ROLUL SI MODUL DE ORGANIZARE

A UNIUNII EUROPENE

UNIUNEA EUROPEANA IN EVOLUTIA LUMII CONTEMPORANE

In ultimii ani revolutia tehnica a transformat profund mediul economic al intregii lumi. Europenii au constientizat faptul ca aceste provocari au o dimensiune care depaseste frontierele traditionale ale statelor. Dezvoltarea durabila, echilibrul demografic, dinamismul economiei, solidaritatea sociala, reactiile etice pe care le comporta progresul stiintific nu mai pot fi tratate cu eficienta in cadrul national. Poluarea oceanelor de catre vasele petroliere naufragiate sau riscul accidentelor nucleare necesita masuri colective de precautie, pentru garantarea bunurilor europene. Crearea unor fonduri comune pentru cercetare si constituirea unor echipe de cercetatori profesionosti la nivel regional sunt masuri aflate in intentia Uniunii Europene, capabile de a concura marile puteri mondiale in acest plan. Solidaritatea fata de generatiile viitoare joaca un rol determinant in dezvoltatrea stiintei si tehnologiei.

Europa face parte dintr-o lume in continua schimbare iar constructia ei pe criteriul armonozarii intereselor cuprinde acum intregul continent. Recrudescenta sentimentelor religioase in lumea islamica, epidemiile si foametea in Africa, tentatia unilateralismului in America de Nord, economiile falimentare in America Latina, explozia demografica si economica din Asia sunt o parte din fenomenele importante care privesc si Europa. Aceasta trebuie in acelasi timp sa se concentreze asupra propriei dezvoltari si integrari in globalizare. Pornind de la politica comerciala comuna care este o realitate, Uniunea Europeana a repurtat o serie de succese, inainte de a se exprima ca o singura voce si de a fi un actor credibil pe scena diplomatica, strategica si politica a lumii.

1.1. Rolul Uniunii Europene in dezvoltarea statelor membre

Autorii Tratatului de la Roma au stabilit pentru Comunitatea Economica Europeana sarcina creerii unei piete comune si armonizarii progresive a politicilor economice ale statelor membre, promovarea dezvoltarii armonioase a activitatilor economice la ansamblul Comunitatii, extinderea continua si echilibrata, imbunatatirea stabilitatii, cresterea continua si accelerata a nivelului de trai si consolidarea relatiilor intre statele membre.

Acest obiectiv global a fost in mare parte indeplinit prin libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor, fiind adaptat unei politici concurentiale care promoveaza un comportament competitiv al intreprinzatorilor si protejeaza interesele consumatorilor. Crearea unei mari piete europene si punerea in circulatie a monedei unice Euro, in anul 2002, se doreste sa fie insotita de promovarea unor politici structurale viabile si sa fie finantata de un cadru comunitar, astfel incat sa se asigure cresterea rentabilitatii tuturor sectoarelor de activitate si tuturor regiunilor. Consolidarea coeziunii economice si sociale, altfel spus, reducerea decalajelor dintre regiunile cele mai bogate si cele mai sarace, apare adesea ca un imperativ al solidaritatii si se traduce prin aplicarea in practica a unor politici sociale.

Actiunea regionala - Politica regionala este fondata pe transferuri financiare. Pentru perioada 2000-2006, varsamintele la bugetul European pentru categoriile sociale defavorizate reprezinta, conform previziunilor, 213 miliarde euro. De aceste transferuri beneficiaza unele regiuni ramase in urma sau unele zone in care realizeaza o reconversie industriala pentru: ajutor de somaj pe termen lung sau insertia profesionala a tinerilor, modernizarea structurilor agricole si a zonelor rurale defavorizate. Fondurile vin sa completeze sau sa stimuleze eforturile satelor, regiunilor, si investitorilor privati. Trei obictive sunt prioritare pentru a rationaliza si consolida efectul acestor transferuri financiare, si anume:

- Primul obiectiv se refera la sustinerea dezvoltarii regiunilor cu un PIB pe locuitor de cel mult 75 procente din media Uniunii Europene. Doua treimi din ansamblul creditelor acordate in perioada 2000-2006 au aceasta destinatie si sunt orientate pentru sustinerea demarajului economic al regiunilor, prin dotarea cu infrastructura, cresterea nivelului de formare profesionala a populatiei active si stimularii investitiilor.

