Aspecte ale politicii economice si financiare in domeniul protectiei mediului

Aspecte ale politicii economice Si financiare in domeniul protectiei mediului

1. Notiuni generale

Strategia de protectie a mediului prevede in mod detaliat obiective si mijloace concrete de actiune, pe fiecare agent poluant, sector de activitate, zona etc. centralizate la nivel de minister, pe ansamblul economiei.[1]

Aceste mijloace de actiune sunt multiple, fiecare tara utilizandu-le in functie de cerintele si etapa dezvoltarii nationale si a sanatatii umane, precum si de abilitatile existente.

In tara noastra, principalele mijloace pentru aplicarea politicii de reducerea poluarii, cuprind:

- mijloace tehnice de control si stopare la sursa a emisiilor poluante ce tin de restructurarea industriala;

- masuri economice de stimulare sau restrangere;

- masuri juridice - acte legislative, dispozitii si reglementari.

Aceste masuri trebuie sa satisfaca o serie de cerinte, ca, de exemplu: sa fie eficiente, atat din punct de vedere al protectiei mediului, al sanatatii umane, cat si din punct de vedere economic; sa fie adaptate specificului national, adica in concordanta cu cerintele reformei in perioada de tranzitie; sa fie compatibile cu noul cadru institutional si de conducere a programelor de protectie.

2. Diferite teorii cu privire la formele de cointeresare a persoanelor in protectia Si dezvoltarea mediului

Una dintre orientarile care s-au conturat in doctrina cu privire la cointeresarea in materie de protectie a mediului, are la baza constiinta de proprietar sustinadu-se ca se impune „aproprierea treptata, dar totala, a tuturor elementelor componente ale mediului natural si artificial”. Aceasta orientare (exclusivista) spre proprietatea privata, se bazeaza, asa cum s-a aratat in literatura juridica, pe ideea ca la proprietar se manifesta intotdeauna o atitudine mai gospodareasca, existand interesul de a-si ocroti proprietatea.

Riscul in domeniul poluarii apare ca un element component al sistemului relatiilor de proprietate. Constiinta de proprietar cuprinde si valente ale constiintei de mediu cu privire la bunurile ce fac obiectul proprietatii.

Dintre argumentele aduse in favoarea acestei opinii citam: se considera un mijloc mai eficient fata de inasprirea sanctiunilor; atrage un numar mai mare de persoane care in calitate de proprietari, participa la activitatea de protectie si dezvoltare a mediului; stimuleaza actiunea de prevenire a poluarii mediului; constiinta de proprietar presupune prezenta constiintei de mediu, asigurand impreuna prioritatea protectiei mediului.

Acest sistem de cointeresare are la baza prezumtia, ca proprietarul unor elemente ale mediului actioneaza (sau ar trebui, in mod rational, sa actioneze) dupa principiul „maximei cointeresari, cu maximum de eficienta”.

Activitatea cu efecte poluante se desfasoara totdeauna in spatiu, pe terenuri (imobile) care constituie locus standi si exprima legatura dintre teritoriu si dreptul de proprietate. Sursa poluanta aflata pe un anumit teritoriu, produce efecte negative pe un alt teritoriu (imobil), afectand pe alti proprietari, perturband (uneori grav) activitatea acestora, aducandu-le si prejudicii.

Prin urmare, legea protejand proprietatea, ocroteste mediul inconjurator prin dirijarea activitatii umane in aceasta directie, ajungandu-se in final, la ocrotirea omului, ceea ce tine de scopul si finalitatea dreptului mediului, menit sa protejeze de influentele daunatoare conditiile de viata ale omului.

O alta orientare privind realizarea cointeresarii in protectia mediului este cea a  raspunderii juridice, a inaspririi si diversificarii sanctiunilor pentru poluare.

Cum insa specificul reglementarilor juridice pentru protectia mediului nu consta in aspectul sanctionator pentru imbunatatirea conditiilor de mediu, sistemul de raspundere bazat pe sanctiuni inasprite, trebuie sa fie legat de sistemul bazat pe constiinta proprietarului.

Aplicarea sanctiunilor de mediu are ca rezultat, in general, doar depoluarea si eventual, refacerea mediului, excluzand de la bun inceput activitatea de prevenire.

Nu trebuie insa neglijat faptul ca exercitarea constrangerii de catre stat prin aplicarea unor sanctiuni, constituie un mijloc important ce trebuie folosit in formarea constiintei de mediu. Noile directii si strategii de dezvoltare, trebuie sa puna la baza o morala a mediului inconjurator generata de o motivatie profunda, de interes economic, social si cultural.

3. MAsuri economice Si financiare

Alaturi de masurile intreprinse in cadrul reformei economice, principalele masuri ce pot fi aplicate in scopul protectiei si dezvoltarii mediului sunt:

a) subventiile;

b) impozitele si taxele (indeosebi asupra combustibililor si carburantilor);

c) amenzile si penalizarile;

d) creditele;

e) etichetele de produse ecologice;

f)  investitiile in tehnici si tehnologii antipoluante si pentru protectia si conservarea unor elemente ale mediului;

g) sistemele de consignatii etc.;

h) constituirea fondurilor speciale.

a)  Subventiile constituie in acelasi timp un mijloc de stimulare dar si de constrangere.

Este astfel indicata subventionarea agentilor economici in aplicarea unor tehnologii mai putin poluante sau in achizitionarea unor instalatii de prevenire a poluarii. Tot astfel, este posibila si retragerea unor subventii de la bugetul de stat, in scopul constrangerii unor agenti economici de a gestiona rational resursele naturale.

b)  Un alt principiu de interventie al autoritatilor publice il constituie impozitele locale si taxele.

Taxele sunt folosite pentru penalizarea produselor ori activitatilor care au impact negativ asupra mediului. Impunerea de taxe este proportionala cu gradul de poluare pe care il genereaza; in aceasta situatie, produsele realizate vor avea incluse in costuri aceste taxe. 

O alta cale este detaxarea pentru unele produse datorita semnificatiilor pe care le au in ocrotirea componentelor mediului (de exemplu, reducerea fiscalitatii pentru autovehiculele care respecta normele de poluare).

c) Pentru nerespectarea normelor si standardelor in vigoare, Legea protectiei mediului, precum si legile speciale ce o completeaza, prevad amenzi si penalizari.

d) Unul dintre cele mai importante mijloace care contribuie la desfasurarea eficienta a activitatilor economice si la diminuarea riscurilor de poluare il constituie creditele. Ele trebuie acordate conditionat, pe perioade lungi si cu dobanzi reduse.

e) La randul lor, etichetele de produse ecologice, atribuite unor produse sau grupe de produse (ecoproduse) au menirea de a stimula producatorii in fabricarea si punerea in circulatie a unor produse cu costuri reduse care respecta cerintele ecologice.

f) Investitiile de tehnici si tehnologii antipoluante, sunt deosebit de importante in lupta impotriva poluarii, insa sunt foarte scumpe. In prezent, acestea se realizeaza in cea mai mare parte cu finantare externa (Programul Natiunilor Unite pentru Protectia Mediului - PNUD, Programul PHARE etc.) de la institutii specializate sau prin cooperare cu alte state.

g) Sistemele de consignatie sunt practicate in multe state dintre care Romania, pentru ambalaje.

h) Prin dispozitii speciale ale legii, au fost create urmatoarele fonduri:

- Fondul pentru Mediu - instrument economico-financiar destinat sustinerii realizarii cu prioritate a proiectelor cuprinse in Planul national de actiune in protectia mediului, in conformitate cu normele si standardele de mediu in vigoare.