Primaria

Primaria

Atat Legea 69/1991, cat si actuala lege a administratiei publice locale, nr. 215/2001, contin prevederea conform careia, primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, orasului sau al unitatii administrativ‑teritoriale a municipiului, impreuna cu aparatul de specialitate al primarului, constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primaria comunei sau orasului. Aceasta structura, aduce la indeplinire hotararile consiliului local si dispozitiile primarului, solutionand probleme curente ale comunitatii locale.

Acest text a fost, in mod justificat, criticat in literatura de specialitate^[1]. S‑a aratat ca, in conformitate cu respectiva formulare a legii, pe de o parte aparatul de specialitate contribuie la elaborarea hotararilor consiliului local, iar pe de alta parte, aparatul de specialitate este transformat in organism administrativ executiv care aduce efectiv la indeplinire hotararile consiliului local. In acelasi timp, se creeaza o confuzie intre notiunea de primar, ca autoritate executiva a administratiei publice locale si notiunea de primarie, institutie publica, cu activitate permanenta.

Totodata s-a pus problema personalitatii juridice a primariei. Aceasta cu atat mai mult cu cat, fiind mentionata in legile administratiei publice locale care s-au succedat in timp, notiunea a fost preluata si in alte acte normative. Astfel, in Legea nr. 18/1991, art. 36 mentioneaza ca in intravilanul localitatilor, reconstituirea dreptului de proprietate se face prin ordin al prefectului, la propunerea primariilor. Neavand o structura organizatorica (legea se refera la o reuniune de elemente cu statut diferit, intre care nu exista relatii de subordonare ci de colaborare) si nici patrimoniu propriu (patrimoniul este al unitatii administrativ-teritoriale administrat de consiliul local), nu sunt intrunite elementele necesare existentei personalitatii juridice.

Daca existenta calitatii procesuale pasive in procesele civile este inca discutabila, raportat la dispozitiile art. 41 alin. 2 din Codul de procedura civila conform carora asociatiile sau societatile care nu au personalitate juridica pot sta in judecata ca parate, daca au organe proprii de conducere, este evident ca in lipsa personalitatii juridice primaria nu va putea avea calitate de reclamant.

In contencios administrativ, situatia este usor diferita, intrucat dispozitiile legii nr. 554/2004 fac referire doar la autoritati ale administratiei publice, fara a specifica necesitatea existentei personalitatii juridice, unii specialisti in drept administrativ exprimand opinii potrivit carora aceasta nu este necesara pentru ca o asemenea autoritate sa aiba calitate procesuala activa sau pasiva, scopul legii fiind tocmai acela de a largi accesul tuturor organelor administratiei publice la beneficiile acestei legi.

Oricum, simpla definire a "structurii" denumite primarie nu are practic nici o finalitate, producand doar confuzie. Observatiile noastre par cu atat mai intemeiate cu cat, in ce-l priveste pe prefect, conform dispozitiilor Legii nr. 340/2004 pentru exercitarea de catre prefect a atributiilor ce ii revin, se organizeaza si functioneaza institutia prefectului, sub conducerea prefectului; institutia prefectului este o institutie publica cu personalitate juridica, cu patrimoniu si buget propriu (art. 1¹ alin.1). Aceeasi lege mai arata ca sediul institutiei prefectului, denumit prefectura, este in municipiul resedinta de judet, intr-un imobil proprietate publica a statului, a judetului sau a municipiului, dupa caz (art. 2) - adica prefectura este o cladire, in timp de primaria este o structura functionala.