- Al doilea obiectiv se refera la alte regiuni aflate in dificultate structurala, respectiv zonele rurale in declin, zone urbane defavorizate.

- Al treilea obiectiv vizeaza reducerea somajului, prin modernizarea sistemelor de formare si de promovare a angajatilor. Printre actiunile specifice in curs se regasesc programele Interreg, pentru promovarea cooperarii transfrontaliere si Urban, pentru favorizarea dezvoltarii durabile a oraselor si cartierelor aflate in criza. In afara acestor fonduri structurale exista si un fond de coeziune care finanteaza infrastructurile de transport si mediu inconjurator in statele membre care au un PIB pe lociutor sub 90 procente din cel mediu al Uniunii Europene. Actiunile structurale finantate de catre Uniunea Europeana si adaptarea unor programe de reforme nationale, vizand indeplinirea criteriilor stabilite de catre Uniunea Economica si Monetara, au permis o mai buna convergenta a economiilor statelor membre.

Extinderea politicii structurale asupra noilor state membre - Aderarea la Uniunea Europeana a zece noi state, tinand cont de intarzierea considerabila prezenta in dezvoltarea anumitor regiuni, a generat un deficit foarte important din punctul de vedere al coeziunii economice si sociale. Ca urmare, extinderea Uniunii Europene, mareste eterogenitatea si necesita noi eforturi de ajustare sectoriala si regionala. In acest sens, au intervenit si continua sa o faca, diferite instrumente pentru sprijinirea noilor membri.

Dimensiunea sociala - Sprijinul financiar nu constituie singurul instrument care concretizeaza vocatia sociala a Uniunii Europene; acesta nu ar fi suficient pentru a remedia ansamblul deficitelor create de crize si intarzieri in dezvoltarea unor regiuni. Politica sociala voluntarista tinde sa corecteze cele mai mari dezechilibre. Spatiul social european este constituit din reguli inscrise in tratate, rezultate din normativele referitoare la protectia muncitorilor sau principalele norme de securitate. Prin adoptarea in decembrie 1991, a Cartei drepturilor sociale fundamentale, Consiliul European defineste drepturile de care trebuie sa beneficieze toti angajatii Comunitatii si anume: libera circulatie a persoanelor, justa remunerare, imbunatatirea conditiilor de munca, protectia sociala, asocierile si negocierile colective, formarea profesionala, egalitatea de tratament intre barbati si femei, informarea, consultarea si participarea angajatilor la protectia sanatatii si securitatii la locul de munca, protectia copilului, a persoanelor in varsta si a persoanelor cu handicap.

Politica ocuparii fortei de munca - In ultimele doua decenii, Uniunea Europeana acorda o importanta deosebita ocuparii populatiei active. Prin Tratatul de la Amsterdam, din iunie 1997, a fost introdus un nou capitol privind ocuparea fortei de munca, problema considerata o prioritate in politica economica a Uniunii Europene. Prin adoptarea unor strategii specifice, s-a propus elaborarea unei politici comune, referitoare la formarea profesionala, acordarea de sprijin pentru infiintarea intreprinderilor, imbunatatirea dialogului social, si s-a convenit realizarea, in urmatorii 10 ani, a unui obiectiv ambitios: "crearea celei mai competitive si dinamice economii, capabila de o crestere economica durabila, insotita de ameliorarea cantitativa si calitativa a gradului de ocupare si asigurare a unei coeziuni superioare".

Finantarea politicilor comune - Consiliul European de la Berlin din anul 1999, a adoptat sub titlul "Agenda 2000", cadrul bugetar de actiune al Uniunii Europene, pentru perioada 2000-2006 destinat garantarii resurselor financiare necesare realizarii politicilor de extindere. Uniunea Europeana indeplineste un rol determinant in construirea unei Europe unite, bazata pe principii de competenta si competitivitate.

