Sport si cultura - spectacolul sportiv

SPORT SI CULTURA.

SPECTACOLUL SPORTIV.

FENOMEN SOCIAL

Cuprins

1.Sport si cultura

pagina

2.Spectacolul sportiv-fenomen social

pagina

3.Concluzii

pagina

4.Bibliografie

pagina

1. Sport si Cultura

In lumea contemporana educatia fizica si sportul sunt

incluse in cultura. Acest fapt se datoreaza creari si dezvoltarii

bazei stiintifice ale acestor activitati si a legaturilor pe care le

au cu alte ramuri ale stiintei.

Intregul aparat stiintific folosit in cercetarea domeniului a

permis saltul calitativ de la empirism la baza stiintifica.

Sportul nu este doar o manifestare la un moment dat,ci si un

fenomen de amploare care angajeaza grupuri diverse de

specialisti,sportivi si multimea spectatorilor. Sportul este sursa

de informatii pentru arta.El pune in miscare imaginatia si

fantezia

Educatia fizica si sportul sunt discipline umane cu functie

sociala si rol in formarea personalitatii,tinand cont de

caracteristicile sportului spectacular,il putem considera joc,si

astfel sportul este un act de cultura intemeietor de conditii

umane pentru ca spiritual ludic este una din dimensiunile

conditiei umane.Educatia fizica isi castiga dreptul de a fi

numita fenomen social in

momentul in care exercitiul fizic se efectueaza cu constiinta

exact a seminificatiei educative si a valorilor pe care le atribuie

personalitatii umane.In procesul de pregatire sportivul v-a

descoperii in sine resurse nebanuite pe care le va pune in

miscare si acestea vor permite sa se formeze ca o personalitate

integrala.Aceasta metoda este un adevarat act de

creatie.Sportul este arta creatoare de cultura si in prezent are

un caracter ludic prin excelenta.

Practicarea educatiei fizice are influente in plan fizic

intelectual,moral,etic si estetic.

Avand in vedere aceasta sustinere se poate spune ca sportul

este descoperirea lumii morale pe cai fizice.Daca privim

sportul si educatia fizica sub aspectul lor fundamental, ca

activitati umane dotate cu o functie sociala si care contribuie

la formarea si dezvoltarea personalitatii,ne vedem tentati sa ne

intrebam: ce relatie poate exista intre aceste activitati si

cultura.Aceasta pentru ca atat sportul cat si cultura contribuie

la imbogatirea patrimoniului uman: in primul rand prin

dezvoltarea inteligenta si chibzuita a corpului,in al doilea

rand,printr-o cautare rabdatoare care urmareste in

mod

constant campul inteligentei si al sensibilitatii.

Sportul este cultura- spune filozoful francez Bernard Jeu- in

masura in care performanta sportivului este creatie.In aceste

conditii- dupa cum afirma cercetatorul Nicu Alexe - nu trebuie sa

ne surprinda aparitia notiunii de cultura sportive.''Cultura sportiva

inglobeaza un sistem de principii care ne ajuta sa gasim in noi

insine uimitoare resurse,sa le valorificam si astfel sa descoperim

dimensiunile noi ale propriilor disponibilitati''.Astfel,cultura

sportiva favorizeaza '' formarea unei conceptii optimiste,prin

insuflarea increderii in fortele proprii,in capacitatea de a depasi

propriile performante sau momente de dificultate,stimuland

capacitatea de munca si creatie''.

Sportul si cultura s-au nascut din acelasi izvor,care se

numeste timp liber.Nu exista cultura si nu exista sport fara

acest ragaz,fara acest timp pe care munca il lasa omului si cu

care poate sa faca ce vrea.Sugestiv este faptul ca grecii

foloseau acelasi cuvant pt a denumi ragazul,scoala si

educatia

Sportul poate exprima toate sentimentele,toate emotiile

umane,tot asa cum cultura si spectacolul cultural - in special

dansul si teatrul,artele cele mai complete - exprima

sentimente si emotii in actor si,prin simpatie,in spectator.

3

Sportul, ca si teatrul,ca literatura sau arta,este creator de

mituri. Mitologia sportiva.Sportul isi are legendele

sale,eroii sai si,oricare ar fi modul de exprimare,

demonstreaza puterea de creatie si releva stransa

legatura dintre artele complete si sport.

In sfarsit sportul este creator de frumusete.Prin gest,prin

ritm,sportul se inrudeste cu artele creatoare de frumusete,cu

cele mai frumoase spectacole coregrafice,cu cele mai frumoase

cadente ale limbajului,cu cele mai frumoase ritmuri sau cu

cele mai frumoase acorduri de culoare si lumina.Atat in arta

cat si in sport exista,la cei care li se daruiesc,aceeas afirmare a

personalitatii,inimitabila,care se numeste stil.

