1.1 Obiectivul supravegherii emisiilor

Efectuarea, in special in domeniile de protectie a mediilor aer, zgomot si ape, de masuratori de rutina, care trebuie sa asigure faptul ca se controleaza calitatea mediilor si ca se pot evalua masurile de siguranta si imbunatatire a calitatii.

Baza de calcul pentru masuratori il constituie Autorizatia de Mediu care contine cerintele de functionare si amenajare a instalatiilor, de la care pot pleca influente potentiale si nocive asupra mediului inconjurator.

Pentru a putea supraveghea cerintele stabilite, autoritatilor li se ofera posibilitatea de a stabili la intervale regulate emisiile prin masuratori discontinue, sau, in cazul fluxurilor mari de masa, prin masuratori continue.

In curs sunt descrise acele cerinte de masuratori, care rezulta din prevederile legale. Cerintele de supraveghere a instalatiilor, care rezulta din reglementarile Comunitatii Europene, devin din ce in ce mai importante pentru aplicarea la nivel national. Cerintele care deriva din protocolurile UE-ECE (Comisia Economica pentru Europa a Natiunilor Unite), care trebuie aplicate in cadrul legislatiei nationale, sunt in curs de implementare in ce priveste supravegherea instalatiilor.

1.2 Baze juridice si prevederi de masurare nationale, comparatie cu legislatia UE

Pe plan european, directiva privind prevenirea si reducerea integrata a poluarii mediului (Directiva 61/96 CE - IPPC privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii) reglementeaza premizele juridice pentru ordonarea masuratorilor emisiilor. In Art. 9, alin. 5 se solicita ca aprobarea sa contina „cerinte adecvate pentru supravegherea emisiilor, unde sunt stabilite metodica de masurare, densitatea masuratorilor si procedeele de evaluare“. Stabilirea acestor cerinte ramane in primul rand de responsabilitate nationala, in afara de cazul cand se stabileste un necesar de actiune corespunzator, ca urmare a schmibului de informatii european.

Cerintele valabile pe plan european de supraveghere a emisiilor exista la ora actuala:

pentru instalatiile mari de ardere Directiva 2001/80/CE a Parlamentului si Consiliului European de limitare a emisiilor de poluanti proveniti din instalatii mari de ardere in aer;

pentru instalatiile de incinerare a deseurilor si de coincinerare a deseurilor: Directiva 2000/76/CE a Parlamentului si Consiliului European despre incinerarea deseurilor;

pentru anumite activitati si instalatii odata cu folosirea dizolvantilor organici (Directiva 1999/13/CE (COV) – privind limitarea emisiilor de compusi organici volatili proveniti din utilizarea solventilor organici in anumite activitati si instalatii);

pentru depozitarea deseurilor Directiva 1999/31/CE;

pentru evaluarea si managementul zgomotului in mediul inconjurator, Directiva 2002/49/CE;

pentru poluarea cauzata de anumite substante periculoase deversate in mediul acvatic, au fost emise Directiva 76/464/CEE precum si directivele fice: 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE, modificate si completate prin Directivele 88/347/CEE si 90/415/CEE. Directiva de baza fiind Directiva Cadru privind apa 2000/60/CE;

tot pentru stabilirea limitelor de calitate a apelor mai sunt emise urmatoarele directive: 78/659/CEE privind calitatea apelor dulci ce necesita protectie sau imbunatatire pentru a sustine viata pestilor; 79/923/CEE privind calitatea apelor pentru moluste; 76/160/CEE privind calitatea apei de imbaiere; 80/68/CEE privind protectia apelor subterane impotriva poluarii cauzate de anumite substante periculoase si altele;

pentru a actiona in vederea gazelor cu efect de sera au fost emise o serie de directive care au ca scop tinerea sub control a emisiilor si reducerea etapizata a acestora: Directiva 2003/87/CE pentru stabilirea unei scheme de schimb de emisii de Gaze cu Efect de Sera alocate in cadrul Comunitatii, amendata prin Directiva 2004/101/CE, numita Directiva de legatura, care leaga schema de comercializare a emisiilor din cadrul UE cu alte sisteme de comercializare a emisiilor si cu proiectele de reducere a CO₂ (Implementare in Comun – JI si Mecanism de Dezvoltare Curata – CDM.

Directivele europene se aplica si se vor aplica in legislatia nationala, respectand termenele stabilite prin Capitolul 22 Mediu, capitol de negociere privind aderarea Romaniei la UE. Dispozitiile juridice nationale existente acopera deja in parte cerintele europene. In caz contrar, o directiva europeana corespunzatoare se poate aplica in legislatia nationala prin prelucrarea / actualizarea dispozitiilor juridice.