Reforma politicii agricole comune - Politica agricola comuna, elaborata prin Tratatul de la Roma, stabileste importante obiective precum ar fi: asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola; stabilizarea pietelor, asigurarea unor preturi rezonabile pentru consumator; modernizarea structurilor agricole. Succesele inregistrate de Uniunea Europeana in domeniul agricol au fost remarcabile: preturile au devenit relativ stabile in timp, s-a redus ponderea populatiei agricole in totalul populatiei active de la 20 procente la 5 procente; pe plan mondial s-a dezvoltat un sector agricol competitiv, etc.

Victima a propriului succes, politica agricola a trebuit sa-si redefineasca metodele, pentru a limita cresterea productiei cu mult peste nivelul consumului, fapt ce a condus in repetate cazuri la cresterea considerabila a costurilor si a cheltuielilor bugetare comunitare. Reforma prevazuta in Agenda 2000 a inceput sa-si arate roadele. Uniunea Europeana reprezinta unul din cei mai importanti exportatori si importatori mondiali de produse agroalimentare. Agricultorii comunitari sunt stimulati sa participe la crearea unei agriculturi durabile, protejand mediul rural si ecologic. In cadrul Politicii Agricole Comunitare (PAC), interesele producatorilor si consumatorilor trebuie sa convearga. Consumatorul are dreptul la o alimentatie de calitate, in conformitate cu exigentele de sanatate publica, iar producatorul este interesat de maximizarea efectelor economice. Succesele inregistrate in domeniul PAC, conving tot mai mult forurile Uniunii Europene sa se implice si in definirea regulilor Organizatiei Mondiale a Comertului in domeniul agricol.

Dezvoltarea durabila - Politicile comunitare isi extind actiunile si in alte sectoare: asigurarea protectiei mediului inconjurator, sanatatii, drepturilor consumatorilor, concurentei si securitatii in diverse domenii, educatiei si accesului la cultura.

In domeniul mediului inconjurator, interactiunea dintre opinia publica si institutiile comunitare a fost cea mai spectaculoasa. Este unanim acceptata ideea ca orice natiune trebuie sa asigure protectia bogatiilor naturale si sa participe activ la cresterea nivelului de protectie a individului in mediul sau de viata.

Uniunea Europeana sprijina nu numai legislativ, prin anumite constrangeri impuse ci si prin alocarea de mijloace financiare, pentru relizarea unor proiecte sau pentru sustinerea unor sectoare economice in asigurarea conformitatii cu legislatia in domeniu.

Consiliul European de la Barcelona din martie 2002, a definit clar prioritatea Uniunii Europene in acest sens: acordarea unei dimensiuni mondiale politicii de dezvoltare durabila. Aceasta politica trebuie sustinuta atat prin acordarea de ajutoare publice pentru dezvoltare cat si prin conservarea si gestiunea durabila a resurselor naturale si de mediu, printr-o guvernare internationala in domeniu si prin consolidarea capacitatii de cooperare tehnologica.

Actiunea concertata a europenilor de a rezolva probleme dificile ca: favorizarea cresterii economice, indispensabila in tarile in curs de dezvoltare, fara a degrada mediul; accesul la resurse durabile de energie fara capital; solutionarea problemei foametei si a epidemiilor din Africa, va fi in mai mare masura capabila sa raspunda, decat implicarea unilaterala a statelor prin politici nationale.

Armonizarea politicilor, legislatiei si intereselor statelor membre sunt sursa succeselor remarcabile ale acestei grupari de integrare regionala.

1. Importanta Uniunii Europene in evolutia lumii contemporane

Uniunea Europeana detine statutul de mare putere mondiala pe plan economic, monetar si comercial. Rolul Uniunii Europene in lume este incontestabil. Principalele contributii ale sale sunt legate de domeniile cheie ale societatii contemporane, iar evolutia continentului fara aportul Uniunii ar fi fost, in opinia specialistilor, una regresiva si fara viitor. Constituirea Uniunii Europene a fost determinata de necesitatea solutionarii unor probleme complexe printre care se numara: pacea, securitatea, solidaritatea economica si sociala, precum si actiunea comuna a statelor membre pentru crearea unui model de societate.

