Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » legislatie » drept
PARTICULARITATILE PRINCIPALELOR ACTIVITATI CE SE DESFASOARA PENTRU ADMINISTRAREA PROBATORIULUI

PARTICULARITATILE PRINCIPALELOR ACTIVITATI CE SE DESFASOARA PENTRU ADMINISTRAREA PROBATORIULUI


PARTICULARITATILE PRINCIPALELOR ACTIVITATI CE SE DESFASOARA PENTRU ADMINISTRAREA PROBATORIULUI

1. Constatarea infractiunii flagrante

Datorita specificului, se apreciaza in doctrina ca infractiunile flagrante pertinente traficului de fiinte umane se constata spontan si numai in anumite cazuri, cand se retin date si informatii precise se organizeaza prinderea in flagrant.

Avand in vedere etapele de savarsire a infractiunii, trebuie sa acordam o atentie deosebita transportarii. Astfel, este necesar sa observam modul in care este gandita functionarea Granicerilor (Politiei de Frontiera) - aceasta are ca atributie principala descoperirea, retinerea si cercetarea persoanelor ce savarsesc infractiuni la regimul juridic al frontierei de stat - faptul ca exista un sistem de supraveghere a zonei de frontiera, ca se executa misiuni de patrulare, filtre, razii, etc., se poate accepta, ca regula, ca trecerea ilegala a frontierei se constata spontan - daca spontana poate fi o activitate desfasurata in urma unui plan de interventie bine pus la punct de catre persoane special pregatite pentru aceasta.

Prin urmare, privitor la aspectele specifice pe care le imbraca constatarea in flagrant a traficului de persoane - lucrurile trebuie privite nuantat.

In opinia mea, a constata spontan astfel de activitati ilicite este delicat, prea putin oportun pentru a se insista in a da curs la o astfel de activitate.

Succesul anchetei, intr-un astfel de context, nu poate fi asigurat decat printr-o laborioasa pregatire, atat a activitatii de constatare in flagrant, ca atare, cat si prin desfasurarea unor activitati de supraveghere operativa sau de ancheta efectiva care sa documenteze imprejurarile desfasurarii activitatii ilicite.



O atentie deosebita trebuie acordata modului de actiune atunci cand faptuitorii sunt inarmati, situatie in care locul unde se desfasoara constatarea in flagrant trebuie ales cu grija astfel incat acesta sa poata fi exploatat in folosul echipei ce actioneaza pentru constatare si, mai ales, sa permita evitarea oricarui accident care sa implice alte persoane aflate ocazional in zona. De asemenea, numarul si dotarea celor ce formeaza echipa ce intervine nemijlocit pentru imobilizarea si identificarea persoanelor implicate trebuie sa fie adecvate.

Foarte important devine si modul in care intervine echipa, materializarea rezultatelor trebuind sa surprinda suficiente elemente de fapt care sa formeze convingerea ca, in mod efectiv, se desfasurau activitati de natura a fi subsumate notiunilor de recrutare, transportare, transferare, adapostire, primire a unei persoane prin amenintare sau prin alte forme de constrangere, rapire, frauda ori inselaciune, abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea persoanei de a se apara ori de a-si exprima vointa, ori prin darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase, etc.

2. Cercetarea la fata locului

Cercetarea la fata locului, componenta a constatarii in flagrant ori ca activitate distincta trebuie sa fie adaptata particularitatilor activitatilor ilicite si spatiilor in care se desfasoara.

In cazul investigarii traficului de persoane, cercetarea la fata locului incepe de indata ce locul faptei a fost pus sub paza. Ca particularitati trebuie observate urmatoarele :

locul faptei nu este intotdeauna evident si nu poate fi determinat cu usurinta;

locul faptei se schimba permanent si deseori infractiunea incepe in strainatate. Locul faptei este numai unul din elementele unui context mai larg;

locul in care se afla victima trebuie considerat ca fiind primul loc al faptei.

De multe ori, traficantul continua sa deplaseze victima pe parcursul diferitelor faze, ceea ce inseamna ca si locul faptei se modifica permanent. Mijloacele de proba trebuie stranse din toate locurile cunoscute de politie.

Modul in care se cauta si se ridica materialul probator in cadrul efectuarii cercetarii la fata locului este foarte important, deoarece s-a constat din experienta ca, de multe ori, aceste probe reprezinta o garantie pentru condamnarea traficantilor la proces.

"Regula de aur' in cautarea probelor este: in limitele legii, politia trebuie sa ridice toate obiectele care pot constitui o proba. Daca exista indoieli asupra unor obiecte, este mai bine sa se ridice si acestea, urmand sa fie returnate ulterior, decat sa fie lasate la locul lor si sa nu mai fie gasite in momentul in care s-a realizat semnificatia lor probatorie.

In limita resurselor disponibile politiei, se vor efectua cautari specifice cercetarii la fata locului la toate adresele si spatiile implicate in infractiune: cele din faza de recrutare, "casele sigure', bordelurile, alte spatii, de asemenea si domiciliile suspectilor, daca ei nu locuiesc in "casele sigure'. Este posibil ca traficantii sa fi facut mari eforturi pentru a ascunde mijloace de proba, de exemplu documente de identitate si bani in numerar. De aceea politia trebuie sa investeasca mult timp in planificare si in perchezitionarea minutioasa a adreselor respective, in special a domiciliilor suspectilor.

Pe cat posibil, inainte de a se incepe cercetarea la fata locului (deci inainte de a se modifica pozitia diferitelor obiecte), se vor face inregistrari de sunet si imagine in fiecare camera in care traficantii s-au aflat impreuna cu victimele.

Imaginile de la "locul crimei" pot avea o importanta deosebita, daca victima afirma ca a fost atacata sexual sau fizic intr-unul dintre aceste locuri, deoarece este putin probabil, dat fiind, ca exemplu, activitatile de prostituata ale victimei, ca se vor mai gasi urmele medico-legale ale unui presupus viol petrecut cu timp in urma. Tocmai din acest motiv, fixarea pe banda video a spatiilor respective este un element esential in coroborarea afirmatiilor victimei.

Daca este vorba despre prostitutie, se vor inregistra pe video incaperile bordelului, fixandu-se toate detaliile: tipul incaperilor, reclame, materiale pornografice, accesorii folosite in activitatile sexuale, prezervative, liste de preturi etc. Cunoasterea pozitiei exacte a fiecarui obiect este deosebit de importanta, in cazul in care suspectul pretinde ulterior ca nu a stiut ca victima se prostitueaza, cu toate ca exista martori care l-au vazut vizitand adresele respective. Chiar daca s-au facut inregistrari de sunet si imagine a locurilor respective, toate obiectele care pot constitui mijloc de proba vor ridicate, ambalate corespunzator si consemnate intr-un proces verbal. De asemenea se vor filma si perchezitiona toate vehiculele folosite de suspecti.

Neglijentele intervenite in aceasta faza pot avea consecinte grave, de exemplu respingerea mijloacelor de proba la proces pe motivul nerespectarii prevederilor legale.

Inainte de incheierea cercetarii la fata locului si parasirea adresei respective, atat suspectii carora li s-au confiscat obiecte, cat si celelalte persoane prezente vor fi solicitate de politie sa citeasca si sa confirme prin semnatura lor lista cu obiectele ridicate si procesul verbal in care au fost consemnate declaratiile celor in cauza. Principalul scop al acestor masuri este reducerea riscului ca suspectul sa acuze ulterior organele de urmarire penala ca au "introdus' la locul faptei, cu rea-intentie, un mijloc de proba covarsitor impotriva lui.

3. Verificarea si ridicarea de obiecte si inscrisuri

Modul in care se cauta si se ridica materialul probator este foarte important, deoarece s-a constat din experienta ca, de multe ori, aceste probe reprezinta o garantie pentru condamnarea traficantilor la proces.

Cautarea, examinarea si ridicarea de obiecte si inscrisuri, este un complex de activitati desfasurat in contextul constatarii in flagrant, cercetarii la fata locului, perchezitiilor ori ca activitate distincta, care va urmari in principal mijloacele materiale de proba, acestea pot fi diferite de la caz la caz, un inventar putand contine :

Orice documente legate de procesul de recrutare, cum ar fi reclame, agende, corespondenta cu scoli de limbi straine sau cu sectii consulare ale ambasadelor etc.;

Bani in numerar, carduri de credit, caiete de cecuri sau alte documente legate de tranzactii financiare, indiferent daca e vorba de sume mai mari sau mai mici;

Orice fel de inscrisuri referitoare la platile efectuate de victime catre traficanti, de exemplu: caiete cu evidenta platilor zilnice, liste de plata scrise de mana, chitante ale unor plati bancare sau postale etc.;

Orice acte de identitate sau documente de calatorie, bilete, cupoane, chitante, bilete de bord, bilete de bagaj etc.;

Orice inscrisuri referitoare la eliberarea pasapoartelor si a vizelor, scrisori de sponsorizare, contracte de dans, contracte cu agentii de escorta sau agentii matrimoniale, formulare de inscriere la scoli de limbi straine etc.;

Orice documente legate de organizarea cotidiana a activitatilor de prostitutie: reclame, liste cu orele prestate, 'liste de bucate' cu serviciile sexuale oferite, liste de preturi, texte standard pentru serviciile de sex la telefon etc.;

Orice obiecte folosite in activitatea de prostitutie, cum ar fi uniforme, instrumente/accesorii sexuale, cantitati mari de prezervative, materiale pornografice etc.;

Orice inscrisuri referitoare la inchirierea si modul de plata a spatiilor locative, a "caselor sigure' sau a altor adrese;

Toate sistemele de telecomunicatii si echipamentele informatice: computere, telefoane mobile, aparate de fax, mini-computer/agende electronice etc.;

Orice lucruri de valoare, pe care suspectul le are in posesie sau le-a achizitionat pentru altcineva, indicand cheltuieli care depasesc in mod evident mijloacele financiare legale cunoscute ale suspectului, de exemplu autovehicule, bijuterii, mobiliar sau aparate tehnice scumpe, etc.

