, absenta congenitala a functionalitatii vestibulare - manifestata in copilarie ca o intarziere in dezvoltarea motorie, iar la varsta adulta ca o ataxie nonprogresiva. Acesti subiecti au deseori nevoie de mijloace surdo-tehnice. Cercetarile recente au pus in evidenta faptul ca pentru sindromul Usher tip 1 sunt responsabile trei gene. Prima este localizata in bratul lung al cromozomului 14, cu doua prelungiri in bratul scurt si lung al cromozomului 11.

Subiectii cu sindrom Usher tip 2 prezinta o surditate moderata nonprogresiva, cu resturi de auz la frecvente joase, grave. Ei obtin o ameliorare a functiei auditive in conditiile unei protezari adecvate si au un limbal verbal relativ bine dezvoltat. Functia vestibulara este normala. Gena a fost localizata la 1q in cazul a 30 de familii din SUA, Suedia si Italia, dar in unele cazuri s-a constatat si o localizare heterogena.

Sindromul Usher tip 3 a fost descris relativ  recent. Subiectii se caracterizeaza printr-o buna  functionalitate auditiva la nastere, dar intre prima si a patra decada a vietii apare o deteriorare a auzului, ajungandu-se la surditate profunda. Dezvoltarea limbajului verbal este normala, iar functionalitatea vestibulara este variabila. Perturbarile genetice sunt localizate la nivelul 3q al cromozomilor 21-25. Retinopatia pigmentara progresiva este intalnita in toate aceste tipuri clinice, dar adesea este identificata de timpuriu in sindromul Usher 1. Unii subiecti cu sindrom Usher prezinta si alte deficiente asociate (mintale, motorii), precum si unele malformatii sau boli, mai ales cardiace (tabelul I).

Tabelul 1