Pacea - Ideea necesitatii crearii "Statelor Unite ale Europei", asa cum le-a numit Victor Hugo, s-a nascut din tragicele conflicte care au umbrit continentul in prima jumatate a secolului XX. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, dorinta conturarii unei grupari regionale a fost generata de speranta depasirii antagonismelor nationale si crearii conditiilor pentru o pace durabila, prin configurarea unei structuri solide a Europei de Vest, bazata pe interese comune si garantata prin semnarea tratatelor de asigurare a egalitatii si respectarii drepturilor fiecarui stat. Odata cu Tratatul de la Maastricht din anul 1992, s-a nascut Uniunea Europeana, fondata pe institutii largite si consolidate. Aceasta a favorizat unificarea si dezvoltarea Germaniei dupa caderea zidului Berlinului in anul 1989, iar dupa destramarea imperiului sovietic in anul 1991, statele Europei Centrale si Orientale, supuse ani la rand tutelei autoritare a Pactului de la Varsovia, s-au regasit in sanul familiei democratice, definindu-si propriul destin. Practic, un razboi intre tarile Uniunii Europene este inimaginabil astazi, datorita procesului de unificare consolidat intre statele membre, in ultimii 15 ani. Uniunea Europeana depune eforturi permanente pentru mentinerea pacii si stabilitatii intre natiuni si pentru prevenirea oricarei stari conflictuale; ea este principalul donator al ajutoarelor financiare din regiunile turbulente ale lumii. Uniunea Europeana sustine numeroase proiecte destinate asigurarii democratiei si respectarii drepturilor omului si desfasoara actiuni pentru restabilirea si mentinerea pacii in lume. Totodata, Uniunea Europeana promoveaza o politica externa si de securitate, comuna tuturor statelor membre si cauta solutii pentru consolidarea cooperarii in domeniul apararii.

Securitatea - O alta problema de o importanta deosebita o constituie garantarea securitatii statelor membre, care sunt permanent expuse riscului la fel ca si orice alta zona a globului. Evenimentele teroriste socante care au avut loc frecvent au demonstrat lumii intregi fragilitatea vietii, atunci cand se dezlantuie fanatismul si spiritul razbunarii. Institutiile Uniunii Europene au un rol hotarator in astfel de situatii: ele trebuie sa apere si sa promoveze interesele militare si strategice ale aliantei transatlantice si sa instituie o veritabila politica de securitate si de aparare comuna. Lupta impotriva terorismului si criminalitati organizate impun o cooperare permanenta intre serviciile avizate ale statelor membre.

Crearea unui spatiu al justitiei si al afacerilor interne, propriu Uniunii Europene, prin care fiecare cetatean sa fie aparat de lege si sa aiba acces egal la justitie, infiintarea unor organe precum Europol, Eurojust sau sistemul de politie europeana, care sa coordoneze actiunile judiciare ale statelor membre sunt doar cateva initiative chemate sa consolideze rolul si mijloacele sale de interventie. Tarile membre ale Uniunii Europene depun mari eforturi pentru combaterea problemelor grave care ameninta viata cotidiana, precum: terorismul international, traficul si consumul de stupefiante, traficul de fiinte umane si exploatarea ilegala a femeilor de origine straina in retelele de prostitutie. Statele membre lupta pentru combaterea acestor probleme prin adaptarea unor reguli comune si prin instalarea unei bune cooperari intre serviciile de politie, vama si autoritatile judiciare nationale. Uniunea Europeana joaca de asemenea, un rol deosebit in domeniul azilului si al politicii migratorii. Ea garanteaza respectarea dreptului de azil, coordoneaza politicile statelor membre cu privire la refugiati si ataca problema rasiala, contribuind la lupta impotriva saraciei si prevenirea conflictelor in tarile cu exod potential.

Solidaritatea economica si sociala - Este unanim acceptata ideea ca Europa unita s-a constituit pe baza obiectivelor politice. Exista insa si multiple fundamente economice care au dinamizat si au asigurat succesul procesului de integrare in aceasta regiune. Crearea unei piete extinse si circulatia monedei unice intre 12 state pot fi considerate pietre de temelie pentru o grupare aflata in continua evolutie. Intr-un secol in care tendintele demografice privilegiaza alte continente, pentru asigurarea cresterii economice si impunerea intr-un sistem concurential extrem de dur, tarile Uniunii Europene trebuie sa coopereze si sa isi consolideze politica comuna de actiune. Nici unul dintre statele membre nu este sufficient de puternic astfel incat sa isi poata apara interesele proprii in comertul mondial. Mai mult, strategiile de crestere a performantelor economice ale intreprinderilor europene sunt mult mai eficiente in conditiile unui spatiu mai vast decat piata nationala astfel incat sa se poata beneficia de efectul economiei de scara si de identificarea unor piete noi de desfacere.