In Romania, pentru emisiile de poluanti si noxe, vizavi de directivele mai sus amintite, sunt emise reglementarile necesare. Prezentare pe larg a acestor transpuneri o gasiti in Anexa nr.1 din volumul II al lucrarii “LEGISLATIE Reglementari si standarde de protectia mediului” existenta in biblioteca universitatii.

1.3 O introducere in abordarea integrata a protectiei mediului - luata ca un intreg.

Se prezinta abordarea integrata din trei puncte de vedere:

Influenta reciproca a tehnicilor de reducere pentru diversi poluanti prin caracteristicile inerente ale procesului;

Dependenta de performanta a unei tehnici de micsorare a emisiei de poluanti ca functie de influenta a altor cheltuieli: energie, consumabile, curenti produsi, calitatea substantelor, deseurile produse si alte probleme economice;

Nevoia de a gasi un echilibru corespunzator intre beneficiile de mediu ( reducerea diverselor emisiilor de poluanti) efectele colaterale, banii si energia cheltuita.

Un exemplu de influentare reciproca a poluarii din Instalatii Mari de Ardere (IMA) este interdependenta intre emisiile de NO de la arzatoarele cu NO redus, carbunele nears, CO si hidrocarburi. Incercarile de a minimiza formarea de NO_x, in unele puncte cauzeaza cresterea rapida a fractiunilor nearse din combustibil. Aceasta nu reduce numai eficienta arderii, dar poate crea noi poluanti, CO si hidrocarburi nearse, care nu pot fi separate din gaze la un cost rezonabil. Mai mult, dincolo de limita de 5% de carbune nears in cenusa, aceasta nu mai este reciclabila in industria cimentului sau a constructiilor, creandu-se astfel nevoia de a depozita cenusa pe teren.

Un alt exemplu este dependenta formarii de NO_x si NO₂ la temperatura de ardere in strat fluidizat. Formarea NO_x poate fi minimizata prin descresterea temperaturii din focar, dar in unele puncte, gradul de formare a NO₂ incepe sa creasca. Un compromis trebuie facut intre temperatura de ardere si un rationament prin care sa se obtina cel mai bun echilibru. In plus fata de oxizi de azot, captura sulfului de catre carbonatul de calciu intr-o instalatie de desulfurare este de asemenea influentata de temperatura.

Inca un exemplu este reducerea catalitica a NO_x. In timp ce aceasta asigura mijloace eficiente de reducere a emisiilor de NO_x, produce emisii slabe de amoniac (scapari de amoniac) in mediul inconjurator. Mai mult decat atat, transportul, manevrarea si depozitarea amoniacului insusi poate duce la crearea de riscuri de mediu. Riscul este mai putin sever la instalatiile mici unde solutia apoasa de amoniac este folosita de obicei dar, la instalatiile mari unde se foloseste amoniacul lichid, consecintele unui accident pot fi mai severe.

Cand se considera performanta unei tehnici de reducere a poluarii fata de costul in bani la aplicarea acestei tehnici ca si consumul de energie si de consumabile precum si necesitatea de manevrare oricaror substante reziduale create, regula generala in multe tehnici este aceea ca se obtin cele mai bune rezultate prin investirea multor bani. Un exemplu este reducerea sulfului din arderea fluidizata in cazane. Gradul de reducere a sulfului prin adaosul de carbonat de calciu se imbunatateste. In consecinta reducerea ridicata a sulfului se face simultan cu cresterea cererii de carbonat de calciu. Aceasta inseamna in schimb a se depozita undeva cantitati ridicate de cenusa. Utilizarea calcarului cat si cresterea cantitatii de cenusa au efecte indezirabile asupra mediului la imbunatatirea separarii sulfului. Un alt rezultat al cresterii continutului de calciu in cenusa poate duce la faptul ca cenusa devine neutilizabila. Situatia referitoare la consumul de calciu este calitativ similara cu cea de la desulfurarea gazelor de ardere prin procedeul semi-uscat.

Exemple pot fi multiple si prin prezentarea trecerii poluarii dintr-un factor de mediu in altul, rezolvam problema poluarii aerului dar afectam prin aceasta apa sau/si solul, chiar si prin epurarea apelor uzate se pot crea substante care pot fi periculoase prin actiunea sau cumularea lor in sediment sau pe solurile irigate.

Controlul Integrat al poluarii cauta sa rezolve aceste probleme, analiza instalatiei sub toate aspectele si aplicarea celor mai bune tehnici (BAT), sunt cheia asigurarii calitatii tuturor factorilor de mediu.

2. Definitii necesare intelegerii cursului:

-MONITORIZAREA MEDIULUI reprezinta supravegherea, prognozarea, avertizarea si interventia in vederea evaluarii sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, in scopul cunoasterii starii de calitate si a semnificatiei ecologice a acestora, a evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masurile care se impun.

