Garantarea constitutionala si internationala a autonomiei locale

GARANTAREA CONSTITUTIONALA SI INTERNATIONALA A AUTONOMIEI LOCALE

Conform art.120 alin.(1) din Constitutia Romaniei din 2003, administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.

Art.121 alin.(1) din Constitutie stipuleaza ca "autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si in orase, sunt consiliile locale alese si primarii alesi, in conditiile legii."

Consiliile locale si primarii functioneaza, in conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile publice din comune si orase.

Autonomia locala, in dreptul comparat, a reprezentat o chestiune exclusiv interna a statelor, un domeniu rezervat exclusiv competentei nationale, la discretia absoluta a suveranitatii statale, cu singura rezerva sa nu se incalce principiile si normele general admise ale dreptului international public.

Treptat, apare un statut constitutional pentru colectivitatile teritoriale, cu valoare de principiu, iar in statele care consacra prin constitutie un regionalism politic exista o reglementare constitutionala detaliata. In aceste situatii statul le-a recunoscut colectivitatilor teritoriale locale existenta, le-a acordat autonomie si le-a garantat autonomie.

Constitutia Danemarcei prevede dreptul comunelor de a se administra liber, sub supravegherea statului, in conditiile fixate de lege, prevazand existenta de consilii municipale si de consilii parohiale alese.

Constitutia Frantei garanteaza si dezvolta autonomia locala prin libera lor administrare, statutul acestora fiind materii distincte inscrise in Constitutie. Termenul folosit de Constitutie pentru a desemna autonomia locala este libera administrare.

Doctrina subliniaza ca, daca descentralizarea administrativa priveste numai raporturile statului cu colectivitatile teritoriale locale, libera administrare are in vedere si raporturile intre colectivitatile teritoriale locale.

Constitutia Germaniei, intr-un stat federal, reglementeaza in special raporturile dintre federatie si landuri, autonomia locala vizand landurile.

Constitutia Greciei dispune ca administratia statului are la baza principiul deconcentrarii, iar colectivitatile locale se bucura de autonomia locala, avand gestiunea afacerilor locale, sub tutela statului.

Constitutia Italiei creeaza un stat regional, favorizand autonomia locala pe baza principiului descentralizarii, reglementat detaliat.

Constitutia Luxemburgului consacra autonomia comunala, comunele posedand personalitate proprie, organe proprii si bugee proprii.

Constitutia Olandei reglementeaza detaliat administratia locala autonoma.

Constitutia Portugaliei precizeaza ca organizarea democratica a statului include colectivitatile locale, care sunt autonome si reglementari ample privind autonomia locala.

Constitutia Spaniei recunoaste autonomia regiunilor si solidaritatea intre ele, garantand autonomia comunelor, provinciilor si comunitatilor autonome, reglementand detaliat raporturile dintre acestea si stat.

Constitutia Irlandei nu mentioneaza autonomia locala, problema fiind de competenta legii ordinare.

Marea Britanie nu are o constitutie scrisa, lasa guvernarea locala pe seama legii.

In Romania, Constitutia trateaza autonomia locala in art.120-121, organizarea si activitatea unitatilor administrativ-teritoriale au la baza descentralizarea administrativa si autonomia locala.

Pe plan international exista doua tratate internationale in cadrul Consiliului Europei, referitoare la autonomia locala :

a)          Carta europeana a autonomiei locale, adoptata la Strasbourg la 15 octombrie 1985, care a intrat in vigoare la 1 septembrie 1988 si care a fost ratificata de 30 de state la 15 iunie 1998, alte 5 state urmand sa o semneze ;

b)          Conventia-cadru europeana asupra cooperarii transfrontaliere a colectivitatilor sau autoritatilor teritoriale.

Cu privire la fundamentarea constitutionala si legala a autonomiei locale, art.2 din Carta europeana prevede ca principiul autonomiei locale trebuie sa fie recunoscut in legislatia interna si, pe cat posibil, in constitutia statelor semnatare.

In art. 3 din Carta europeana, autonomia locala este dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, in nume propriu, si in interesul populatiei locale, o parte importanta a treburilor publice, acest drept exercitandu-se de consilii sau adunari compuse din membrii alesi prin vot liber, secret, egal, direct si universal, care pot dispune de organe executive si deliberative care raspund in fata lor.

In egala masura sunt protejate si limitele teritoriale ale colectivitatilor teritoriale locale, art.5 dispunand ca, pentru orice modificare a limitelor teritoriale locale, colectivitatile teritoriale locale in cauza trebuie sa fie consultate in prealabil, eventual pe cale de referendum, acolo unde legea permite.

Romania a devenit parte la Carta europeana a autonomiei locale prin Decretul nr.131/1997 si prin Legea nr.199/1997. Prin aceste acte normative, Romania a ratificat calitatea de subiect al tratatului international respectiv, Carta europeana a autonomiei locale fiind un tratat international multilateral.