Uniunea Europeana elimina obstacolele din calea schimburilor intre statele membre prin crearea pietei unice si suprimarea rigiditatilor administrative care impiedica actiunea actorilor economici. Termenul potrivit pentru caracterizarea grandiosului spatiu al liberei concurente este solidaritatea, manifestata prin crearea unor fonduri comune pentru interventie in caz de catastrofe, constituirea unor bugete si asigurarea unor credite de catre Banca Europeana de Investitii pentru crearea infrastructurii de transport.

Actiunea comuna a statelor membre pentru crearea unui model de societate - Societatea postindustriala europeana devine tot mai complexa. Cetatenii comunitari au perceput cresterea continua a nivelului de trai insa intre statele membre continua sa existe diferente care, au devenit si mai mari odata cu aderarea noilor state ex-comuniste. In acest sens, o importanta deosebita o are conlucrarea si cooperarea statelor membre in scopul diminuarii problemelor sociale existente.

Se poate spune ca, per total, tarile membre ale Uniunii Europene sunt castigatoare. Dupa o jumatate de secol, ansamblul comunitar cantareste mai mult in planul economic, social, tehnologic, comercial dar si politic decat simpla aderare a unor natiuni la un ideal comun. Si aceasta pentru ca, Uniunea Europeana reprezinta prima putere comerciala a lumii si detine un rol determinant in negocierile internationale, prin ponderea deosebita pe care o detine in luarea deciziilor la nivelul Organizatiei Mondiale a Comertului, in punerea in aplicare a diverselor protocoale privind prevenirea poluarii atmosferice si a schimbarilor climaterice, prin actiunile intreprinse pentru dezvoltarea durabila.

Forta Uniunii Europene este fondata pe o capacitate de actiune comuna, garantata de institutii democratice precum: Consiliul European, Parlamentul European, Consiliul de Ministrii, Comisia Europeana, Curtea de Justitie, Curtea de Conturi, etc.

MODUL DE ORGANIZARE AL UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeana este o constructie noua, mai mult decat o confederatie, mai putin decat un stat federal, care nu se incadreaza in nici o categorie juridica clasica. Ea se bazeaza pe un sistem politic original si care se afla de peste cincizeci de ani intro continua evolutie. Statele semnatare ale tratatelor de la: Roma, Paris, Maastricht, Amsterdam si Nisa, consimt unele delegari ale suveranitatii in favoarea institutiilor comune, reprezentand atat interesele nationale cat si interesele comunitare. Tratatele semnate sunt documentele care stau la originea numeroaselor acte juridice, care au incidenta directa asupra vietii cotidiene a cetatenilor europeni, in special reglementari directive si recomandari adoptate de catre institutiile comunitare. Aceste legi, adica politicile Uniunii Europene, sunt rezultatul deciziilor luate de catre triunghiul institutional incluzand: Consiliul European, reprezentant al statelor membre, Parlamentul European, reprezentant al popoarelor tarilor membre si Comisia, organ independent al statelor membre si garant al intereselor generale ale europenilor. Aceste institutii functioneaza pe baza unor cooperari stricte sprijinite pe increderea intre ele. "Pentru indepliniarea misiunilor sale si in conditiile prevazute de actualul tratat, Parlamentul European impreuna cu Consiliul si Comisia, elaboreaza reglementari si directive, iau decizii si formuleaza recomandari sau avize" .