Trebuie sa remarcam ca sportul si cultura sunt purtatoare de

valori etice,fie ca e vorba de asprimea efortului sau de

armonia personalitatii,de simtul dreptatii,pe care il implica

respectarea regulilor sau fraternitatea raselor si popoarelor

dar ceea ce constituie baza valorilor etice ale sportului nu este

recunoscut de cultura generala a societatii contemporane.Dupa

cum spunea Rene Makeu - baza eticii sportive este

corpul,adaugand : "In civilizatia noastra,corpul continua sa

ocupe un loc inferior pe scara valorilor.Dupa ce a suportat

mult timp anatema pacatului,din cauza unor religii, dupa ce a

fost mult timp tinta dispretului

intelectualitatii,corpul se afla, in momentul de fata, in infruntare cu

un adversar de temut,masina.Omul modern aproape ca s-ar bucura

daca ar putea sa traiasca fara corp.Masina, din ce in ce mai mult,

executa ceea ce odinioara facea corpul.Din contra,etica sportului

proclama demnitatea corpului.Ea afirma ca nu exista comparatie

posibila intre masina corpului uman si masina umana".

Relatile din sport si cultura? Daca prin cultura se intelege expresia

culturala,atunci relatiile dintre acest aspect formal al culturii si

sport sunt extrem de slabe.Sportul nu inspira decat un numar infim

de opere ale gandirii sau de creatii artistice care sa aiba o anumita

importanta estetica.Reciproc , sportul ,,se scalda" din ce in ce mai

putin intr-o atmosfera intelectuala.

Dupa unii, sportul este incompatibil cu cultura sau,cel putin,se

situeaza inca intr-un loc cam marginas al culturii.Specialistilor in

educatia fizica sau in cea generala le revine misiunea de a lupta

pentru apropierea dintre sport si cultura,intre cultura corpului si

cea a spiritului care constituie cele doua fete,cei doi versanti ai

unui si acelasi - umanism.Pentru ca,asa cum spunea Rene Makeu

,,In lume nu exista nimic mai tanar si puternic ca sportul sin u

exista nimic mai batran si mai bogat decat cultura".

2. SPECTACOLUL SPORTIV-FENOMEN SOCIAL

Indiferent de continut,spectacolul este un fenomen social deosebit

de complex.Baza tuturor formelor de spectacol consta in crearea

relatiei de joc,care,prin intermediul tarii psihice permite

autoverificarea personalitatii individului in diferite ipostaze.In

sport,identificarea omului se realizeaza pe fondul relatiilor

reciproce dintre individ si societate.Spectacolul sportiv este o

forma de comunicare in masa care,pe langa faptul ca angreneaza

un numar important de oameni,serveste integrarii si schimbului de

valori dintre ei.Participarea la spectacolul sportiv poate fi privita

ca o forma aparte de realizare a nevoii de activitate specifica ce

ofera posibilitatea de afirmare a personalitatii.

Competitia sportiva este activitatea a caror obiective constau in

performanta superioara reusita si success.La reusita spectacolului

sportiv contribuie o multime de oameni,spectacolul avand un rol

deosebit.Specatcolul sportiv contribuie la educatia participantilor in

spiritul eticii si curajului,al perseverentei si fair-play-ului.

Faptul ca rezultatele nu sunt cunoscute dinainte,ca uneori

intamplarea face sa cada unele pronosticuri,atribuie spectacolului

sportiv un caracter aparte care consta in stari afective

deosebite.Spectacolul sportiv reprezinta un factor important de

influentare a psihologiei de grup.

Functia educativa a spectacolului sportiv este certa,dar pentru a

indeplini aceasta functie trebuie sa raspunda unor cerinte,adica sa

fie bine organizat,sa dispuna de tehnologie moderna,sa i se faca

propaganda corespunzatoare.

Spectacolul sportiv este un bun prilej de stabilire de noi relatii intre

participanti si tari.Spre deosebire de spectacolul de arta,in

spectacolul sportiv totul este ancorat in realitate.Totul se produce

aievea,plasticitatea imaginilor pe care le ofera spectacolul

sportiv,faptul ca executiile difera atribuie competitiei valoare de

mijloc eficient de educare a simtului estetic.

