Lobby-ul

Lobby-ul

Lobby-ul este un domeniu specializat al relatiilor publice care creeaza si mentine relatii cu guvernul, in scopul influentarii initiativelor sale . Procesul de lobby este o extindere a dreptului cetateanului de a se face auzit prin efortul de a influenta legislatia specifica, fiind si un exercitiu de democratie.

In literatura de specialitate, conceptului de lobby i se atribuie mai multe semnificatii, precum: "comunicare informala", "initiativa publica", "procedura judiciara", "campanie de strangere de fonduri", "joc subteran", "trafic de influenta".

Acest termen se refera, in acceptiunea sa clasica, la eforturile facute in vederea influentarii unei decizii guvernamentale sau legislative, prin diferite mijloace de presiune sau persuasiune. In SUA, acest tip de activitate isi are originea in dreptul cetatenilor si al organizatiilor de a depune plangeri impotriva unor decizii ale guvernului. Lobby-ul reprezinta procesul legal prin care sindicate, asociatii, corporatii, grupuri de cetateni se organizau pentru a-si apara interesele si a influenta procesul de luare a deciziilor.

La baza activitatii de lobby sta constatarea ca, atunci cand mai multi indivizi / organizatii isi unesc eforturile pentru a-si promova interesele si dezvolta strategii care vizeaza influentarea deciziilor guvernamentale, ei isi maresc practic influenta in cadrul sistemului politic.

Activitatea de lobby urmareste :

Realizarea unui consens intre sectorul public si cel privat, precum si stabilirea prioritatilor, a obiectivelor comune;

Promovarea celor mai bune legi si hotarari ale Parlamentului, Guvernului si consiliilor locale, ca modalitati de indeplinire a obiectivelor;

Crearea unui mediu "fertil" pentru dezvoltarea comunitatii de afaceri;

Stimularea libertatii economice si a aportului antreprenorial;

Dezvoltarea unei baze politice pentru reformele strategice;

Asigurarea unei flexibilitati decizionale maxime;

Perfectionarea sistemului informational si a mecanismelor de feed-back referitoare la modul cum sunt aplicate in practica legile.

Printre tipurile de activitati sau influente acceptate ca fiind incluse in aria de aplicare a lobby-ului pot fi mentionate[3]:

- a informa, a se informa, a-si spune punctul de vedere, a incerca modificarea sau introducerea unei noi reglementari intr-un anume domeniu sau subiect particular ;

- mijloc natural pentru cetatenii unei tari de a se implica individual sau colectiv in procesul legislativ;

- interventii destinate a influenta, direct sau indirect, procesul de elaborare, aplicare sau interpretare a masurilor legislative, normelor, reglementarilor si, in general, a oricarei interventii sau decizii a puterilor publice[5];

un aspect al eforturilor oamenilor, organizati in grupuri, ce incearca influentarea politicii publice, oriunde este ea elaborata;

- orice forma de comunicare realizata in numele altcuiva, cu tendinta de a influenta deciziile guvernamentale.

In literatura de specialitate engleza se utilizeaza termenul de "Corporate Affairs", iar in cea franceza apare conceptul de "mediere administrativa".

Activitatea de lobby impune cunoasterea procesului legislativ, a modului de functionare a guvernului, a procedurilor juridice, a persoanelor care activeaza in structurile guvernamentale si parlamentare. Deoarece asemenea subiecte depasesc competentele uzuale ale politicienilor in relatii publice, activitatea de lobby este, cel mai adesea, indeplinita de avocati, de fosti parlamentari ori de  angajati guvernamentali.

In momentul de fata sunt dezvoltate softuri cu care se pot identifica rapid functionarii cheie, parlamentari si guvernamentali, ce pot genera diverse forme oficiale de presiune politica.

Printre utilizatorii de lobby se numara si guvernele care, prin actiunile lor, vizeaza adesea tinte internationale.

Motivatiile pentru care firmele apeleaza la lobby-isti sunt: folosirea acestora ca furnizori de acces catre decidenti, ca furnizori de reprezentare pe langa persoanele de decizie, ca furnizori de consiliere strategica, ca furnizori de sprijin administrativ .

Cei ce practica activitatea de lobby au nevoie de abilitati de comunicare, astfel incat mesajele lor sa poata convinge mai usor persoanele vizate. Un asemenea specialist utilizeaza liste computerizate de corespondenta, face apel la tehnici moderne de redactare si imprimare, apeleaza la scrisori si telefoane directe.

Marketingul are o importanta majora in activitatea de lobby.

Sursa: V.A. Munteanu - Management public local, Tipo Moldova, Iasi, 2003, p. 288

Produsele pe care le dezvolta si distribuie lobby-istii sunt informatiile si ideile. Acestea constau in a convinge parlamentarii, ministrii, executivul administrativ ca exista o anumita problema, a argumenta importanta sau prioritatea problemei; a dezbate argumente privitoare la solutii; a prezenta noi solutii; a critica solutiile vechi la problemele existente[8].