De interes sunt, aici, si mijloacele de transport - ambarcatiuni, autovehicule, avioane, planoare, parapante, etc., ce au fost folosite in cadrul desfasurarii activitatilor ilicite.

In cazul perchezitie, aceasta trebuie sa fie completa si minutioasa. De multe ori ea dureaza multe ore sau chiar zile. Fiind vorba de o infractiune tipica unui anumit stil de viata, comisa de-a lungul a saptamani si luni la rand, politia va gasi o mare cantitate de obiecte si inscrisuri, dintre care multe vor fi relevante ca mijloace de proba.

Chiar si cele mai mici documente sau inscrisuri pot contine dovezi substantiale, cum ar fi notite scrise de mana cu numere de telefon, adrese de internet sau de e-mail, liste de plata etc. Singura metoda sigura de a evita neglijarea unor mijloacele de proba este 'regula de aur' - 'ridica tot ce gasesti, caci le poti da oricand inapoi!'

Daca se fac descoperiri importante in timpul perchezitiei, de exemplu un seif care contine mari cantitati de bani, pasapoarte, arme de foc sau droguri, politia va inregistra pe video locul in care s-au gasit aceste obiecte si va ordona ambalarea lor de catre un specialist in analiza tehnico-stiintifica a urmelor.

In cazurile de trafic de persoane, cheile pot furniza dovezi importante. Pe cat posibil, cheile gasite in posesia suspectilor vor fi incercate la toate adresele implicate in infractiune, cum ar fi sediul agentiilor, bordeluri, 'case sigure', caci daca ele se potrivesc, suspectul nu mai poate da o justificare falsa a posesiei acestor chei. Cheile care se potrivesc cu diferitele lacate sau broaste vor fi ambalate, sigilate si etichetate fiecare in parte, separat.

Ridicarea computerelor si a sistemelor informatice. Mijloacele de telecomunicatii au o importanta vitala in acest tip de infractiuni. De aceea, politia trebuie sa ridice toate aparatele gasite, de la calculatoare de birou pana la agendele electronice de buzunar. Se vor ridica si faxurile, calculatoarele portabile ( 'lap-top' ), telefoanele mobile, 'personal communicators', pager-ele, de asemenea si toate benzile din aparatele robot de raspuns la telefon etc.

Avand in vedere cantitatea mare de informatii si de probe furnizata de aceste aparate, s-ar putea ca suspectii sa incerce sa afirme ca aparatele respective nu le apartin sau ca nu au fost folosite de ei. De aceea, politia trebuie sa aiba o evidenta stricta a persoanei asupra carora a fost gasit fiecare aparat in parte, printre care lucruri a fost gasit si cui apartin lucrurile respective.

In cazurile in care se anticipeaza utilizarea de catre suspecti a calculatoarelor si a echipamentelor electronice, trebuie sa se asigure participarea la perchezitie a unui expert sau a unui politist specializat in acest domeniu, care sa deconecteze si ambaleze corespunzator aparatele. Daca nu poate fi adus un specialist, organele de cercetare vor incerca sa obtina la telefon informatiile necesare in timpul perchezitiei. Daca este de fata un specialist, instructiunile sale vor fi respectate intocmai.

Daca nu este posibila nici una din solutiile de mai sus, echipa de cercetare va proceda dupa cum urmeaza:

Se vor controla imediat incaperile si se vor lua toate masurile ca nimeni (deci nici membrii echipei de cercetare) sa nu atinga echipamentul electronic;

Dupa asigurarea protectiei locului perchezitiei, se vor filma toate aparatele si orice imagini de pe ecranele acestora;

Se vor filma si laturile posterioare ale aparatelor, pentru ca ulterior specialistii sa stie cum au fost conectate cablurile si sa poata reconstrui fara risc echipamentele electronice;

Inainte de apasarea pe butonul de deconectare, respectiv inainte de scoaterea din priza, se vor folosi etichete sau creioane colorate pentru a marca fiecare dintre cablurile conectate, asa incat ele sa poata fi identificate si reconectate ulterior, pentru interogatoriu;

Aparatele electronice vor fi manuite de asa maniera incat sa nu se stearga amprentele sau alte urme - s-ar putea ca informatiile furnizate de aparatul respectiv sa reprezinte un material probator important, dar totusi sa fie necesara o analiza tehnico-stiintifica a amprentelor, pentru a-i identifica pe adevaratii utilizatori ai aparatului;

Nu trebuie sa uitam ca se ridica tot ce se gaseste: nu numai computerul, dar si imprimanta, mostre de hartie nefolosita, tot ce s-a imprimat deja pe hartie. Aceste obiecte pot fi analizate si comparate cu mijloacele de probe ridicate cu alte ocazii;

Identificarea si ascultarea martorilor si invinuitilor

1. Ancheta re-activa

Dat fiind specificul problematicii, consider ca mai intai de toate este necesar sa fac si unele referiri cu privire la modul de abordare al politiei fata de persoanele traficate. Astfel este recomandabil ca, cel putin, reactia initiala a politiei vis-a-vis de o victima a traficului de persoane trebuie sa fie in concordanta cu urmatoarele principii umanitare de conduita optima:

Este important ca persoanele care sunt intr-adevar victime traficate sa fie tratate ca victime ale unor infractiuni grave si sa nu fie revictimizate sau invinuite de savarsirea de alte infractiuni de catre organele de politie;

Siguranta victimelor, a familiilor si a celor dragi lor ramane permanent un element esential, de care anchetatorul raspunde in mod direct. Cu toate ca lupta eficienta impotriva traficului de persoane nu poate fi realizata decat prin cooperarea dintre diferite organizatii si organele de urmarire penala, siguranta victimelor ramane in sarcina si in responsabilitatea unica a anchetatorului - ea neputand fi cedata sau delegata catre alte institutii;

Anchetatorul de politie trebuie sa evalueze si sa tina cont permanent de gradul de risc asupra vietii sau sanatatii victimei si a familiilor acesteia, in fiecare faza a anchetei, in timpul procesului penal si dupa incheierea lui. Siguranta victimei si eventualitatea unor represalii indreptate impotriva ei sau a familiei ei sunt considerente specifice in contextul traficului de persoane, iar factorii de risc nu vor putea fi niciodata eliminati complet. Totusi, anchetatorul are obligatia sa ia de la inceput masuri pentru evaluarea continua a riscului, in fiecare caz in parte. Anchetatorul este responsabil de siguranta victimei si dupa incheierea procesului penal in care ea a depus marturie;

Anchetatorul are obligatia clara de a fi permanent sincer cu victimele, informandu-le despre toate aspectele, responsabilitatile, consecintele si riscurile impuse de deciziile care vor fi luate. Colaborarea cu politia va include intotdeauna un element de risc pentru victima traficului, eventual si pentru familia ei. Punctul critic este ca victima sa fie informata de anchetator asupra tuturor aspectelor si riscurilor legate de deciziile pe care ea va trebui sa le ia, asa incat ea sa ia o decizie in cunostinta de cauza. Inselarea victimelor este o tema constanta in infractiunile de trafic; de aceea victima trebuie tratata cu sinceritate, pentru ca ea sa nu aiba motiv sa reclame ulterior, in mod justificat, ca a fost inselata a doua oara, de data aceasta de politie;

Anchetatorul are obligatia clara de a lua toate masurile ca victimele sa fie informate despre mijloacele si serviciile de ajutorare, care li se pot pune la dispozitie pentru a depasi situatia de chin in care se afla. Anchetatorul va organiza contactul dintre victime si organizatiile respective. S-ar putea ca victimele traficului de persoane sa nu se refaca niciodata complet dupa suferintele fizice, sexuale sau psihologice la care au fost supuse. Totusi este deosebit de important ca ele sa aiba acces nelimitat la intreaga gama de servicii de asistenta si ajutorare. Nu este rolul politiei de a oferi aceste servicii, ci ele sunt acordate de organizatiile OIG-ONG, care sunt mult mai calificate decat politia in acest domeniu umanitar. Anchetatorul are deci obligatia de a informa victimele in legatura cu ajutorul si asistenta de care acestea pot dispune. Anchetatorul are si obligatia sa ia toate masurile ca ele sa poata intra in contact cu organizatiile de profil. In acest scop, anchetatorii trebuie sa intretina contacte cu cele mai importante organizatii guvernamentale si ne-guvernamentale care ofera astfel de servicii de asistenta.

In ceea ce priveste evaluarea riscurilor , acesta trebuie sa fie un proces continuu. Reactia organelor de urmarire penala la informatii privind traficul de persoane, respectiv momentul reactiei si mijloacele utilizate, depind de rezultatul procesului de evaluare a riscurilor, care va incepe imediat ce politia a luat cunostinta de existenta unei victime. Ca principii procesul de evaluare a riscurilor trebuie sa aiba la baza considerente precum:

Unitatile de politie au obligatia umanitara clara de a se ingriji de siguranta victimelor traficului de persoane;

Conform diferitelor conventii de drept international, unitatile de politie pot fi obligate prin lege sa asigure siguranta victimelor traficate;

Un element deosebit de important in indeplinirea acestei obligatii este evaluarea riscurilor pentru victimele existente si pentru persoanele care pot deveni victime ale traficului;

Procesul de evaluare a riscurilor trebuie sa inceapa cat de curand posibil dupa ce politia a luat cunostinta de existenta unei victime, si trebuie sa devina un proces continuu.

Evaluarea riscurilor trebuie sa se refere la urmatoarele trei categorii de victime:

Actuala victima - politia a luat cunostinta de existenta ei si evalueaza riscul acesteia;

Alte victime expuse riscului, care sunt exploatate in continuare;

Alte persoane care pot deveni victime si sunt pe cale sa fie traficate si exploatate;

Organul de urmarire penala trebuie insa sa stie ca gradul de risc trebuie evaluat tinand cont de urmatoarele doua contexte:

riscul deja existent pentru siguranta si sanatatea victimelor si a celor dragi ei;

noile riscuri, numite si riscuri suplimentare, aparute ca rezultat al masurilor de reactie alese de anchetator.

