Fapte, nu vorbe: drepturile omului in cuba

FAPTE, NU VORBE: DREPTURILE OMULUI IN CUBA

Tocmai am urmarit un film extraordinar despre procesul politic cubanez si particularitatile lui care ne dau o viziune despre tema drepturilor omului in Cuba.

Nimeni n-ar putea sa obiecteze ca este vorba de viziunea unui realizator cubanez este viziunea unei tinere realizatoare argentiniene, Carolina Silvestre, neobosita aparatoare a dreptului poporului cubanez la independenta, suveranitate si libera autodeterminare.

Este vorba de o marturie, da, de multi protagonisti dintr-un popor, de barbati si femei din toate paturile sociale, credinte si varste din Cuba, care, dupa cunostintele si experienta lor fac precizari isstorice si conceptuale reale despre blocada si drepturile omului, pe care tanara realizatoare, cu o singulara acuitate le foloseste pentru a demonta una dupa alta minciunile si calomniile raspandite de marile centre de putere interesate sa distruga Revolutia cubaneza printr-o asfixiere economica, politica si comerciala a poporului tarii, incercand sa-l condamne la Natiunile Unite pentru a justifica violarile de tot felul pe care le-au aplicat impotriva lui.

Astazi marcam o zi transcedentala. Acum 60 de ani, Natiunile Unite au aprobat Declaratia Universala a Drepturilor Omului, punand un jalon al dezvoltarii ulterioare si codificarii dreptului oamenilor. Dupa doi ani, la 10 decembrie 1950, a fost instituita "Ziua Drepturilor Omului".

Chiar si cu numeroasele sale ingradiri (pentru ca se centreaza pe exercitarea individuala a drepturilor si privilegiaza drepturile civile si politice), Declaratia Universala a Drepturilor Omului are o valoare semnificativa, statuand o viziune a drepturilor omului progresista pentru epoca respectiva, care voia sa atinga demnitatea umana si egalitatea drepturilor pentru toti oamenii, intr-o conjunctura complexa in care prevalau imperiile coloniale, se desfasura Razboiul Rece si se instaura regimul de apartheid in Africa de Sud.

Pentru imensa majoritate a tarilor din Sud, supuse pe atunci dominatiei coloniale, Declaratia n-a reusit sa raspunda cererilor, nevoilor si aspiratiilor principale, libera determinare si dezvolatarea, fara de care nu se poate exercita pe deplin nici un drept. Libera determinare a avnsat numai, in deceniile urmatoare, dupa lungi si dure lupte.

Pe atunci, Declaratia a rezultat a fi un ideal abstract de drepturi, fara o abordare a realitatii pentru aplicarea ei si concretizarea ei, separandu-se in mod artificial drepturile si indatoririle persoanei si ignorandu-se drepturile popoarelor. In special solidaritatea a ramas amanata.

La aproape jumatate de secol de la aprobarea Declaratiei Universale, in 1993, a avut loc la Viena Conferinta Mondiala a Drepturilor Omului, eveniment de cea mai mare importanta pentru dezvoltarea si codificarea drepturilor omului, care a incercat sa raspunda la multe din imperfectiunile si omisiunile din Declaratie si mai ales carentei din Carta Internationala a Drepturilor Omului - constituita din Declaratia Universala si Pactele Internationale de Drepturi Civile si Politice si Economice, Sociale si Culturale - unui Program de Actiune care sa promoveze realizarea si deplina exercitare a tuturor drepturilor omului de catre toate persoanele si popoarele.

Recunoasterea dreptului la dezvoltare, ca drept universal si inalienabil, si ca parte integranta din drepturile fundamentale ale omului, a fost din marile cuceriri ale Conferintei Mondiale de la Viena. Declaratia Dreptului la Dezvoltare, adoptata prin vot in 1986, a fost puternic pusa in discutie de tarile occidentale dezvoltate.

Prin Declaratia de la Viena s-a recunoscut caracterul universal, indivizibil, interdependent si interconectat al tuturor drepturilor omulului, precum si improtanta specificului national si regional si a diversitatii patrimoniilor istorice, culturale, religioase si politice. S-a evidentiat improtanta universalitatii pe baza respectarii diversitatii.

La Viena s-a lansat un puternic apel la intarirea cooperarii internationale in materie de drepturi ale omului, reafirmand in acest context improtanta de a veghea la obiectivitate, la ne selectivitate si la impartialitatea examinarii chestiunilor legate de drepturile omului.

Conferinta de la Viena a cerut statelor sa se abtina de a adopta masuri unilaterale cotnrare dreptului international si Cartei Natiunilor Unite care ar crea obstacole in cale relatiilor comerciale dintre state si ar impiedica exercitarea drepturilor enuntate in Declaratia Universala, in special dreptul oricarei persoane la un nviel de trai adecvat pentru sanatatea si bunastarea sa, inclusiv alimentatie si ingirjirea sanatatiim, dreptul la locuinta si serviciile sociale necesare. Totusi, inca au ramas de aplicat actiuni concrete si hotarate ale mecanismelor drepturilor omului pentru a impulsiona indeplinirea acestei cerinte.