Uniunea Europeana este formata din institutii care joaca un rol specific in indeplinirea politicii comune a statelor membre: Parlamentul European - ales direct de catre cetatenii statelor membre; Consiliul European(din punct de vedere juridic, nu este o institutie a Comunitatii Europene); Consiliul Uniunii Europene - reprezentantul guvernelor statelor membre; Comisia Europeana - organul executiv al Uniunii; Curtea de justitie - asigura garantia respectarii legislatiei; Curtea de Conturi - organ de control al corectitudinii si legalitatii utilizarii bugetului Uniunii Europene;

Parlamentul European

Parlamentul European reprezinta in viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, 'popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii Europene'. Primele alegeri directe pentru Parlamentul European au avut loc in iunie 1979. Numarul de mandate este repartizat pe tari, in functie de marimea acestora. Incepand cu 2004, 338 milioane de alegatori din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene isi aleg cei 732 de reprezentanti in Parlamentul European (aceasta cifra a fost stabilita prin Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1 februarie 2003).

Legitimat prin vot universal direct si ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European si-a sporit continuu influenta si puterea prin intermediul unei serii de tratate. Acestea, in mod special, Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele nationale. Prin Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1 februarie 2003, s-a stabilit un numar maxim de 732 de membri ai Parlamentului.

Parlamentul European este singura institutie comunitara ale carei sedinte si deliberari sunt publice. Dezbaterile, avizele si rezolutiile acestuia sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Presedintele reprezinta Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial si in relatiile internationale, prezideaza sesiunile plenare ale Parlamentului precum si intalnirile Biroului si ale Conferintei Presedintilor.

Biroul este organul de reglementare in ale carui atributii intra bugetul Parlamentului si problemele administrative, organizatorice si de personal.

Conferinta Presedintilor reuneste Presedintele Parlamentului si presedintii gruparilor politice si este organul politic al Parlamentului. Conferinta Presedintilor stabileste ordinea de zi a sedintelor plenare, fixeaza calendarul activitatilor desfasurate de organismele parlamentare si stabileste competentele comisiilor si delegatiilor parlamentare, precum si numarul membrilor acestora.

Parlamentul are trei functii esentiale:

1. Alaturi de Consiliul Uniunii Europene, are atributii legislative, adica adopta legislatia Uniunii (regulamente, directive, decizii). Participarea sa la procesul legislativ contribuie la garantarea legitimitatii democratice a textelor adoptate;

Imparte autoritatea in domeniul bugetar cu Consiliul Uniunii Europene, prin urmare poate modifica cheltuielile bugetare. In ultima instanta, adopta bugetul in intregime;
3. Exercita un control democratic asupra Comisiei. Aproba desemnarea membrilor Comisiei si are dreptul de a cenzura Comisia. De asemenea, exercita un control politic asupra ansamblului institutiilor. Sediul Parlamentului European este la Strasbourg, unde se tin sedintele o saptamana in fiecare luna. Unele sedinte se tin la Bruxelles, iar Secretariatul General se afla la Luxemburg.

Consiliul European

In baza Tratatului de constituire a Comunitatii Europene, Consiliul are urmatoarele responsabilitati:

- este organismul legislativ al Comunitatii; in rezolvarea unei game largi de probleme comunitare isi exercita aceasta putere legislativa impreuna cu Parlamentul European;
- coordoneaza politica economica generala a Statelor Membre;

- incheie, in numele Comunitatii, acordurile internationale dintre aceasta si unul sau mai multe state sau organizatii internationale

- impreuna cu Parlamentul European formeaza autoritatea bugetara care adopta bugetul Comunitatii.
In baza Tratatului privind Uniunea Europeana, adopta deciziile necesare pentru definirea si punerea in practica a politicii externe si de securitate comuna, pe baza orientarilor generale trasate de Consiliul European, coordoneaza activitatile statelor membre si adopta masurile necesare cu privire la cooperarea politieneasca si juridica in materie penala.

Presedintia Consiliului este asigurata, prin rotatie, de fiecare dintre Statele Membre, pe durata unui mandat de sase luni. Consiliul este asistat de catre un Secretariat General, care pregateste si asigura buna functionare a lucrarilor Consiliului la toate nivelurile. Secretarul General al Consiliului Uniunii Europene / Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC).

Rolul principal al Consiliului European este definit de Articolul 4 al dispozitiilor comune din Tratatul Uniunii Europene: 'Consiliul European da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii sale si ii defineste orientarile politice generale'. Spre deosebire de Parlamentul European, Consiliu, Comisie, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi, Consiliul European nu este, din punct de vedere juridic, o institutie a Comunitatii Europene. Cu toate acestea, el joaca un rol esential in toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene, fie dand un impuls Uniunii sau definind orientarile politice generale, fie coordonand, arbitrand sau oferind solutii in probleme dificile.