Anchetatorul va trebuie sa isi raspunda la intrebari precum:

Care este gradul de risc al actualei victime ?

Exista victime expuse riscului care trebuie luate in consideratie - daca da, care este gradul acestora de risc ?

Exista persoane care pot deveni victime si sunt pe cale sa fie traficate - daca da, care este gradul de risc al acestora ?

Riscul actualelor victime, al celor supuse riscului sau al potentialelor victime este asa de mare incat necesita efectuarea activitatii pe care tocmai o planifica ?

Principalele riscuri ce trebuie luate in analiza:

Riscul care are ca sursa activitatea grupului de infractori implicati in activitatea ilicita;

Riscul pentru siguranta victimei si a familiei acesteia;

Riscul declansat de descoperirea cooperarii victimei cu politia.

Atunci cand devine actuala introducerea unei persoane traficate in ancheta, este rezonabila observarea unor prioritati, dupa cum urmeaza:

Intrarea in contact cu victima si acordarea unui timp de gandire;

Obtinerea declaratiei de martor;

Daca declaratiile victimei includ informatii despre abuzuri sexuale si/sau fizice recente, se va dispune imediat, cu permisiunea victimei, o analiza medico-legala sau criminalistica a urmelor acestor abuzuri;

Clarificarea statutului de rezidenta a victimei in tara respectiva, in prezent si in viitor;

Credibilitatea victimei si coroborarea informatiilor.

Intrarea in contact cu victima si acordarea unui timp de gandire

Intrarea in contact cu victima - Prima intalnire dintre anchetator si victima precum si primele impresii lasate victimei cu ocazia acestei intalniri sunt determinante in esecul sau succesul interventiei, de aceea este important ca aceasta intalnire sa se desfasoare in conditii optime. Obiectivul primei intalniri este de a incepe activitatea de convingere a victimei asupra faptului ca poate avea incredere in anchetatorul care o va audia. Urmatorul pas este de a explica victimei metodologia interviului si anume, ca interviul presupune mai multe intalniri si ca probabil se va desfasura pe o perioada mai mare de timp.

Victima trebuie informata asupra faptului ca este important sa se obtina in timpul audierilor cat mai multe detalii privind traficul si de aceea i se vor pune multe intrebari de clarificare. Exista posibilitatea ca aceste intrebari sa i se para victimei banale sau lipsite de sens, din acest motiv trebuie sa i se explice ca rolul intrebarilor este de a descoperi cat mai multe detalii posibile pentru ca investigatia privind cazul ei sa se desfasoare cat mai eficient. De asemenea, trebuie sa i se explice intr-un limbaj clar, simplificat faptul ca intr-un proces credibilitatea victimei este mereu pusa la indoiala. De aceea rolul acestor detalii este de a demonstra, prin mijloace independente, ca ceea ce dansa a declarat este adevarat si, in consecinta ea poate fi considerata un martor credibil.

Sunt patru motive care argumenteaza de ce este atat de important ca inaintea audierii victima sa primeasca aceste informatii si explicatii:

informatiile cu privire la ancheta ii reduc victimei stresul si teama de necunoscut care sunt asociate in mod normal cu audierea ce urmeaza sa se desfasoare;

cu cat intelege mai mult victima despre scopul audierii si despre rolul pe care ea il joaca, cu atat va fi mai activa in oferirea de raspunsuri, altfel ea poate deveni frustrata pentru ca nu stie ce anume se va intampla;

demonstreaza angajament de tip partenerial intre organul de urmarire penala si victima;

il ajuta pe anchetator sa-si faca o imagine primara asupra starii emotionale si cognitive a victimei.

Timpul de gandire - Metoda prin care victimei i se lasa timp de gandire pentru a decide daca sa colaboreze sau nu cu politia, este recunoscuta la ora actuala ca o masura efectiva de conduita optima si ca un act umanitar. Timpul de gandire este o problema destul de delicata, care presupune relatii de colaborare stransa, bazate pe incredere, intre anchetatori si personalul organizatiilor OIG-ONG care asista victima. Victimei trebuie sa i se acorde un timp de gandire, pentru a reflecta asupra situatiei in care se gaseste - acesta este un standard minim, valabil in toate cazurile. Anchetatorul trebuie sa discute cu victima deschis si sincer despre intregul proces de cooperare intr-un cadru neutru si in prezenta unui consilier independent, care sfatuieste si asista victima. Inainte sa ia o decizie, victima va reflecta asupra tuturor aspectelor, de exemplu pericolul in care se va afla in urma cooperarii cu politia. Aceasta masura de conduita optima se aplica si in cazurile cand victima declara imediat ca doreste sa coopereze: dupa informarea orala si in scris a victimei in legatura cu drepturile ei, este bine sa fie solicitata sa isi lase timp de gandire pentru a lua o decizie.

Principalele trei temeri ale victimei traficate - Din experienta cazurilor de trafic de persoane s-a constatat ca victimele nu vor depune marturie atata vreme cat anchetatorii nu incearca sa rezolve urmatoarele probleme. Victimele sunt intr-o stare acuta de anxietate si vor dori un raspuns sincer si acordarea unor garantii referitoare la trei categorii de probleme:

Siguranta lor si a familiilor lor;

Cateodata, victimele se tem ca nu cumva familiile lor, mass-media sau 'lumea' in general sa afle, in cursul sau ca rezultat al procedurilor penale, de implicarea lor in prostitutie;

Victimele se tem ca nu cumva, pe parcursul anchetei sau a procedurilor penale, sa fie obligate sa depuna marturie in prezenta traficantului, sau sa se afle in prezenta lui sau a complicilor lui.

Dezavantajul timpului de gandire - Totusi, acordandu-i victimei timp de gandire, pentru anchetator se pune problema a aprecia cat si in ce conditii sa se desfasoare alte activitati de ancheta, daca e cazul sa ii interogheze pe suspecti, sa se propuna arestarea acestora si sa ia masuri pentru a strange si a asigura mijloacele de proba, inainte ca victima sa fi luat o decizie. Cele doua considerente se contrazic in mod inerent. Daca investigatorul actioneaza urgent pentru a fi arestati infractorii si pentru a strange sau a asigura urmele infractiunii, obiectele si inscrisurile probatorii, victima oricum nu mai are ce sa decida - deoarece traficantii vor deduce din dezvoltarea anchetei cu privire la persoana lor ca victima se afla in custodia politiei, ceea ce duce la escaladarea riscului unor represalii impotriva victimei, aspect esential in procesul de decizie al victimei daca sa depuna sau nu marturie impotriva traficantului. Pe de alta parte, daca organul de urmarire penala intarzie efectuarea activitatilor de ancheta urgente pana cand victima va lua o decizie, suspectii au posibilitatea sa fuga si/sau se pierd ori se distrug urmele infractiunii, obiecte si inscrisuri probatorii de o importanta vitala. Totusi, avand in vedere ca soarta victimei si respectarea drepturilor ei fundamentale trebuie sa aiba prioritate maxima, anchetatorul trebuie sa fie constient de faptul ca analiza situatiei poate duce la amanarea desfasurarii activitatilor urgente si acceptarea riscului de a pierde mijloace de proba, tocmai pentru a oferi victimei timpul necesar luarii unei decizii.

Elementele generale de conduita optima referitoare la conditiile si metodologia de ascultare

In ceea ce priveste ascultarea persoanelor traficate, aceasta este o activitate de maxima importanta care trebuie desfasurata cu diligenta. Investigatorul are obligatia de a trata victima-martora cu sensibilitate, profesionalism si respect fata de drepturile ei fundamentale. In mod inevitabil, depunerea marturiei poate fi o experienta destul de traumatizanta pentru victima. Telul investigatorului este de a crea conditiile optime, pentru ca aceasta traumatizare sa fie redusa la minimum.

Se recomanda ca investigatorul sa trateze echitabil victima nu numai din motive umanitare sau profesionale, ci si pentru a maximiza sansele ca victima sa mentina declaratia ei pe toata durata procesului penal, contribuind astfel la condamnarea celui care a traficat-o. Anchetatorul nu trebuie sa uite atunci cand asculta o persoana traficata ca:

De cele mai multe ori, victimele traficului de persoane au avut o experienta traumatizanta, iar in timpul ascultarii trebuie sa-si aduca aminte de fiecare detaliu, fiind vorba de experiente dureroase si, adesea, extrem de intime;

Persoanele traficate au fost inselate si exploatate in mod sistematic in toate stagiile traficului, si pot recunoaste acum cu usurinta cand cineva incearca sa le insele sau sa le minta;

In majoritatea cazurilor, la inceput victimele sunt nesigure si banuitoare fata de politisti. Victimele au tendinta de a privi autoritatile cu ostilitate si neincredere, de aceea investigatorii trebuie sa incerce sa creeze o relatie de incredere intre ei si victime;

Pentru a pune bazele acestei relatii de incredere, anchetatorul trebuie sa fie sincer si sa explice victimei, de la primul contact, cum va decurge ascultarea - fazele ascultarii, imprejurarile care intereseaza, etc. Incurajarea persoanelor traficate si informarea lor cu privire la ceea ce urmeaza sa se intample sunt factori-cheie in acest context. Principalele lor temeri sunt in legatura cu: siguranta, expunerea in mass-media si intalnirea cu exploatatorul (prezenta lui). Aceste temeri trebuie abordate si rezolvate imediat, pentru ca victimele sa se relaxeze si sa dea o declaratie amanuntita.

Siguranta - Victimelor trebuie sa li garanteze ca atat ele cat si familiile lor sunt in afara oricarui pericol (daca protejarea familiilor este posibila). In acest stadiu, ele deja ii cunosc bine pe traficanti si stiu mai bine ca oricine ca acestia sunt in stare de orice. Este foarte important ca victima sa nu observe ca politistii incearca sa reduca riscurile la minimum.