Dar chiar si azi, Declaratia si Programul de Actiune de la Viena isi mentin deplina valabilitate ca documentul programatic cel mai cuprinzator, adoptat prin consens, cu cea mai ampla participare a comunitatii internationale pentru cooperarea internationala in promovarea si apararea drepturilor omului. In prezent, provocarea cea mai improtanta in sfera drepturilor omului o constituie aplicarea prompta, deplina si eficienta.

Realitatea internationala actuala, caracterizata prin impactul crizei financiare, recesiunea economica, daunele provocate mediului ambiant si razboaiele, ne arata ca suntem inca foarte departe de a a reusi exercitarea tuturor drepturilor omului pentru toti.

A invins adevarul si justitia Cubei in fata santajului si manipularii Drepturilor Omului.

La 16 noiembrie 2007, Comisia de Afaceri Socio-umanitare a Adunarii Generale a Natiunilor Unite, cunoscuta drept Comisia a Treia, a aprobat cu 168 de voturi pentru si numai 7 impotriva, proiectul de rezolutie prezentat de Cuba, in numele Miscarii Tarilor Nealiniate, care a aprobat acordul de construire institutionala a Consiliului pentru Drepturile Omului si din care a fost eliminat mandatul pe care Statele Unite il impusesera contra Cubei in fosta Comisie a Drepturilor Omului.

In documentul respectiv, Consiliul a recomandat eliminarea mandatului instituit contra Cubei, pe care an dupa an timp de doua decenii, guvernul Statelor Unite il impusesera prin santaj, amenintari si constrangere. Aceasta propunere a fost aprobata de Comisia a Treia a Adunarii Generale a Natiunilor Unite si in fine a fost confirmata de Plenul Adunarii Generale a ONU la sfarsitul lui noiembrie.

Aceasta decizie constituie o victorie istorica si consolideaza triumful poporului nostru in confruntarea tenace cu manipularea contra sa pe tema drepturilor omului timp de 20 de ani.

Acest rezultat a constituit un act de inevitabila justitie fata de greu incercatul si generosul popor cubanez, precum si o recunoastere a prestigiului si muncii Cubei si a Revolutiei sale, a careui opera inegalabila in promovarea si apararea tuturor drepturilor omului pentru toti si in crearea unei societati tot mai juste, mai egale, mai umane, nu poate fi desconsiderat si nici tagaduit.

Aceasta decizie a constituit o lovitura demolatoare pentru planurile imperiale ale Administratiei Bush contra Cubei si o reafirmare a izolarii internationale la care a facut obiectul politica guvernului american contra Cubei.

Natiunile Unite au recunoscut ratiunea si justetea argumentelor pe care, fara nici o concesie, Cuba le-a aparat de-a lungul atator ani pentru a combate la Geneva caracterul politizat, selectiv si discriminatoriu al actiunilor guvernului Statelor Unite contra Cubei in materie de drepturi ale omului.

Guvernul de la Washington, care a votat aproape singur contra crearii Consiliului pentru Drepturile Omului in anul 2006, nu a reusit sa obtina sprijinul necesar pentru indeplinirea aspiratiei sale de a deveni membru al acestui organism.

Statele Unite n-au reusit nici sa impuna amendamente de condamnare a Cubei la rezolutia contra blocadei din 2007, nici mai recent in 2008; n-a reusit nici sa prezinte vreo rezolutie de condamnare a tarii noastre la Adunarea Generala a ONU.

Cuba, care a votat in favoarea crearii Consiliului pentru Drepturile Omului si a fost aleasa sa faca parte din acesta din primul moment cu peste doua treimi din voturile membrilor Natiunilor Unite, si-a mentinut, cu un prestigiu crescand, o participare activa la deliberarile acestui organ in apararea intereselor legitime ale tarilor din Lumea a Treia.

In fata noii situatii, in care tema n-a mai fost manipulata contra Cubei, si in care au esuat masinatiile anticubaneze ale Statelor Unite, dupa 20 de ani de batalie a Cubei pentru adevar si in apararea principiilor noastre si a demnitatii noastre, au aparut conditiile necesare pentru a face noi pasi care exprima vointa politica a Cubei de a coopera cu Natiunile Unite, si de a-si oferi contributia si experienta in materie comunitatii internationale.