Consiliul European reuneste sefii de state sau guverne ale tuturor statelor membre ale Uniunii Europene si Presedintele Comisiei Europene. Nu trebuie confundat cu Consiliul Europei (care este un organism international) sau cu Consiliul Uniunii Europene (care este format din ministri ai statelor membre).

Lucrarile Consiliului European sunt gazduite de statul membru care asigura presedintia Consiliului si participa la viata politica si evolutia Uniunii Europene prin intalniri organizate cel putin de doua ori pe an (de obicei in lunile iunie si decembrie). Aceste lucrari se constituie intr-un eveniment important: prezentat intr-un oras european a celor douazeci si sapte reprezentanti investiti cu legitimitate democratica incontestabila, insotiti de alti ministri si colaboratori apropiati, constituie - de aproape douazeci si cinci de ani - un eveniment politic asteptat cu mare interes.

Din 2002 si in conformitate cu Tratatul de la Nisa, cel putin un Consiliu European per Presedinte se tine in Bruxelles. Dupa extinderea Uniunii se asteapta ca toate intalnirile Consiliului European sa aiba loc la Bruxelles. Consiliul este principalul organism decizional al Uniunii Europene.

Consiliul Uniunii Europene

Ministrii din Statele Membre se reunesc in Consiliul Uniunii Europene.  In functie de subiectele din agenda intalnirilor, fiecare tara va fi reprezentata de ministrul responsabil de acel domeniu (afaceri externe, finante, politica sociala, transporturi, agricultura, etc).

Presedintia Consiliului este detinuta timp de sase luni de cate un stat membru printr-un sistem de rotatie. Consiliul este responsabil pentru luarea deciziilor si activitati de coordonare. Consiliul Uniunii Europene adopta acte legislative, de obicei in codecizie cu Parlamentul European. Consiliul coordoneaza in ansamblu  politicile economice ale statelor membre. Consiliul defineste si implementeaza politica externa si de securitate comuna a Uniunii Europene, pe baza orientarilor stabilite de catre Consiliul European.De asemenea, incheie acorduri internationale in numele Comunitatii si al Uniunii, intre Uniune si unul sau mai multe state sau organizatii internationale. Consiliul coordoneaza actiunile statelor membre si adopta masuri ii domeniul cooperarii politice si judiciare in materie penala. Consiliul si Parlamentul European reprezinta autoritatea bugetara care adopta bugetul Comunitatii.

Instrumentele legislative emise de Consiliu pot fi regulamente, directive, decizii, actiuni comune sau pozitii comune, recomandari sau opinii. De asemenea, Consiliul poate adopta concluzii, declaratii sau rezolutii. Cand Consiliul actioneaza in calitate de legislator, de regula Comisia Europeana face propunerile. Acestea sunt analizate in Consiliu, care le poate modifica inainte de adoptarea textului final. Ponderea voturilor pentru fiecare stat membru este stabilita prin Tratate. Tratatele precizeaza si care sunt situatiile in care, pentru ca un act comunitar sa fie adoptat, este necesara majoritatea simpla, majoritatea calificata sau unanimitatea.

Presedintia Consiliului Uniunii Europene este detinuta prin rotatie de fiecare stat membru. Consiliul este prezidat timp de sase luni (din ianuarie in iunie si din iulie pana in decembrie) de fiecare stat membru, conform unei programari prestabilite. Presedintia Consiliului joaca un rol esential in organizarea activitatii institutiei, in special in promovarea deciziilor legislative si politice. Consiliul este responsabil de organizarea si prezidarea tuturor reuniunilor, inclusiv pentru numeroasele grupuri de lucru si pentru negocierea solutiilor de compromis.

Ordinea detinerii presedintiei Consiliului UE:

Comisia Europeana

Comisia Europeana indeplineste trei functii de baza:

Dreptul de initiativa: rolul sau de initiator al politicilor comunitare este unic.
In plus, Comisia functioneaza ca organ executiv al Uniunii Europene, veghind la respectarea Tratatelor incheiate. Ea reprezinta interesul comun si in mare masura, semnifica personalitatea Uniunii. Principala sa preocupare este aceea de a apara interesele cetatenilor Europei.