Monitorizarea poate fi definita in mai multe feluri, cea prezentata este cea din legea protectiei mediului si este a tot cuprinzatoare. Daca privim in sens ecologic, monitorizarea ecologica poate fi definita astfel: Sistemul de supraveghere sistematica si continua a starii mediului si a componentelor sale sub influenta factorilor naturali si antropici; In sens tehnologic, monitoringul integrat reprezinta un sistem complex de achizitii de date privind calitatea emisiilor, obtinut pe baza unor masuratori sistematice, de lunga durata, la un ansamblu de parametri si indicatori, cu acoperire spatiala si temporala care creeaza posibilitatea evaluarii dinamicii acestora, analiza incadrarii in limitele maxime admise si stabilirea masurilor ce se impun.

- monitorizare integrata a apelor: reprezinta activitatea de observatii si masuratori standardizate si continue pe termen lung, asupra apelor, pentru cunoasterea si caracterizarea starii si tendintei de evolutie a mediului hidric. Aceasta activitate presupune tripla integrare a:

a) ariilor de investigare la nivel de bazin hidrografic: rauri, lacuri, ape tranzitorii, ape costiere, ape subterane, zone protejate si folosinte de apa;

b) mediilor de investigare: apa, sedimente/materii in suspensie, biota;

c) elementelor investigate: biologice, hidromorfologice si fizico-chimice.

- punct de control - locul de unde se preleveaza probe, care poate fi:

a) ultimul camin al canalizarii interioare a utilizatorului de apa inainte de debusarea in reteaua de canalizare a localitatii, in cazul evacuarilor in reteaua de canalizare a localitatii a apelor uzate menajere si industriale,;

b) punctul de evacuare finala a apelor uzate in apa receptoare, in cazul efluentilor din statiile de epurare a apelor uzate orasenesti, a apelor uzate industriale sau al evacuarilor directe,;

c) orice loc care poate caracteriza influenta unei surse de poluare asupra emisarului sau influenta unui rau asupra altuia; pentru ape de suprafata( sectiune transversala prin rau, mijlocul unui pod, deversare, mijloc sau coada unui lac).

d) orice loc in care a fost realizat un corp de apa in vederea caracterizarii influentii surselor de poluare asupra apei freatice sau pentru a caracteriza rezervele de apa subterana.

e) - cos de fum sau locul in care gazele parasesc instalatia; canal gaze de ardere sau canale de evacuare gaze industriale, guri de aerisiri la rezervoare; pentru surse si zone de aglomerare urbana, pentru imisie si altele; pentru aer.

f) - locul in care se considera ca reprezentativ pentru caracterizarea influenta unei surse de poluare a aerului (de 50 ori inaltimea cosului de fum), un loc in care au fost depozitate deseuri sau deversari accidentale si altele pentru sol.

MEDIU – „Ansamblu de conditii si elemente naturale ale Terei: aerul, apa, solul si subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale in interactiune cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale si spirituale, calitatea vietii si conditiile care pot influenta bunastarea si sanatatea omului”.

Important de retinut este faptul ca din mediu fac parte si valorile materiale, cele spirituale, sanatatea omului precum si calitatea vietii.

- DEZVOLTARE DURABILA – „Dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati”

- UTILIZAREA DURABILA – „Folosirea resurselor naturale intr-un mod si o rata care sa nu conduca la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potentialul lor in acord cu necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare”.

- Cele mai bune tehnici disponibile reprezinta stadiul de dezvoltare cel mai avansat si eficient inregistrat in dezvoltarea unei activitati si a modurilor de exploatare, care demonstreaza posibilitatea practica de a constitui referinta pentru stabilirea valorilor limita de emisie in scopul prevenirii, iar in cazul in care acest fapt nu este posibil, pentru a reduce in ansamblu emisiile si impactul asupra mediului in intregul sau:

a) tehnicile se refera deopotriva la tehnologia utilizata si modul in care instalatia este proiectata, construita, intretinuta, exploatata, precum si la scoaterea din functiune a acesteia si remedierea amplasamentului;

b) disponibile se refera la acele cerinte care au inregistrat un stadiu de dezvoltare ce permite aplicarea lor in sectorul industrial respectiv, in conditii economice si tehnice viabile, luandu-se in considerare costurile si beneficiile, indiferent daca aceste tehnici sunt sau nu utilizate ori realizate la nivel national, cu conditia ca aceste tehnici sa fie accesibile operatorului;

c) cele mai bune - se refera la cele mai eficiente tehnici pentru atingerea in ansamblu a unui nivel ridicat de protectie a mediului in intregul sau;