Spectacolul sportiv influenteaza favorabil campul socio-afectiv al

echipei si al componentilor unui club.El indeplineste si functia

economica,exista un anumit gen de spectacol sportiv care are rol

de divertisment.In anumite circumstante,sportul ca spectacol

influenteaza sfera politicului.

Un spectacol sportiv de amploare au fost si sunt "Jocurile

Olimipice".Jocurile olimpice existau cu multe secole

inaintea lui Hristos (anul 776), an dupa care timpul se

calculeaza in Olimpiadele din Grecia Antica, cand numele

invingatorilor se scriau in marmura registrelor civile.

Manifestarile din cadrul Jocurilor Olimpice aveau un caracter

complex, inglobau actiuni menite sa incununeze atat pe cei cu

calitati si capacitati fizice deosebite, cat si pe cei dotati cu

aptitudini muzicale sau poetice.Fiecare participant trebuia sa

probeze in prealabil, o buna reputatie si o perfecta moralitate.

Jocurile Olimpice incepeau cu procesiuni si jertfe pentru zei si se

terminau cu ceremonii si mese abundente.Castigatorii erau

premiati si respectati ca niste eroi.Regi si generali, poeti si

filozofi,dand importanta cuvenita acestor manifestari au fost

prezenti la intreceri in tribune si chiar in arena.Filip,regele

Macedoniei, sau mai tarziu Nero, au participat in cadrul Jocurilor

Olimpice la renumita proba de cvadrije(car tras de cai).Pitagora,pe

langa capacitatile sale intelectuale, a dat dovada de calitati fizice si

vointa deosebite, devenind invingator in una din cele mai grele

lupte -pugilatul.Platon si Crisip ,Sofocle si Euripide isi

petreceau o mare parte din timp pregatindu-se la palestre si chiar

obtinand premii la diferite concursuri.

Admiratia fata de eroii stadioanelor si de idealul perfectiunii

umane a inspirat o serie de artisti celebrii, care au cantat in ode

nemuritoare sau au sapat in piatra chipurile sau faptele vitejesti.

Jocurile Olimpice se desfasurau sub patronajul lui Zeus.Celebra

statuie era asezata in templul din Olimpia.Este cosiderata una din

cele sapte minuni ale lumii antice.Albitrii si atletii depuneau

juramantul la altarul lui Zeus.

Ultimele Jocuri Olimpice s-au desfasurat in anul 393 e.n.In anul

394 e.n. imparatul Theodosiu a interzis printr-un decret desfaurarea

Jocurilor Olimpice.

Pana in ultimul deceniu al sec al XIX-lea sportul s-a dezvoltat pe

plan national.Din aceasta perioada tinde sa se internationalizeze, sa

strapunga granitele tarilor,organizandu-se competitii si intreceri

intre mai multe tari.Inceputurile sportului competitional si apoi

international au fost deosebit de dificile,cu multe piedici din

partea oficialitatilor si a unor specialisti,care au vazut in sport

numai aspectele negative si nu au reusit sa inteleaga valoare

educativa a acestuia.

In perioada preolimpica se realizau manifestari sportive,

culturale si religioase, reunind atleti, artisti si pelerini din

toate regiunile locuite de populatie de limba si cultura

greceasca.Paralel cu aceste manifestari existau si in Europa

incercari de a reinvia Jocurile.

Primul Comitet International Olimpic se constituie in anul

1895 ,avandu-l ca presedinte pe poetul grec Demetrius

Vikelas si pe Pierre Coubertin secretar, care in 1896 devine

presedinte pentru o perioada de 29 de ani.Odata cu el sa

nascut olimpismul modern,miscare recunoscuta astazi ca una

din cele mai raspandite institutii din viata sociala a omului

contemporan.

Prima editie a Jocurilor Olimpice se desfasoara in aprilie

1896, pe stadionul de marmura de la Atena.Au participat 285

sportivi din 13 tari fara nici o femeie concurent.Abia in anul

1912, la Stockholm,unde au participat 2541 concurenti din

care 28 de tari,au fost si 57 femei.

Intre 1914 si 1919, 1928 si 1948 Jocurile Olimpice sunt

intrerupte de Primul, respectiv al Doilea Razboi Mondial,

dar olimpismul devenise deja o idee importanta.Seria

Jocurilor Olimpice Moderne s-a reluat in 1948 la Londra, in

Marea Britanie.

Miscarea olimpica, este un fenomen social.Cuprinde totalitatea

indivizilor si organizatiilor din domeniul sportului, care in

activitatea lor se ghideaza dupa principiile olimpismului- sportul

pus in slujba dezvoltarii armonioase a omului si a construirii unei

societati avansate.