Activitatea de lobby poate fi desfasurata de lobby-isti, firme de lobby sau salariatii lobby-isti. Lobby-istul este o persoana implicata pentru bani sau din alte considerente, sau autorizata sa cheltuie bani de un alt individ, organizatie, sistem de educatie universitara, in scopul de a influenta legislativul, executivul sau autoritatile locale prin comunicare sau convingand pe altii sa comunice cu oficiali publici la nivel national sau local.

In general, oamenii care lucreaza pentru influentarea politicilor si actiunilor prin sustinerea intereselor proprii sau ale clientilor sunt consultanti sau fosti functionari publici. Aceasta ocupatie este incompatibila cu calitatea de oficial public, functionar public, ales local, reprezentant de partid ce este implicat in procesul legislativ, sau un individ implicat, platit din bani publici.

Coalitiile de institutii sau organizatii, multe cu propriii lobby-isti, influenteaza politicile publice atat la nivel local, cat si national. O coalitie de lobby reprezinta un grup de mai multe persoane sau entitati care isi pun fondurile in comun pentru a salariza lobby-isti sau a plati firme specializate.

Multe persoane care se ocupa de lobby nu sunt specialisti in relatii publice (unii sunt fosti oficiali guvernamentali). Pe de alta parte, numerosi practicieni de relatii publice sunt implicati in activitati de lobby atunci cand lucreaza pentru corporatii sau pentru servicii publice. Unii dintre acestia se specializeaza in activitatile de lobby cand ajung sa reprezinte o anumita ramura industriala (cum ar fi petrolul sau gazele) sau anumite interese (cum ar fi cele ale organizatiilor pensionarilor sau ale celor din domeniul sanatatii).

Persoanele care se ocupa de lobby in SUA lucreaza indeaproape cu echipele reprezentantilor federali sau statali si cu cele ale senatorilor, care depind de acestea pentru explicarea complexitatii si a implicatiilor legislatiei propuse. Ele tin seama de informatiile oferite de catre cei care i-au angajat si incearca sa convinga legislatorii sa adopte un anumit punct de vedere .

In practica exista doua tipuri de lobby[10]:

a) Lobby-ul direct - presupune comunicarea punctului de vedere unui legislator, unui factor de decizie sau oricarui functionar al guvernului care poate ajuta la modificarea sau adoptarea legislatiei; acest proces implica si incercarea de influentare publica prin initiative de vot sau de referendum.

b) Procesul de lobby indirect incearca sa influenteze publicul sa-si exprime un punct de vedere particular catre legislatori despre un amendament specific. Acest proces presupune chemari indirecte la actiune prin incurajare indirecta si identificarea legislatorilor care sunt indecisi pe problematica vizata. Procesul de lobby de baza depinde atat de procesul de elaborare a legislatiei si a politicilor publice, cat si de implicarea cetateneasca. Aceasta presupune urmarirea legislatiei, identificarea factorilor de decizie, scrierea si prezentarea declaratiei, construirea si mentinerea coalitiilor de sustinere, mentinerea relatiilor cu parlamentarii si cu alti factori de decizie, construirea diversitatii in organizatiile de lobby indirect si stabilirea modului de lucru cu media.

Tehnicile obisnuite de lobby sunt: scrisori, telegrame, petitii, apeluri telefonice, intalniri in oras, intalniri personale, contactarea altor oficiali alesi, campanie de felicitari, vizitarea unui parlamentar in grup, dezvoltarea unui birou de relatii si generarea unei prese bune. Tipuri de evenimente speciale sunt: raliurile, marsurile, demonstratiile, simpozioanele, conferintele, seminariile, forumurile sau conferintele de presa.

Pentru realizarea unui lobby indirect eficient, pot fi folosite unele dintre urmatoarele tehnici de comunicare: scrisori "spontane" de la cetateni, vizite la birou ale electorilor, telefoane de la electori, vizite ale firmelor de afaceri la birou, editoriale si opinii in ziarele locale, vizite la birou ale delegatiilor de grupuri de interes, telefoane de la alesii locali sau de la oficialii partidelor, vizite la oficiu ale prietenilor, scrisori "spontane" de la alti alesi, telefoane de la prieteni, programe noi la TV, articole in ziarele principale, interventii pe posturile nationale si locale de televiziune, programe noi la radio, editoriale in ziare de acoperire nationala, scrisori de la electori, vizite la birou ale reprezentantilor de campanii, talk-show-uri la posturile locale de radio, vizite la birou ale lobby-istilor, scrisori catre editorii ziarelor mari etc.

Orice lobby eficient este secondat de o campanie de advocacy adecvata.