Expunerea la mass-media - In cazurile de exploatare sexuala ori in alte cazuri cand exploatarea vizeaza aspecte dezonorante, persoanele traficate vor fi foarte ingrijorate ca nu cumva sa fie deconspirate in public. Aceste persoane nu vor fi dispuse sa vorbeasca pe aceasta tema si vor dori sa stie cat de mare este riscul sa fie descoperite, mai ales de catre familiile lor. Majoritatea au dus vieti duble - o viata de familie si una in care au facut concesii rusinoase pentru a-si procura bani - si se tem ca nu cumva familia si cei apropiati, la care tin si de al caror respect se bucura sa descopere cealalta latura. Exista solutii si pentru aceasta problema de confidentialitate, cum ar fi identitatea sub pseudonim sau audierea la proces in sedinta secreta, dar investigatorul trebuie sa fie sincer in legatura cu riscurile.


Prezenta traficantului - Daca victima se teme de prezenta traficantului, legea prevede si posibilitatea ca victima sa nu fie de fata la proces, declaratia ei de martor initiala fiind acceptata ca proba. Astfel ea isi poate invinge aceasta frica. Daca organul judiciar nu este de acord cu absenta victimei, se va cere permisiunea ca victima sa depuna marturie din alta incapere, prin intermediul unei camere video, sau, cel putin, sa depuna in absenta inculpatului, ori, ca optiune finala, sa depuna din spatele unui panou, asa incat nici ea sa nu il vada pe inculpat, si nici invers.

Conditiile si modul in care persoanele traficate sunt audiate au o importanta vitala pentru obtinerea unei declaratii valoroase pentru ancheta.

In cadrul ascultarii vor fi avute in vedere aspecte, atat de ordin general cat si specifice, in functie de particularitatile traficului, precum:

Anchetatorul trebuie ales in functie de capacitatea lui (sau a ei) de a trata persoana traficata cu sensibilitate si compasiune si de a crea o relatie atat cu victima, cat si cu consilierul independent, prezent la ascultare;

Cel care conduce audierea trebuie sa aiba un comportament respectuos, profesional si sa nu dea impresia ca o judeca pe victima. El trebuie sa foloseasca aceiasi termeni pe care ii foloseste si victima cand aceasta ii descrie pe exploatatori si (in cazul exploatarii sexuale) pe clienti, respectiv cand vorbeste de activitati sexuale;

Anchetatorul nu trebuie sa dea dovada de un comportament exagerat de familiar cu victima. Este esential ca el sa nu lase impresia ca victima valoreaza mai putin decat alte persoane, numai pentru faptul ca a fost implicata in trafic de persoane;

Foarte importanta este si utilizarea unui limbaj corect si profesional. Nu se vor folosi expresii sau aluzii cu tenta sexuala;

Pe cat posibil, cel ce conduce ascultarea ar trebui sa fie de acelasi sex cu victima - este recomandabil ca persoana traficata sa fie intrebata cu privire la preferintele pe care le are iar acestea sa fie respectate;

Anchetatorul trebuie sa aiba cunostinte ample despre infractiunile conexe traficului de persoane si sa fie instruit cu privire la metodele de investigare a infractiunilor sexuale grave, deoarece este probabil ca victima sa fi suferit astfel de abuzuri;

Este recomandabil sa fie implicat acelasi anchetator pe toata perioada anchetei, astfel incat sa se mentina relatia de incredere. Continuitatea este un element important in crearea increderii intre politie si victime;

O atitudine formalista, autoritara, insotita de un cadru de ascultare asemanator, pot avea ca rezultat supunerea victimei, dar nu vor duce la crearea unui raport de incredere si cooperare. Sansele de a afla de la persoana traficata detalii importante cresc cu atat mai mult, cu cat cadrul si atmosfera audierii sunt mai familiare, mai placute;

Victima trebuie ascultata intr-un loc neutru, in prezenta consilierului ei - astfel ea nu va mai fi asa de banuitoare, nu-i va mai fi frica si se va relaxa;

Probabil ca victimei i se va cere sa furnizeze multe detalii, sa relateze toate evenimentele petrecute intr-o perioada destul de lunga. Ca exemplu, traficul de persoane in scopul exploatarii sexuale este prin natura lucrurilor o infractiune tipica unui anumit stil de viata, si, de cele mai multe ori, in micile amanunte se ascund cele mai importante mijloace de proba;

Persoana care conduce ascultarea va trebui sa extraga din declaratia victimei cat mai multe fapte. Obtinerea unei declaratii amanuntite poate dura uneori zile intregi, acest efort fiind deosebit de solicitant atat pentru victima, consilier, cat si pentru organul de urmarire penala. De aceea se recomanda acordarea unei pauze dupa fiecare doua ore de audiere.

Ramane la latitudinea celui care conduce audierea si a consilierului sa decida cate sesiuni de cate doua ore vor fi vor fi programate intr-o zi - numarul acestora va depinde de circumstantele cazului, de starea fizica si psihica a victimei si de gravitatea traumelor declansate de relatarea evenimentelor.

In cazul victimelor cazate in adaposturi sau centre, se va cere consilierului sa obtina din timp avizul psihologului de la centrul respectiv, referitor la durata maxima a unei sesiuni de audiere la care poate fi supusa victima.

Este foarte important ca evenimentele sa fie relatate logic si cronologic. Acest lucru o ajuta pe victima sa isi aduca mai bine aminte de cele intamplate, iar declaratia ei de martor devine mai usor de citit si de inteles pentru ceilalti investigatori si pentru procurori. Totusi, pentru anchetator este destul de greu sa obtina de la inceput o relatare cronologica, mai ales cand are de-a face cu o victima traumatizata. De aceea se recomanda sa investeasca timp in intocmirea unei schite cu cronologia punctelor esentiale, asa incat ele sa apara intr-o ordine logica. Aceste notite pot fi utilizate ca schema in procesul de consemnare a declaratiei de martor in scris sau pe banda video. "Notitele' reprezinta prima relatare a victimei si pot fi solicitate la proces pentru a fi analizate. Din acest motiv, ele trebuie pastrate pentru a fi prezentate in caz de solicitare;

De multe ori anchetatorii sunt stapaniti de o prejudecata uzuala, dar nefondata, prin care victimele prostituate sunt considerate de la inceput ca fiind incapabile de a spune adevarul, avand ca martore o credibilitate redusa. De aceea este foarte important sa se stranga un numar suficient de probe care pot fi coroborate separat de declaratie, pentru a inlatura aceasta prejudecata. In acest scop va fi necesara analizarea cat mai amanuntita a evenimentelor petrecute, incluzand descrieri detaliate a locurilor, rutelor, imbracamintei, a persoanelor, documentelor, a obiectelor de decoratie si a mobilelor din incaperile in care victimele au fost tinute prizoniere sau atacate etc. Toate aceste detalii sunt necesare, intrebarile pot deveni obositoare si frustrante pentru victima -s-a constatat ca, uneori, daca persoanei traficate i se spune ca scopul audierii minutioase este de a se decide daca declaratia ei este demna de crezut, atunci aceasta va coopera fara retineri si nu se va mai simti deranjata de intrebarile puse de anchetator. Este esential ca aceasta explicatie sa fi insotita de un avertisment strict, referitor la obligatia victimei de a spune de la inceput tot adevarul;

Persoana traficata trebuie sa inteleaga ca organele de urmarire penala vor face o investigare completa a trecutului si a vietii ei, acesta fiind un element fundamental al anchetei. La fel si avocatii traficantilor vor incerca in cursul procedurii penale ulterioare sa afle totul despre victima. Persoana traficata trebuie sa fie constienta ca, daca in aceasta faza minte, spune jumatati de adevaruri sau face omisiuni intentionate, aceste neadevaruri vor fi descoperite de politie, avand ca rezultat discreditarea ei si periclitarea intregului proces penal. Minciunile din aceasta faza a cercetarii penale pot avea ca efect si respingerea cererii ei de permisiune de sedere in tara respectiva, daca victima este cetatean strain;

Cronologia infractiunii este un element foarte important in acest tip de cazuri - totusi e posibil ca victima sa nu isi aduca aminte precis ordinea evenimentelor. Anchetatorul trebuie sa retina ca, tocmai in cazul faptelor petrecute de-a lungul mai multor saptamani sau luni, s-ar putea ca victima sa nu mai stie data exacta a evenimentelor. Se recomanda compararea cu datele care au o semnificatie aparte pentru victima, cum ar fi ziua ei de nastere, sau ziua de nastere a mamei sau a copilului ei, sau o sarbatoare specifica religiei sau culturii respective - de exemplu Craciunul, Pastele sau Ramadan-ul. Este posibil ca victima sa fi retinut unele date semnificative, cum ar fi data la care l-a intalnit prima oara pe traficant sau data transportului. Scopul acestor intrebari este stabilirea unor puncte de reper cronologice. Celelalte evenimente pot fi identificate, stabilind daca s-au petrecut 'inainte' sau 'dupa' punctele de reper respective.

Ascultarea propriu-zisa a martorului-victima

Dupa stabilirea elementelor generale de conduita optima referitoare la conditiile si metodologia de ascultare, trebuie stabilite principalele probleme care se vor lamuri prin ascultarea persoanei traficate. Prin urmare, ascultarea reactiva presupune o serie de activitati menite sa asigure receptarea corecta a mesajului si retinerea lui optima. Ascultarea reactiva este ascultarea care face posibila solutionarea problemei prin forte proprii, necesita un efort sustinut, adoptarea unei atitudini mentale corecte, mentinerea atentiei, pentru a relationa logic dar si pentru a obtine o intelegere deplina, cautand un raspuns corect la ceea ce ni se comunica. Pentru a rezolva probleme si a lua decizii corecte este nevoie de cat mai multa informatie relevanta.