Un program national compus din educatie fizica, sport, competitii

va face din tineri cetateni mai buni,deoarece practicarea sportului

poate avea o influenta benefica asupra personalitatii lor,

insuflandu-le principii de loialitate, camaradenie, care ar putea fi

adoptate cu mult succes si in alte domenii.Totodata s-a urmarit si

stimularea artelor frumoase,prin organizarea de demonstratii

sportive si expozitii.

Sportul este distractie si nu expresia unui interes

material,devotamentul construind el insusi o recompensa.Inceputul

olimpismului inseamna considerarea sportului ca un puternic factor

educativ de perfectionare multilaterala a fiintei umane,punerea lui

in slujba idealurilor umaniste,atat in domeniul relatiilor dintre

oameni,cat si a celor dintre popoare.

Cuprinderea elevilor in miscarea olimpica va determina

dezvoltarea lor din punct de vedere fizic, psihic si spiritual.Va

ajuta la promovarea unor relatii de sportivitate fata de colegi si

fata de adversari pe tereul de sport-va dezvolta fair-play-ul.Fair

play" inseamna mai mult decat respectarea regulilor,inseamna si

notiunea de prietenie,de respect al seamanului, de spirit

sportiv,este un mod de gandire si comportament.Fair-play-ul este

un concept pozitiv,benefic individului.organizatiilor sportive si

intregii societati.

Olimpismul determina esliberarea sportivului de conditionarea

materiala si duce la formarea unei atitudini morale elementare in

viata sociala.Stabilirea unor relatii de respect si prietenie intre

oameni ajuta la intarirea pacii si bunei intelegeri intre

popoare.Fiecare dintre noi trebuie sa incercam sa cuprindem in

aceasta miscare cat mai multi elevi, de la competitii dintre

clase,scoli,orase,pana la inalta performanta.

Toate mainfestarile sportive,toate spectacolele sportive sunt

corolarul natural al educatie si sunt binevenite ca atare.Miile

de spectatori care urmaresc o manifestare sportiva reprezinta

spiritul unei civilizatii, mai ales cand sunt ei insisi sportivi

practicanti.De ce ar fi superior un spectator de teatru fata de

un specator sportiv?

3. CONCLUZII

Pentru a reconstitui istoria sportului dispunem de prea putine

lucrari, astfel sursa cea mai importanta ramane literatura.Ce s-ar

sti azi despre Jocurile Olimpice antice fara notele de calatorie ale

lui Pausanias,fara odele lui Pindar?Sportul constituie un

patrimoniu de experienta colectiva pe care nu avem dreptul sa-l

lasam sa se piarda.De-a lungul secolelor,institutia sportiva a

evoluat potrivit unei dinamici si unei logici determinante,

ajungand sa faca parte integranta din sistemul culturii, careia ii

aduce in dar un model de universalitate.

Multa vreme sportul era redus la aspectele sale tehnice sau

igienice.E vremea sa i se redea dimensiunile culturale pe care le

merita. Nu se poate sti cat a influentat sportul literatura, sau cat a

profitat aceasta de sursa inepuizabila de inspiratie pe care i-a

oferit-o exercitiul fizic, dar confluenta dintre ele trebuie sa aduca

beneficii omenirii, char daca, pentru aceasta, sportul ar fi nevoit sa

ramana in umbra.

Sportul este manifestarea concentrata a vietii,la fel cum e si jocul

spiritual cel mai pur.Sportul e dans in spatiu limitator, adica

obligat sa invinga anumite miscari antagoniste ale spatiului.

Adevaratul sportiv este un om al culturii si al cultului.Inima si

sufletul sau sunt strabatute, in marile momente de trairi sportive,

in aceeasi masura, de duhul gingasiei, de acel spirit care poate fi

strabatut numai de omul nobil, fie el cugetator sau om de actiune.

Sportul este o filozofie a activitatii pure, o activitate

filozofica.Sportul este o muzica, este un poem in care s-au inlocuit

toate cuvintele, lasandu-i numai dinamismul interior.

Bibliografie:

1.Alese Nicu - Antrenamentul sportiv modern,Editura Bucuresti,1993

2.Banciulescu V. - Sport si cultura,Editura Facla,Timisoara,1983

3.Cogatan Valeriu - Editura didactica si pedagogica;

4.Dragan Ioan - Teoria si metodica handbalului;

5.Ghermanescu I. Kunst - Selectia si orientarea sportiva;

6.Neacsu I. - Educatie si actiune, Editura Stintifica si Enciclopedica,Bucuresti 1986

7.Pompiliu Cornel - Handbalul modern,Editura Romana,1995