Cele mai bune tehnici disponiobile (BAT), inseamna:

folosirea unor tehnologii care produc putine deseuri;

cantitati mici sau chiar lipsa de substante chimice periculoase;

asigurarea uni bune reciclari a deseurilor;

procese comparabile la scara industriala;

perioada scurta de introducere a tehnologiei;

eficienta energetica a utilizarii resurselor;

- valori standard privind calitatea mediului: concentratia unui anumit poluant/noxa sau a unui grup de poluanti/noxe in apa/aer, sediment sau biota care nu trebuie sa fie depasita pentru protectia sanatatii umane si a mediului;

- valori limita ale emisiilor: inseamna masa, exprimata in functie de anumiti parametri specifici, concentratia si/sau nivelul unei emisii, care nu poate fi depasita in nici o perioada sau in mai multe perioade de timp. Valorile limita ale emisiilor pot fi stabilite pentru anumite grupuri, familii sau categorii de substante.

Valorile limita ale emisiilor pentru substante trebuie, in mod normal, sa se aplice la punctul unde emisiile parasesc instalatia, dilutia nefiind luata in seama la determinarea acestora. Cu privire la evacuarea indirecta in cursurile de apa/aer, efectul statiilor de epurare a apelor uzate respectiv a instalatiilor de depoluare a gazelor, poate fi luat in considerare la determinarea valorilor limita a emisiilor instalatiilor implicate, cu conditia sa fie garantat, sa se asigure un nivel echivalent pentru protectia mediului ca intreg si ca acest fapt nu conduce la niveluri mai ridicate de poluare a mediului. Aceste valori sunt precizate in legi sau mai des in ordine ale autoritatilor centrale care administreaza calitatea factorilor de mediu.

- controlul emisiilor: actiunea de reglementare a unor limite specifice ale emisiilor, cum ar fi: valori limita de emisie, valori limita sau conditii referitoare la efectele generate, natura sau alte caracteristici ale emisiilor, conditii de operare cu efect asupra emisiilor;

- „metodologia de monitorizare” inseamna totalitatea metodelor utilizate de catre un operator pentru determinarea emisiilor rezultate de la o anumita instalatie;

- „plan de monitorizare” inseamna o documentatie detaliata, completa si transparenta a metodologiei de monitorizare a unei instalatii specifice, inclusiv documentatia privind obtinerea datelor si activitatile de tratare a acestora, precum si sistemul de control al corectitudinii acestora;

- „nivel” inseamna un element specific dintr-o metodologie de stabilire a datelor de activitate, a factorilor de emisie si a factorilor de oxidare sau de conversie;

- „anual” inseamna o perioada de timp care acopera un an calendaristic de la 1 ianuarie pana la 31 decembrie;

- „perioada de raportare” inseamna un an calendaristic in timpul caruia emisiile trebuie monitorizate si raportate;

- „perioada de comercializare” inseamna o faza anuala multipla din programul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de sera (de exemplu 2005-2007 sau 2008-2012) pentru care statul membru a stabilit un plan national de alocare.

- „emisii de ardere” inseamna emisii de gaze cu efect de sera care se produc in timpul reactiei exoterme a combustibilului cu oxigenul;

- „emisii de proces” inseamna emisii de gaze cu efect de sera, altele decat emisiile de ardere, care apar in urma reactiilor deliberate si involuntare intre substante sau in urma transformarii acestora, inclusiv reducerea chimica sau electrolitica a minereurilor metalifere, descompunerea termica a substantelor, precum si obtinerea substantelor utilizate ca produs sau materie prima;

- „CO₂ inerent” inseamna CO₂ care face parte dintr-un combustibil;

- „prudent” inseamna ca se defineste un set de ipoteze pentru a evita orice subestimare a emisiilor anuale;

- „lot” inseamna o cantitate de combustibil sau de materie prima esantionata in mod reprezentativ, caracterizata si transferata intr-un singur transport sau in mod continuu de-a lungul unei anumite perioade de timp;

- „combustibili tranzactionati in scop comercial” inseamna combustibili care au o compozitie specifica, tranzactionati in mod liber si frecvent, daca lotul respectiv a fost tranzactionat intre parti independente din punct de vedere economic, inclusiv toti combustibilii comerciali standard, gazul natural, petrolul usor si greu, carbunele, cocsul de petrol;

- „materii prime tranzactionate in scop comercial” inseamna materii care au o compozitie speciala, tranzactionate in mod liber si frecvent, daca lotul respectiv a fost tranzactionat intre parti independente din punct de vedere economic;

- „combustibil comercial standard” inseamna combustibili comerciali standardizati la nivel international care prezinta un interval de incredere de 95% de cel mult ± 1% pentru valoarea calorica specificata, inclusiv combustibilul gazos, petrolul usor, benzina, petrolul lampant, kerosenul, etanul, propanul si butanul.