Astfel, ascultarea martorului-victima are loc in trei etape, si anume:

Povestirea libera a evenimentelor, a istoriei de trafic;

Intrebarile;

Incheierea audierii.

a) Povestirea libera a evenimentelor, a istoriei de trafic.

Aceasta este etapa cheie a audierii, cand victima trebuie sa povesteasca cu propriile cuvinte ceea ce i s-a intamplat, intr-o maniera spontana si neintrerupta prin adresarea de intrebari din partea anchetatorului.

Cercetarile demonstreaza ca evenimentele descrise in aceasta etapa vor oferi cele mai veridice dovezi care pot fi obtinute de la victima. Cu siguranta vor fi unele pauze, pe masura ce victima se straduieste sa-si aminteasca evenimentele care pot fi dureroase sau petrecute cu mult timp in urma, si, de aceea, anchetatorul trebuie sa stie cum sa administreze aceste pauze pentru a nu deveni stanjenitoare. Folosirea incurajarilor verbale este o modalitate de a depasi aceste momente. Administrarea acestei etape este uneori grea pentru anchetator si depinde de istoria de trafic a victimei si de contextul cazului. In audierea altor infractiuni este posibil ca victima sa redea principalele evenimente in cursul unei singure intalniri. In cazurile de trafic de persoane acest lucru se intampla rar deoarece faptele s-au desfasurat pe o perioada mare de timp si este dificil de rememorat totul intr-o singura sesiune.

Este posibil ca sa fie necesare mai multe sesiuni de povestire libera pana cand victima va reusi sa redea cele mai importante evenimente. Mai mult, trecerea timpului, dificultatea rememorarii si/sau prezenta unor traume pot impiedica victima sa redea coerent si clar toate evenimentele. Anchetatorul va trebui sa capteze fiecare dovada importanta pentru fiecare etapa a povestirii.

Schita initiala a istoriei de trafic - Aceasta se poate obtine la prima intalnire cu victima cand i se va cere sa redea o schita a istoriei de trafic, dar sa nu intre in detalii. Schita trebuie sa cuprinda plasarea in timp a perioadei de trafic pe care a trait-o, cand a fost prima data recrutata si unde, prin cate tari a trecut si cum a fost transportata, prin ce tip de exploatare a trecut, de cine a fost traficata si cand a reusit sa scape.

Obiectivul este de a obtine o schita clara folosind cuvintele victimei, oferind anchetatorului posibilitatea de a-si face o imagine generala asupra cazului in sine. In cele mai multe dintre cazuri, anchetatorul ar trebui sa incheie aici interviul pentru ziua respectiva si sa nu treaca la etapa intrebarilor.

Pentru urmatoarele interviuri, bazate pe aceasta schita, anchetatorul ar trebui sa imparta audierea in mai multe parti care sa reflecte etapele din schita initiala oferita de victima. De exemplu, daca victima a fost recrutata intr-o tara si apoi traficata in alte doua tari, inainte de a fi salvata in cea de a patra tara, anchetatorul ar trebui sa imparta audierea in patru segmente, fiecare corespunzator unei tari si cu aceasta ocazie victima ar trebui sa ofere detalii semnificative despre evenimentele care au avut loc in tara de recrutare. In cadrul urmatoarei intalniri ar trebui orientata audierea asupra a ceea ce s-a intamplat in urmatoarea tara si asa mai departe. Eficienta metodei de identificare a informatiilor relevante depinde si de circumstantele particulare ale fiecarui caz in parte.

b) Intrebarile.

In aceasta etapa se va incerca reconstituirea traficului din tara de origine prin tara de tranzit si cea de destinatie, punandu-se intrebari despre: reclama, adresele, transportul, mijloacele de telecomunicatie si tranzactiile financiare utilizate in diferitele faze ale traficului.

Cu privire la recrutarea si plecarea din tara de origine - pe ipoteza unei femei rapite si traficate, ca exemplu se vor pune intrebari cu privire la:

Care au fost circumstantele in care a fost desfasurata rapirea?

Unde a fost tinuta in captivitate? - Descrierea completa a locului, felul in care era mobilat, conditiile in care a fost tinuta, etc.

In ce conditii a fost stabilit contactul initial intre victima si traficant - Cine a initiat contactul? Ce metoda a fost folosita pentru stabilirea contactului? - reclama, contact personal direct cu traficantul, contact prin intermediul unei terte persoane? Daca a fost amenintata sau atacata, daca s-au folosit alte mijloacele de constrangere? Ce mijloace de comunicatie au fost utilizate?

Care a fost natura aranjamentului? Ce a inteles victima din acest aranjament? Victima a stiut in ce tip de activitate va fi implicata? Victima a fost constienta ca este vorba de prostitutie? Despre ce forma de prostitutie s-a discutat - prostitutie de strada, in bordeluri sau in agentii de "call-girl"?

Victima a fost indusa in eroare in ce priveste adevaratul scop al traficarii? Daca da: Ce fel de munca a fost oferita? Munca intr-un birou sau era vorba de activitati periferice in industria sexului, cum ar fi dansul striptease sau activitati de escorta ('hostess work')?

Ce i s-a spus victimei in legatura cu locul de cazare in tara de destinatie? I s-a spus cu cine va locui impreuna?

Care au fost aranjamentele financiare? Victima a platit vreo suma ca avans, sau s-a vorbit de datorii pe care victima urma sa le plateasca pe parcurs - cat de mare era suma datorata de victima si in ce perioada urma sa plateasca aceste datorii? Cum urmau sa fie platite sumele - direct catre traficant in tara de destinatie, sau prin virarea lor in banca, sau prin trimiterea lor in tara de origine sau intr-o tara terta, prin posta sau alte forme similare? Victima a fost informata ca urmeaza sa suporte costuri suplimentare in tara de destinatie, cum ar fi chiria spatiului de la bordel, banii de cazare sau reclama?

Traficantii cunosteau adresa ei de-acasa sau stiau amanunte despre familia ei sau persoanele dragi ei? Traficantii au pretins ca detin astfel de informatii inainte ca victima sa fie traficata? Inainte sa plece din tara de origine, victima a stat si la alta adresa decat cea de-acasa?

I s-a spus cat timp va fi plecata si ce traseu va urma? A stiut vreun membru al familiei sau vreo persoana apropiata care este aranjamentul?

S-au platit bani sau alte obiecte de valoare catre vreun membru al familiei ei sau alte persoane care aveau vreun grad de control asupra ei, pentru a obtine consimtamantul la traficarea victimei?

Victima a fost scoasa ilegal din tara de origine, sau a calatorit "pe fata"?

Inainte de a fi traficata, victima a fost abuzata sexual, fizic sau psihologic sau a fost tinuta in mod ilegal in captivitate? In ce conditii s-au petrecut toate acestea? A existat vreun martor la evenimentele mentionate mai sus - identitatea si despre ce imprejurari cunoaste?

Traficantul a stiut ce varsta are persoana traficata?

Poate face o descriere cat mai completa a persoanelor intalnite care au legatura cu traficul si exploatarea ei?

In legatura cu tarile de tranzit - transportarea, la audiere, trebuie luata in consideratie fiecare tara de tranzit in parte, urmarindu-se aflarea unor date precum:

Data, locul, ora de plecare din tara de origine si ora de sosire in tara de tranzit? Ce metoda a fost utilizata pentru tranzitul frontierelor? Cu cine se afla victima, care a fost mijlocul de transport? Vehiculul a fost oprit la punctul de trecere a frontierei? Victima a fost controlata la frontiera de vreun functionar al politiei de frontiera, a trebuit sa completeze vreun formular - bilet de aterizare, declaratie de vama etc.?

Ce identitate a folosit victima? Ce documente de identitate au fost folosite?

Persoanele care calatoreau impreuna cu ea au fost controlate la punctele de frontiera, la iesire sau la intrare - aceste persoane au completat vreun formular?

Cat timp a petrecut victima in tara de tranzit respectiva si in ce conditii a fost tinuta? Daca si in ce conditii victima a fost abuzata fizic, sexual sau psihologic in timp ce se afla in tara de tranzit?

Daca si in ce conditii politia sau alta autoritate de stat a aflat de prezenta ei in tara de tranzit? Daca victima a completat vreun formular oficial, indiferent din ce motiv?

Victimei i s-a cerut sa se prostitueze in tara de tranzit - felul prostitutiei, locurile folosite, aranjamentele financiare etc.? Daca victima a fost exploatata intr-un alt fel in timpul tranzitului?

Data, ora, locul plecarii si mijloacele de transport folosite pentru parasirea tarii de tranzit? Persoanele care au calatorit impreuna cu victima au fost controlate de politistii de frontiera la iesirea din tara respectiva? Au fost completate documente cu aceasta ocazie?

Descriere amanuntita a tuturor suspectilor, locurilor si vehiculelor care au fost implicate in faza de tranzit - daca a existat vreun martor la evenimentele mentionate petrecute in tara de tranzit?

Cu privire la tarile de destinatie - primirea si exploatarea, anchetatorul va tine cont si de urmatoarele aspecte suplimentare:

Data, ora si locul de intrare in tara de destinatie, modul cum a fost efectuata intrarea? Ce metoda a fost utilizata? Cu cine se afla victima, care a fost mijlocul de transport? Vehiculul a fost oprit la punctul de trecere a frontierei? Daca s-a folosit o nava pe apa, in ce loc a ajuns victima pe mal si cine a intampinat-o? Victima a fost controlata la frontiera de vreun functionar, a trebuit sa completeze vreun formular, de exemplu bilet de aterizare, declaratie de vama etc.?

Ce identitate a folosit victima? Ce documente de identitate au fost folosite, unde sunt acestea? Persoanele care calatoreau impreuna cu ea au fost controlate la punctele de frontiera, la intrare? Aceste persoane au completat vreun formular?

