Stabilitatea activa a genunchiului

Stabilitatea activa a genunchiului

Stabilitatea activa este realizata de muschi si aparatul capsulo ligamentar:

stabilitatea mediala - cand G este in ext este asigurata de complexul ligamentar posterior, iar muscular de M croitor, simitendinos, gracilis, semimembranos, gastrocnemianul intern sii vastul intern

stabilitatea externa sig de lig colat ext , muscular de tractul iliotibial (veriatabilul stabilizator al G), ischiogambierii, tensorul fascia lata.

Stabilitatea posteioara lig colaterale, lig incruciast posterior, complexul capssuloligamentar posterior. Muscular de cvadriceps

Stabilitatea anterioara - insuficient de lig incrucisat anterior. Muscular de ischiogambieri cand G este flectat, de gastrocnemieni cand G extins

La sold, sunt si o serie de muschi care actioneaza si deasupra genunchiului, fiind muschi poliarticulari. Astfel sunt dreptul anterior, croitor, drep­tul intern. Vastii sunt extensori puternici ai genunchiului, impreuna cu dreptul anterior (rectus femoris). Toate cele 4 capete ale cvadricepsului actioneaza in extensia gambei, cu sau fara incarcare, in lant kinetic deschis sau in lant kinetic inchis (cu piciorul pe sol). Ar exista oarecare preponderenta a vas­tului medial pe ultimele grade de extensie cand gamba e incarcata. Mai important este rolul acestuia de prevenire a dislocarii laterale a rotulei la sfarsitul extensiei. Pierderea ultimelor 15° de extensie este rezultatul slabirii intregu­lui cvadriceps, caci pentru aceste 15° este necesara o crestere cu 60% a fortei cvadricepsului, comparativ cu forta dezvoltata in extensie pana la acest nivel.

Unele studii au aratat ca insusi "vastus intermedius" (cruralul) are aceeasi comportare ca si ceilalti muschi din cvadriceps.

Compor­tamentul celor 4 muschi variaza in anumite limite, uneori chiar semnificativ, de la un subiect la altul. Chiar facilitarea contractiei cvadricepsului prin fle­xia (uneori extensia) degetelor si piciorului este extrem de variabila de la un individ la altul. Cea mai mare activitate se inregistreaza cand miscarea de extensie parcurge ultima jumatate a amplitu­dinii ei (de la 90°). Contractia statica da maximum de ce poate da doar cand extensia este completa.

Popliteul este un rotator medial al tibiei, ramanand continuu in acti­vitate in pozitii de genuflexiune, ajutand ligamentul incrucisat posterior sa previna dislocarea inainte a genunchiului.

Ischiogambirii - bicepsul femural, semimembranosul si semitendinosul - au actiune si asupra soldului si asupra genunchiului. Primul lor rol este de extensori simpli ai CF (fesierul mare este un extensor doar in miscarea contra rezistentei), ca si de flexori si rota­tori ai tibiei.

Bicepsul femural este un rotator extern sigur al CF in extensie si adduclie si doar in mai putin de jumatate din cazuri executa si rotatia ex­terna (laterala) a genunchiului. In pozitie de repaus - stand sau in uni­podal, bicepsul femural nu este in activitate.

Semimembranosul si semitendinosul sunt extensori si adductori ai soldului abdus cand miscarea se face cu rezistenta; pentru ge­nunchi, sunt flexori si rotatori interni.

In mers, ischiogambierii intra in activitate in diferite faze ale acestu­ia. Astfel, doi actioneaza sincron, semitendinosul, ca si capatul lung al bicep­sului femural, are o activitate trifazica in mers, in timp ce semimembranosul si capatul scurt al bicepsului au activitate bifazica.Ischiogambierii care actioneaza asupra ambelor articulatii nu pot determina o actiune singulara. Sub contractia integrala a lor se va misca acea articulatie care nu este imobilizata (prin comanda sau de catre alti factori).

Stabilitatea activa a genunchiului in mers se realizeaza prin "zavorarea' sau "inlacatarea' pe ultimele grade de extensie a lui, care inseamna si rotatie externa a tibiei (cu 2-5°), permitand condilului medial sa se blocheze prin in­tinderea ligamentului colateral lateral si a ligamentului incrucisat antero-extern. In "zavorarea' genunchiului (" locked position) aceasta rotatie externa are un rol decisiv (mecanismul "screw home', "insurubarea lacasului'). Extensia si rotatia externa sunt rezultatul contractiei cvadricepsului si ischiogambierilor, caci acestia din urma trag inapoi genunchiul, determinand si rotatia externa. In aceasta "zavorare', cand piciorul este pe sol, un rol il joaca si tricepsul sural, care, luand punct fix pe calcaneu, trage indarat condilii femurali (ge­menii) si tibia (solearul).

Aprecierea capacitatii functionale a muschilor prin valoarea torque-ului (forta x bratul momentului) ramane desigur cea mai corecta modalitate. La genunchi torque-ul excentric este mai mare ca cel isometric care, la randul lui, este mai mare decat cel concentric (Smidt).

Desigur ca valoarea torque-ului variaza cu unghiul de flexie al ge­nunchiului caci se modifica bratul momentului.

Torque-ul isometric al extensorilor ar fi la 45° flexie.

Torque-ul isometric al flexorilor ar fi cel mai mare la 30° flexie.

Trebuie avut in vedere ca pozitia soldului (gradul de flexie) va in­fluenta si ea valoarea torque-ului flexorilor genunchiului.

In ultimul timp, se acorda o mare atentie raportului de forta extensori/ flexori ai genunchiului.