Cuba nu a actionat si nici nu va actiona niciodata sub imperiul presiunilor. De indata ce Consiliul Drepturilor Omului a decis si comisia de Treia a Adunarii Generale a Natiunilor Unite a confirmat eliminarea acelui mandat nelegitim anticubanez, am prezentat noi initiative de cooperare internationala in domeniul drepturilor omului. Astfel s-a produs invitarea raprotorului Natiunilor Unite pentru dreptul la alimentatie; am anuntat si la inceputul anului 2008 am materializaat decizia guvernului nostru de a semna cele doua pacte ale drepturilor omului: Pactul International al Drepturilor Economice, Sociale si culturale, si Pactul International al Drepturilor Civile si Politice.

Este vorba de decizia de a avansa in profunzimea angajamentului formal, pentru ca angajamentul real a existaat totdeauna si pentru ca a fost Revolutia Cubaneza cea care a garantat respectarea drepturilor omului ale cubanezilor; decizia de a avansa cu semnarea ambelor pacte constituie un alt exemplu a ceea ce tara noastra poate face fara conditionari politice si fara sa fie supusa unui exercitiu de injusta singularizare.

De asemenea, ne pregatim, conform angajamentului pe care ni l-am asumat cand am semnat pentru nasterea noului Consiliu al Drepturilor Omului si a procedurilor sale, ca, in martie 2009, sa raportam, sa rpezentam informarea noastra si sa ne supunem procesului mecanismului de revizie periodica universal stabilit de noul Consiliu.

In virtutea tragerii la sorti, efectuate in conditii de egalitate pentru toate tarile, tarii noastre i-a revenit luna martie 2009. Ne pregatim in mod serios pentru a sosirea acestui moment in spiritul cooperarii si cu vointa de a exprima acolo rezultatele noastre, realizarile noastre, lipsurile si dificultatile, si de asemenea sa ascultam opiniile celorlalti actori in materie.

Astfel incat azi, 10 decembrie, "Ziua Mondiala a Drepturilor Omului", tara noastra, libera si suverana, fara presiuni externe si ascultandu-ne constiinta, ca un act de vointa, in exercitarea suveranitatii noastre, isi reafirma hotararea de a continua sa adanceasca colaborarea cu Consiliul Drepturilor Omului si cu mecanismele dreturilor omului cu caracter unviersal, nediscriminatoriu si pe baza celei mai stricte respectari a suveranitatii noastre.

Aceasta vointa se va mentine atata timp cat va prevala situatia actuala, care speram sa nu se schimbe, de ne singularizare, de ne selectivitate, de ne folosire discriminatorie si politizata a temei drepturilor omului pentru a ataca si justifica actiuni contra tarilor care nu se supun dictatului imperial. Atata timp cat se mentine aceasta situatie ca acum, tara noastra este in masura sa avanseze pe acest drum.

Daca, din nefericire si contrar dorintelor naostre si aspiratiilor noastre, se va reveni la politizarea temei, daca se va reveni la o noua rarefiere a mediului de cooperare si de respect care exista azi in Consiliul Drepturilor Omului fata de tari, Cuba va fi obligata si nu va ezita sa reinceapa batalia si sa tina sus cauzele aparate victorios timp de 20 de ani pana cand va reusi sa invinga definitiv manevrele orchestrate de administratiile succesive nordamericane contra Cubei.

Rezultate si realizari ale Cubei in promovarea si respectarea drepturilor omului

In aceasta zi semnificativa, putem declara cu mandrie ca nu exista in Cuba incalcari ale drepturilor omului care sa justifice o singularizare la Geneva, nici in orice alt for international multilateral.

Cuba are o istorie demna si foarte ampla in materie de cooperare cu toate mecanismele de drepturi ale omului care se aplica pe baze unviersale si nu discriminatoriu.

Cuba a demonstrat capacitate de dialog pentru a avansa in planul unei cooperari internationale pure in materie de drepturi ale omului, atata timp cat aceasta se bazeaza pe respect.

Pe langa faptul ca a primit vizite intara, Cuba a cooperat intens si pe alte cai si metode cu structurile Natiunilor Unite pentru drepturile omului cum ar fi furnizarea de informatii mecanismelor universale si ne discriminatorii ale fostei Comisii DH si organelor aparute pe baza tratatelor internationale pentru drepturile omului.

Cuba a ratificat un numar important de instrumente internationale in materie de drepturi ale omului.

Istoria poporului cubanez a fost aceea a unei batalii permanente pentru deplina exercitare a tuturor drepturilor pentru toti barbatii, femeile si copiii nostri, fara nici o exceptie.

Putine guverne au reusit sa obtina atat de multe in favoarea drepturilor omului pentru poporul propriu, cum a facut cel cubanez de-a lungul a 50 de ani de Revolutie.

Protectia si garantarea drepturilor si libertatilor cetatenilor cubanezi pe care le stabileste Constitutia Republicii Cuba si restul legislatiei nationale, nu numai ca este compatibila cu natura si cuprinderea drepturilor si libertatilor consacrate in Declaratia Unviersala, ci in numeroase privinte, recunoasterea si protectia acestor drepturi este mult mai ampla si cuprinzatoare.