Victima a fost intampinata de cineva la punctul de intrare in tara respectiva? Victimei i s-a permis sa isi pastreze identitatea si/sau documentele de identitate si dupa momentul intrarii, sau i-au fost luate - de catre cine si cand s-a petrecut acest lucru? Unde au fost pastrate documentele?

Care a fost prima adresa la care a fost condusa? Cine a dus-o si cum a calatorit pana acolo? Cand a ajuns acolo, mai erau si alte persoane/victime de fata? Ce se gasea la aceasta adresa? Era vorba de o 'casa sigura' sau era deja bordelul in care urma sa lucreze? Victima poate descrie amanuntit locul respectiv?

A fost tinuta ilegal in captivitate sau a fost atacata fizic, sexual sau psihologic in aceasta faza initiala? In ce conditii s-au petrecut toate acestea? Cum a fost exploatata victima: prostitutie, munca, aservire etc.? A fost implicata in prostitutie?

In ce moment a inceput exploatarea ca prostituata? Victima a stiut ca va lucra ca prostituata? Cand si de la cine a descoperit adevarul cu privire la natura si modul in care urma sa fie exploatata?

In ce fel de prostitutie a fost implicata: prostitutie stradala sau nestradala in apartamente sau bordeluri, centre de sauna sau masaj, baruri cu animatoarea ('hostesses') sau cu dans striptease, agentii de escorta sau de 'call-girl'?

Ce zone specifice a frecventat? Cum ajungea acolo? Era tinuta sub supraveghere de un traficant, in timp ce lucra?

Politia sau alta autoritate de stat a aflat de existenta ei? A fost oprita de politie? A fost arestata si condamnata pentru infractiunea de prostitutie? Cand, unde si ce identitate a folosit victima?

Unde a lucrat, cum ajungea acolo, cine o ducea la munca? Care dintre traficanti stia ca lucreaza ca prostituata, cum au aflat acest lucru? Aceste persoane erau prezente in bordelurile respective sau pe strada? Daca s-a discutat si cu cine despre munca ei?

Victima era tinuta sub supraveghere? Ce grad de libertate avea? Putea sa paraseasca nesupravegheata bordelul, barul sau agentia?

Lucra impreuna cu alte prostituate sau cu alte 'fete' sau receptioniste? Poate da numele acestora, le poate descrie?

Politia sau alte organe de stat au inspectat vreodata bordelul, barul sau agentia unde lucra? Daca da: cand, cine a venit in inspectie? Victima a trebuit sa isi declare numele si datele personale? Daca da: Ce nume si ce date personale a folosit?

Ce program de lucru avea, ce servicii trebuia sa presteze clientilor? Avea vreo posibilitate sa decida pe care clienti ii serveste si pe care nu, respectiv ce servicii sexuale presteaza sau nu? I s-a cerut sa presteze servicii sexuale fara prezervativ? Daca refuza, care erau consecintele?

Cat de bine stia limba vorbita in tara respectiva? Victima lucra dupa o lista, un 'meniu' scris? Daca ea nu stia limba respectiva, cine traducea pentru ea si clienti?

Ce pret cerea victima pentru serviciile prestate? Poate sa estimeze ce venit mediu realiza pe zi, poate estima cat a castigat in total din prostitutie pe perioada exploatarii ei?

Ce se intampla cu sumele castigate de ea? Le preda unui traficant/receptionist/fata, dupa servirea fiecarui client, sau le preda la sfarsitul turei? Se tinea o evidenta?

A cumparat din venitul realizat ca prostituata lucruri pentru exploatatorii ei, cum ar fi bijuterii sau imbracaminte - poate sa faca descrierea lor, care este pretul obiectelor, unde sunt pastrate acestea, daca exista chitante pentru ele?

La sfarsitul turei era dusa inapoi la "casa sigura" sau ramanea la bordel? Daca mergea la o "casa sigura", cum ajungea si cine o ducea acolo?

Impartea banii castigati (procente) cu traficantul sau ii preda toata suma? Cine a instruit-o in legatura cu nivelul preturilor pentru serviciile ei?

Exista un aranjament pentru plata unor datorii? Cat de mari erau datoriile victimei, in cate rate trebuia sa le plateasca? Cum platea aceste rate, direct in tara de destinatie sau trimitand banii in tara de origine? Prin cine sau prin ce metode, pe ce nume se trimiteau banii? Exista o evidenta a datoriilor platite?

Victima era obligata sa plateasca cheltuieli suplimentare de infrastructura, cum ar fi chiria zilnica sau plata reclamei - ce i s-a spus inainte sa plece din tara de origine despre aceste costuri suplimentare?

Daca victima, in momentul plecarii din tara de origine, nu a stiut ca va deveni prostituata, care dintre mijloacele de constrangere au fost folosite - a fost amenintata sau supusa la violenta sau la abuzuri sexuale; a fost amenintata cu represalii impotriva familiei ei sau a celor dragi; sau cu dezvaluirea activitatii ei de prostituata fata de familia ei sau prin mass-media; au mai existat si alte mecanisme de control, de exemplu mijloace de constrangere de natura culturala sau religioasa? Traficantii au folosit aceleasi mecanisme de control pentru a se asigura ca victima indeplineste instructiunile traficantului?

Ce grad de libertate avea victima? Se putea misca libera? Ce impresie avea victima: credea ca traficantii vor aplica intr-adevar mecanismele de control mentionate mai sus?

Ar fi fost posibil pentru victima sa scape si sa ceara ajutorul politiei? A incercat sa scape?

Victima a fost abuzata sexual, fizic sau psihologic sau a fost tinuta in mod ilegal in captivitate, cu alte ocazii?

Victima a fost salvata printr-un concurs de imprejurari ori s-a salvat singura?

Este necesara obtinerea unei descrieri complete a tuturor persoanelor, locurilor si vehiculelor implicate in faza din tara de destinatie, care au aparut in plus fata de persoanele, locurile si vehiculele mentionate deja in fazele din tara de origine si de tranzit.

O atentie deosebita trebuie sa acorde anchetatorul detaliilor specifice si coroborarii acestora. Astfel:

Alaturi de descrierea tuturor vehiculelor si/sau a locurilor respective, se va solicita o descriere completa si amanuntita a fiecarui suspect, indiferent daca victima cunoaste sau nu numele acestuia;

Este necesar sa se obtina cat mai multe detalii despre interiorul incaperilor si vehiculelor implicate in infractiune. Ulterior, descrierea acestor incaperi (a intrarilor, lacatelor, a mobilei, a obiectelor de decoratie, tablourilor sau a oricaror elemente mai iesite din comun) se poate dovedi deosebit de importanta;

In general, victimele traficate nu retin numarul de inmatriculare al vehiculelor cu care au mers, de aceea ele trebuie sa descrie exteriorul si interiorul acestor mijloace de transport, de exemplu: portiuni avariate, abtibilduri lipite pe geamuri, imprimeul stofei scaunelor, jucarii atarnate pe geamul din spate etc.;

Intotdeauna victima trebuie intrebata daca este in posesia unor materiale probatorii cum ar fi chitante, reclame etc. Daca da, ele trebuie imediat predate anchetatorilor si ambalate in plase speciale pot fi protejate. Aceste mijloace de proba trebuie descrise amanuntit. Ele vor fi prezentate la proces in contextul declaratiei de martor a victimei;

Intotdeauna victima va fi intrebata daca a pastrat o evidenta (jurnal) a evenimentelor, deoarece, in general, victimele isi fac astfel de notite. De multe ori, jurnalele contin liste amanuntite cu veniturile realizate de victima prin prostitutie sau prin alte forme de exploatare, sau alte informatii de o importanta vitala. Anchetatorul trebuie sa abordeze aceasta tema cu multa discretie, caci daca intr-adevar exista un jurnal, victima s-ar putea sa il tina secret, el continand, in cele mai multe cazuri, detalii intime si jenante pentru victima;

Daca victima a scris un jurnal, acesta trebuie predat organelor de urmarire penala, ambalat corespunzator, urmand a fi prezentat la proces ca mijloc de proba, dupa ce victimei i s-a permis sa faca referire la el in declaratia ei de martor.

Traficul de persoane este o infractiune grava, situatie in care devin importante si detaliile, referitoare la impactul infractiunii asupra situatiei victimei. Astfel la sfarsitul ascultarii, cel ce conduce ascultarea va intreba victima ce a avut de suferit din punct de vedere fizic si psihologic de pe urma infractiunii. Relatarile trebuie sa includa reactia ei la infractiunea propriu-zisa, la abuzuri, la inducerea in eroare, starea de sclavie, la prostitutie si exploatare. Victima va fi incurajata sa vorbeasca despre efectele ulterioare ale infractiunii asupra calitatii vietii ei, despre gradul de frica pentru propria persoana si cei dragi. Daca este capabila, la fel ca oricare alt cetatean, sa ia decizii in legatura cu viata ei. Daca are impresia ca se poate reintoarce acasa fara teama. Care sunt sentimentele victimei privind propria demnitate si valoare.

c) Incheierea audierii.

Este important ca interviul sa se incheie intr-un mod structurat. Nu trebuie sa existe o incheiere abrupta si de aceea anchetatorul trebuie sa informeze victima cu privire la urmatorii pasi ai audierii.

In ceea ce priveste etapa incheierii interviului sunt importante urmatoarele aspecte:

anchetatorul trebuie sa faca un rezumat al punctelor esentiale din marturia victimei si sa verifice impreuna cu ea daca sunt corecte. Rezumatul trebuie sa foloseasca cuvintele victimei nu interpretarea realizata de anchetator. Victima trebuie rugata sa corecteze ori de cate ori este nevoie sau sa faca anumite clarificari;

victima trebuie intrebata daca ancheta i-a creat probleme, daca a inteles tot ce s-a discutat si daca sunt aspecte pe care doreste sa le clarifice. De asemenea, daca aceasta are anumite intrebari, acum este momentul sa le adreseze;

anchetatorul trebuie sa multumeasca victimei pentru colaborare si sa sublinieze importanta marturiei ei;

anchetatorul trebuie apoi sa explice care sunt urmatorii pasi, urmatoarele interviuri, planul urmatoarelor etape etc.;

echipa de asistenta a victimei trebuie sa se asigure ca apoi nevoile de baza ale victimei sunt implinite: transport acasa, medicatie, cazare intr-un adapost etc.