Membrii Comisiei sunt alesi din tarile UE, insa fiecare dintre ei depune un juramant de independenta. O alta functie a Comisiei este aceea de a veghea la respectarea tratatelor UE, astfel incat legislatia UE sa fie corect aplicata de catre Statele Membre, iar toti cetatenii si participantii la Piata Unica sa poata beneficia de conditiile unitare asigurate.

. Cea de-a treia functie a Comisiei este aceea de organ executiv al Uniunii, avand responsabilitatea implementarii si coordonarii politicilor. Una dintre atributiile sale executive consta in gestionarea bugetului anual al Uniunii si a Fondurilor Structurale, al caror principal scop este de a elimina decalajele economice dintre zonele mai bogate si cele mai sarace ale Uniunii.

Curtea de Justitie

Ca orice sistem de drept veritabil, si cel al Comunitatii presupune existenta unor garantii jurisdictionale ce trebuie sa intre in functiune in situatia contestarii sau punerii in aplicare a legislatiei Comunitare.

Curtea de Justitie, ca institutie jurisdictionala a Comunitatii, reprezinta coloana vertebrala a acestui sistem de garantii. Judecatorii trebuie sa asigure uniformitatea interpretarii si aplicarii dreptului comunitar in fiecare Stat Membru, mentinerea sa ca sistem comunitar si aplicarea sa in mod identic tuturor celor care i se supun in toate imprejurarile.

Curtea Europeana de Conturi

Potrivit Tratatului instituind Comunitatea Europeana, Curtea Europeana de Conturi are ca principala atributie verificarea conturilor si a executiei bugetului Uniunii Europene, cu dublul scop de a imbunatati gestionarea resurselor financiare si informarea cetatenilor Europei cu privire la utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile cu responsabilitati de gestiune.

Independenta activiattii: Independenta Curtii Europene de Conturi in raport cu alte institutii Comunitare si cu Statele Membre garanteaza obiectivitatea activitatii sale de audit. Curtea de conturi are deplina libertate in ceea ce priveste organizarea si planificarea activitatii sale de audit si publicarea rapoartelor.

'Constiinta financiara' a Uniunii, Curtea de Conturi verifica daca incasarile si cheltuielile UE s-au efectuat legal si corect. Se pune un accent deosebit pe corectitudinea gestionarii financiare, verificandu-se daca - si in ce masura - au fost atinse obiectivele propuse in materie de gestiune, precum si costurile aferente. Curtea Europeana de Conturi garanteaza astfel cetatenilor europeni ca bugetul UE a fost gestionat si executat corect si in modul cel mai eficient posibil.

Sanctiuni: Curtea de Conturi nu are prerogative jurisdictionale. In cazul in care auditorii descopera nereguli, inclusiv fraude, organismele comunitare competente sunt informate neintarziat spre a lua masurile necesare.

Mediatorul European - solutioneaza reclamatiile cetatenilor europeni pentru administrarea defectuoasa de catre institutiile sau organele Uniunii Europene. Mediatorul nu se ocupa de plangerile care privesc administratia nationala, regionala sau locala din Statele Membre. Cei care pot depune plangeri sunt cetatenii Statelor Membre sau care traiesc intr-un Stat Membru, firmele, asociatiile sau alte organisme inregistrate oficial in Uniunea Europeana.

Pe langa aceste institutii functioneaza: organisme financiare importante: Banca Centrala Europeana- responsabila de politica monetara si de gestiunea monedei Euro, Banca Europeana de Investitii - contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii prin finantarea proiectelor de investitie, Fondul European de Investitii; organisme consultative: Comitetul economic si social - exprima opiniile societatii civile in domeniul economic si social, Comitetul regional - exprima opiniile colectivelor locale si regionale; organisme inter-institutionale: Oficiul pentru Publicatii Oficiale ale Comunitatilor Europen (EUR-OP), Oficiul European pentru Selectia Personalului (EPSO), Scoala Europeana de Administratie; alte organisme descentralizate ale Uniunii Europene, care contribuie la completarea sistemului.