Poporul cubanez a consacrat prin Constitutia sa si in practica institutiilor sale, respectarea principiului indivizibilitatii si interdependentei tuturor categoriilor de drepturi ale omului.

Cuba arata progrese si rezultate extraordinare in exercitarea drepturilor economice, sociale si culturale ale tuturor cetatenilor sai.

Revolutia a fost aceea care a permis cubanezilor deplina exercitare a drepturilor civile si politice si a libertatilor fundamentale. In cuba exista o democratie participativa.

In Cuba toti au acces fara discriminare la serviciile de baza de calitate ca educatia, sanatatea, asistenta si protectia sociala.

In Cuba, libertatea de opinie si exprimare au deplna realizare. Poporul cubanez este unul ditnre cele mai educate din lume si este stapan pe mijloacele de comunicare si informare. Participa la procesele politice, emite opinii pe diverse cai si are resurse pentru a-si cere drepturile.

In istoria Revolutiei nu exista nici un singur caz de tortura, de executie extrajudiciara sau de disparitie fortata; intotdeauna s-au respectat garantiile unui proces judiciar adecvat si a fost asigurat un tratament demn prizonierilor.

Cuba are rezultate foarte bune in domenii ca sanatatea, educatia, cultura, sportul, integrarea sociala si rasiala, asistenta si protectia sociala, egalitatea intre sexe, justitia, echitatea si participarea politica.

Impreuna cu rezultatele aratate, Cuba saluta in aceasta memorabila zi cu inaugurarea azi la Havana a Simpozionului International "Declaratia Universala a Drepturilor Omului: 60 de ani mai tarziu", la care se va dezbate criza financiara si ambientala, terorismul de stat si razboiul.

Manifestarea covocata caspitolele cubanez si venezuelian al "Retelei Retelelor in Apararea Omenirii" si "Comisia Nationala cubaneza a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si cultura (UNESCO)" asteapta prezenta a unor intelectuali de renume, artisti, ziaristi, clerici, credinciosi, activisti pe taram social si parlamentari din cateva tari.

Dezbaterile, organizate pe doua teme majore: "Situatia actuala a drepturilor omului in lume - critica politicilor de dublu standard si manipularea drepturilor omului", si "Drepturile omului si solidaritate - promvoare si protectia tuturor drepturilor omului pentru toti", vor concentra analiza pe probleme ca dreptul la viata, la pace, la sanatate, la educatie, la munca, denuntarea torturii si condamnarea manipularii acestei teme, vor face obiectul dezbaterilor.

Cu aceasta ocazie propice in care aniversam proclamarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Cuba reafirma in fata comunitatii internationale cererea sa ca guvernul S.U.A. sa ridice blocada genocida si brutala impusa timp de jumatate de secol poporului cubanez, acest lucru fiind in acord cu vointa majoritatii Adunarii Generale a ONU, care, pentru a 17-a oara consecutiv, in luna octombrie a.c., a condamnat aceasta practica si a cerut eliminarea ei imediata.

De asemenea, Cuba, plecand de la spritul ei moral care-i confera o traiectorie fara pata in materie si dreptul pe care i-l confera exercitarea suveranitatii asupra intregului teritoriu cubanez, isi reafirma protestul contra abuzurilor si violarilor pe care le comite guvernul Statelor Unite cu cei detinuti ilegal la Baza Navala de la guantanamo, cere eliminarea acestor practici care incalca Dreptul Itnernational si cere inchiderea carcerei de la Guantanamo cu restituirea neconditionata a acestui teritoriu uzurpat poporului cubanez.

In aceasta "Zi a Drepturilor Omului" in care cinci cubanezi zac de 10 ani, pe nedrept, in inchisori americane pentru vina de a fi luptat contra terorismului si pentru a apara drepturile poporului lor, atragem atentia comunitatii internationale si cerem eliberarea imediata a lui: Gerardo Hernandez Nordelo, Ramon Labanino Salazar, Fernando Gonzalez Llort, Antonio Guerrero Rodriguez si Rene Gonzalez Sehwerert, detinuti politici in carcere americane, supusi unor condamnari injuste si severe, in celule de pedeapsa pe perioade indelungate si altor tratamente crude, inumane si degradante un intreg deceniu.

In mod deosebit, in numele poporului cubanez, cerem ca Adriana Perez O Connor, sotia lui Gerardo Hernandez Nordelo, si Olga Salanueva Arango, sotia lui Rene Gonzalez Sehwerert, sa-si poata vizita sotii pe care nu i-au vazut din 1998 si pentru care cerem sa le fie respectate drepturile.

Va multumesc!

AMBASADA REPUBLICII CUBA

10 decembrie 2008