Cu privire la consemnarea declaratiei, de la caz la caz, poate fi util in cazurile in care legea, din diferitele state in care se pot desfasura actele de ancheta, prevede acest lucru, victimelor trebuie sa li se permita sa apara sub o identitate de tip pseudonim , pentru a nu fi recunoscute.

Aceasta metoda are insa si riscuri. Victima trebuie sa fie informata ca folosirea pseudonimului o protejeaza intr-adevar fata de familia ei sau de mass-media, in sensul ca acestia nu mai pot afla cine este victima si faptul ca ea a fost implicata in traficul de persoane. Pe de alta parte, declaratia ei de martor contine detalii din care traficantii pot deduce care a fost rolul ei in procesul penal.

Inregistrarile de sunet si imagine trebuie utilizate in toate cazurile in care ea este admisibila ca proba la proces , deoarece:

este o metoda de audiere mai rapida, nemaifiind nevoie de o consemnare in scris; astfel se reduce gradul de stres atat al victimei, cat si al consilierului si al anchetatorului care conduce audierea;

este o metoda care permite o relatare mai naturala si mai expresiva, cu propriile cuvinte ale victimei;

inregistrarea video a declaratiei de martor poate fi folosita si ca proba la proces, dar numai daca judecatorul care conduce procesul este de acord cu acest lucru.

Examinarea medico-legala imediata

Indiferent daca victima este deja ajutata de o organizatie OIG-ONG, fiind cazata intr-un adapost, sau daca este vorba doar de un 'prim contact' cu politia, victimele traficate relateaza, in majoritatea cazurilor, despre atacuri sexuale si/sau fizice suferite de ele cu timp in urma, de aceea nu se pune problema luarii unor masuri medico-legale imediate pentru constatarea urmelor atacurilor. In plus, in cazul exploatarii sexuale, organele de urmarire penala nu vor considera necesara efectuarea unei expertize medico-legale, pentru ca activitatile de prostitutie ale victimei au estompat orice urme. Totusi, investigatorul nu are voie sa asume acest lucru, el fiind obligat sa obtina un material probator cat mai bun posibil.

Examinarea medico-legala - optiunile si acordul victimei

Decizia organului de politie depinde si de momentul in care victima incepe sa relateze 'povestea' ei. Daca victima isi lasa mult timp de gandire inainte sa se declare de acord cu audierea, s-ar putea sa nu mai fie nevoie de o expertiza medico-legala. Aceasta expertiza va fi ordonata doar daca victima va spune de la inceput ca a fost atacata sexual si/sau fizic si ca este de acord cu o examinare.

In cazurile in care este necesara o examinare medico-legala sexologica, se va proceda conform procedurii uzuale aplicate in tara respectiva in cazurile de viol. Se vor lua in consideratie doua aspecte importante:

Victima trebuie sa fie de acord cu examinarea; acordul ei va fi consemnat in scris;

Victimei trebuie sa i se permita sa aleaga sexul medicului legist care o examineaza; optiunea ei trebuie respectata, pe cat posibil;

Alegerea unui medic cu experienta si pericolul de contaminare sau amestecare a probelor

In functie de posibilitati se va alege un medic autorizat si cu experienta in examinarea victimelor atacurilor sexuale. Medicul trebuie sa noteze si, pe cat posibil, sa fotografieze toate semnele vizibile ale unui atac petrecut cu un anumit timp in urma. In cazurile in care se stie de la inceput ca exista acuzatii de atacuri sexuale recente, se vor lua toate masurile pentru evitarea contaminarii sau amestecarii probelor medico-legale.

In aceste cazuri, victima si suspectii nu vor fi transportati cu aceleasi vehicule si nu vor fi dusi sau retinuti in acelasi loc.

In aceasta faza critica, regulile privind evitarea contaminarii sau amestecarii probelor se aplica si pentru strangerea si ambalarea tuturor obiectelor sau mijloacelor de proba care ar putea reprezenta o sursa de contaminare, de confuzie etc.

Autoritatile medicale, rapoarte, documentatii

Vor fi respectate urmatoarele reguli, indiferent cine efectueaza examinarea medicala a victimei:

In toate fisele medicale si in documentatia intocmita pentru autoritati, victima va figura sub identitatea de pseudonim, asa incat adevarata ei identitate sa ramana confidentiala. In testele si expertizele lor, medicii nu vor face referire la victima sub numele ei adevarat, caci aceste documente vor fi puse la dispozitia avocatilor inculpatilor si a instantei de judecata.

2. Ancheta pro-activa

In contextul traficului de persoane inseamna investigarea, arestarea si inculparea cu succes a traficantilor, fara a trebui sa se recurga la cooperarea si marturia victimelor.

Este important de remarcat faptul ca, desi optiunea pro-activa este cea mai eficienta in investigarea traficului in vederea exploatarii sexuale, ea poate fi folosita eficient si pentru combaterea traficului in vederea altor forme de exploatare. Evident, deoarece exploatarea fortei de munca sau sclavia domestica sunt mai putin vizibile decat exploatarea sexuala, optiunile tactice sunt mult mai limitate, dar multe dintre partile lor componente raman totusi aplicabile.

Prin combinarea informatiilor adunate, prin filaj si supraveghere tehnica, prin folosirea operatiunilor sub acoperire si a tehnicilor standard de investigare, obiectivul este de a identifica traficantii si de a trimite in judecata pentru infractiunile ale caror circumstante se pliaza pe cele ale cazului si tara in care are loc investigatia.

Folosirea acestei optiuni reprezinta pur si simplu o recunoastere din partea institutiilor de aplicare a legii a dificultatilor reale si deseori de nedepasit cu care se confrunta victimele ce ar putea dorii sa depuna marturie impotriva exploatatorilor lor, dar sunt impiedicate sa faca acest lucru de teama represaliilor impotriva lor si a celor dragi.

Optiunea pro-activa furnizeaza metodele prin care institutiile de aplicare a legii pot actiona impotriva traficantilor in lipsa unor plangeri si probe din partea victimelor.

Nu se intentioneaza decaderea din drepturi a victimelor din procesul de cercetare penala fiindca marturia victimelor va fi mereu prima sursa a unui probatoriu de calitate. Aceasta optiune reliefeaza numai realitatea efectiva ca o astfel de marturie nu este intotdeauna disponibila si ca urmarirea penala bazata doar pe marturia victimei are multe sanse sa esueze.

Modul cel mai eficient in care se poate realiza o inculpare reusita este printr-o investigatie pro-activa in toate cele trei faze desfasurate in tarile de origine, de tranzit si de destinatie, iar experienta investigativa de pana in prezent arata ca cel mai bun mijloc de atingere a acestui obiectiv este folosirea operatiunilor de investigatie internationala pro-activa comuna.

Operatiunile pro-active pot fi o optiune eficienta in lupta impotriva traficului cu fiinte umane pentru institutiile de aplicare a legii, putand fi o solutie dintre cele mai eficiente si fructuoase le dispozitia investigatorilor anti-trafic.

Obiectivul acestei anchete este simplu: - prezentarea dovezilor care vor sustine condamnarea suspectului pentru orice delicte relevante: trafic, abuz sexual si fizic, preluarea castigurilor prostituatei, facilitarea imigratiei ilegale, producerea si posesia documentelor furate sau falsificare - teoria Al Capone.

Prin urmare, ancheta trebuie sa obtina dovezi in cadrul celor cinci componente principale ale infractiunii:

anunturi;

inchiriere;

transport;

comunicare;

tranzactii financiare;

Procesul este similar celui folosit pentru victimele care coopereaza. De exemplu, daca faza de supraveghere a inregistrat prezenta suspectului intr-un birou de calatorie intr-o anume zi, ancheta ar trebui sa se deruleze la locatia respectiva pentru a stabili de ce acesta era acolo, pentru a obtine o declaratie a martorilor si unele documente, cum ar fi evidente computerizate cu privire la achizitionarea unui bilet de calatorie care ar trebui in mod normal considerat o dovada . Daca un bilet de avion a fost retinut asupra suspectului, o procedura similara ar trebui urmata in legatura cu linia aeriana in cauza.

Obiectivul este coroborarea independenta a cat mai multor dovezi posibile pentru construirea unui caz puternic impotriva traficantilor.

Sursele doveditoare

1. Anunturi

Abilitatea de a relationa suspectii de anumite anunturi, care fac parte din procesul de recrutare sau exploatare este importanta in cazuri de trafic deoarece nu doar asociaza suspectului cu modus operandi dar ofera si dovezi referitoare la cunoasterea care invinovateste.

Aceasta este procedura in cazul anunturilor legate de exploatarea sexuala deoarece acestea sunt de obicei explicite din punct de vedere al contextului iar orice legatura cu acestea creeaza probleme pentru suspectul care incearca sa nege activitatii de prostitutie.

In cazul anunturilor care apar in media scrisa, anchete pot fi necesare atat in legatura cu ziarul sau revista cat si cu cel care a creat designul anuntului. Acestea pot fi surse doveditoare cu privire la directie si control.

Daca anuntul apare pe Internet, anchetele pot fi necesare in legatura cu provider-ul serviciului Internet si cu designerul site-ului. Ambii pot oferi dovezi cu privire la directie si controlul din partea suspectului.

In cazul unui anunt in ziar, este important sa verificam pentru a vedea daca anuntul face parte dintr-o serie mai larga. Ziarele, in special cele locale si regionale fac de obicei parte dintr-un grup mai mare si un anunt care a aparut intr-o publicatie dintr-un oras sau localitate este de fapt legat de o intreaga serie care a aparut intr-un alt oras.

Orice documente aparute ca rezultat al pregatirii si publicarii unui anunt ar trebui retinut si prezentat. Documentele originale pot fi astfel comparate cu orice copii gasite in posesia traficantilor in timpul fazei arestului.

Aceste documente pot dezvalui legaturi importante cum ar fi numele si telefonul de contact, detalii referitoare la persoana care a facut comanda, metoda de plata, detalii privind contul si asociatii. Anchetele ar trebui de asemenea derulate in legatura cu intregul istoric al contului pentru ca acest lucru ar putea descoperi anunturi facute anterior, pentru alte recrutari.

In functie de circumstantele cazului, toata documentatia ar trebui analizata din punct de vedere criminalistic sau din punct de vedere al compararii scrisului.

2. Inchiriere

Anchetele ar trebui derulate pe baza oricaror documente retinute din bordeluri sau din locatiile inchiriate cum ar fi case de toleranta sau agentiile de escortare.

Daca documentele nu dezvaluie proprietarii sau agentii de inchiriere, anchetele ar trebui derulate in legatura cu autoritatile locale relevante pentru stabilirea responsabilitatii. Aceasta poate apartine registrului local sau registrului local de proprietati. Daca aceasta actiune nu solutioneaza problema, anchete similare ar trebui realizate cu ajutorul companiilor de utilitati- gaz, electricitate si apa.

In momentul in care agentul sau proprietarul au fost identificati, anchetele ar trebui derulate pentru obtinerea intregii documentatii cu privire la acordul de inchiriere sau de cumparare. Asa cum s-a intamplat cu documentele referitoare la anunt, acestea pot dezvalui legaturi, nume, numere de contact si metode de plata.

Acordurile de inchiriere pot avea adesea rezultate bune deoarece agentul poate solicita o forma de identificare si referinte bancare de la cel care inchiriaza, actiuni care pot declansa o serie de anchete legate. Traficantii vor instrui adesea victimele sa actioneze ca paravan pentru aceste acorduri, acest fapt putand duce la identificarea victimelor necunoscute anterior. Fotocopii ale pasapoartelor pot fi cerute de catre ofiter si pot fi recuperate din dosare.

Anchete similare ar trebui realizate la companiile de utilitati si la autoritatile locale care asigura colectarea deseurilor. Toate aceste lucruri trebui platite iar detaliile referitoare la plata pot oferi dovezi care pot fi legate de anchete.

3. Transport

Anchetele facute in aceasta categorie pot fi importante in cazuri de trafic deoarece acestea analizeaza infractiunea, si anume miscarile de la o locatie la alta, pe plan intern si international.

Anchetele ar trebui axate si impartite in trei faze, origine, tranzit si destinatie. Depinzand de dimensiunea investigatiei si numarului tarilor implicate, primul pas spre simplificarea si largirea procesului este stabilirea contactului cu agentiile relevante in acele tari fie prin contact bilateral direct cu ajutorul omologilor fie prin reteaua de ofiteri de legatura.

In functie de tara respectiva, agentia relevanta poate fi un departament al politiei aeriene, garzile de frontiera sau ofiterii de emigrare si vama. Ideea este ca ofiterul de legatura poate economisi un numar foarte mare de bani, efort si timp. Mai mult decat atat, ofiterii de legatura vor putea identifica orice baza de date care pot contine rapoarte cu privire la miscarea suspectilor si victimelor, cum ar fi baza de date referitoare la emigratie sau bazele de date ale politiei de frontiera.

Se poate anticipa ca fie prin intermediul informatiilor initiale, supravegherii sau documentelor sechestrate cum ar fi bilete de calatorie sau imbarcare sau prin intermediul interviurilor suspectilor, anchetatorul va primi anumite informatii despre structura traseului folosit pentru trafic. Ancheta ar trebui sa se focalizeze pe doua seturi de documente legate de proces:

documente de identificare si intrare: pasapoarte, carduri de identitate, vize;

documente de calatorie: linii aviatice, feroviare, feryboat, tichete de imbarcare, chitante;

Documente de identificare

Documentele pot fi furate sau falsificate sau pot fi adevarate dar continand vize false. Anchetele ar trebui realizate prin ministerele sau ambasadele relevante si prin ofiterii de legatura pentru stabilirea statutului documentelor si celor continute de acestea.

Documentele pot contine stampile de iesire/intrare, acestea putand fi folosite pentru identificarea datei si orei de plecare si individului care emigreaza sau oficialului de granita implicat. Documentele cu privire la aterizare sau la cardurile de iesire ar trebui de asemenea obtinute. Oficialul implicat in problemele de emigrare se poate sa fi luat note ale interviurilor cu suspectii sau victimele inainte de plecare sau sosire, acestea trebuind de asemenea obtinute.

Anchete complete ar trebui realizate cu ambasadele si sectiunile consulare relevante pentru producerea oricarei documentatii legate de cererea de vize. Aceste forme vor contine in mod normal informatii si de asemenea stampile de primire la sectia de eliberare a vizelor. Ofiterul insarcinat cu eliberarea vizelor se poate sa fi facut de asemenea insemnari cu privire la interviuri, acestea trebuind obtinute.

Orice documentatie asociata cu scrisori de sponsorizare sau oferte de lucru si inscriere la cursuri educative sau lingvistice ar trebui de asemenea obtinute deoarece acestea pot descoperi legaturi vitale cu modus operandi in cadrul fazei transportului.

O atentie deosebita ar trebui de asemenea oferita oricaror evidente video cu inregistrari ale suspectilor sau victimelor la ambasade si porturi de plecare/sosire in fiecare tara implicata in procesul de trafic.

Documente de calatorie

O data in plus, primul punct de contact in aceasta categorie este reteaua de ofiteri de legatura care va directiona ancheta catre agentia relevanta. Ofiterii de emigrare/frontiera din porturi au de obicei acorduri formale si informale cu transportatorii, cum ar fi liniile aeriene, companiile de feryboat, consultarea initiala cu acesti ofiteri putand da rezultate.

Documentele de calatorie variaza in privinta datelor pe care le detin. Unele calatorii pot fi realizate prin metoda "condu, cumpara si pleaca", biletele vandute pentru acest tip de calatorie, mai ales trenurile si feryboat-urile neoferind detalii personale ale detinatorului biletului. Poate fi foarte dificil sa depistam aceste miscari in lipsa unei chitante cu privire la plata care s-a realizat in faza de arest.

Biletele de avion sunt foarte diferite. In functie de linia aeriana implicata, datele obtinute pot fi retrase. Intotdeauna s-a facut referire la sistemele de control al plecarilor ale liniei aeriene, dar acestea pot sa nu mai existe pana in momentul fazei de pre-arest. Daca biletele au fost confiscate in timpul fazei de pre-arest, atunci detectarea miscarilor va fi simplificata.

Datele cheie cu privire la orice bilet sunt prezentate sub acronimul NRP care face referire la numarul de referinta al pasagerului. Acest numar va fi unic pentru acea companie aeriana si cu aceasta referinta se vor putea dezvalui informatii relevante despre cumpararea si retinerea biletului. Dovezi cu privire la data, locul si metoda de achizitionare vor fi importante in orice condamnare cu privire la trafic, acestea trebuind sa fie asigurate si prezentate.

Intotdeauna merita sa presupunem ca suspectul este un calator obisnuit al acelei linii aeriene sau este membru al unui club executiv. Acestea sunt initiative comerciale importante pentru liniile aeriene care retin o mare cantitate de date despre membrii, date care pot fi foarte utile ( toate aceste anchete trebui sa fie in concordanta cu legislatia referitoare la protectia datelor, aplicabila tarii implicate - liniile aeriene sunt pregatite pentru a coopera in cadrul anchetelor legate de infractiuni doar daca sunt conduse in concordanta cu legea).

In cazurile in care traseul si modalitatea de calatorie pot fi stabilite, anchete similare ar trebui derulate la adresele agentiilor de calatorie care au fost implicate in eliberarea si sigilarea biletelor. Ca si in cazul transportatorilor, documentele in legatura cu vanzarea vor oferi mai multe dovezi coroborate.

Comunicari

Echipamentul legat de comunicari folosit in mod normal de traficanti cuprinde de la desktop si computere lap-top, pana la telefoane mobile si agende personale.

Metodele de comunicare sunt esentiale pentru administrarea unei retele de trafic, posesia si folosirea lor de catre suspecti putand fi o sursa profitabila de dovezi coroborate pentru anchetator.

O atentie deosebita ar trebui acordata examinarii criminalistice a documentelor pentru a stabili cine le-a folosit si cine a fost proprietar. Abilitatea specialistilor criminalisti de a obtine date doveditoare din intreaga gama de echipament s-a ameliorat foarte mult in ultimii ani.

Analiza datelor continute pe hard-uri, e-mail-uri, precum si continutul activitatii derulate pe Internet vor oferi dovezi excelente impotriva proprietarului si celui care a folosit echipamentul.

In mod similar, analizarea facturilor telefoanelor mobile si fixe poate avea rezultate foarte bune. Acest lucru poate include facturile telefonice ale adreselor relevante cum ar fi agentiile de recrutare, de hostess, barurilor, agentiilor de escortare sau bordelurilor.

Unele echipamente pot fi parolate, in special agendele electronice sau computerele. In multe cazuri, specialistii criminalisti pot invinge sistemul si accesa datele, de aceea ofiterii nu trebui sa-si inchipuie ca protectia oferita de parole nu poate fi invinsa.

In cazul in care sechestrarile includ documente tiparite si faxuri, acestea ar trebui comparate din punct de vedere criminalistic cu orice faxuri sau imprimante care au fost deja sechestrate.

In final, detalii complete despre cumpararea/inchirierea echipamentului, impreuna cu metoda de plata si istoricul celui in cauza ar trebui comparate cu documentele aflate in posesia politiei.

5. Tranzactii financiare

In cazul in care se deruleaza o investigatie financiara pro-activa paralela, o mare parte a anchetei ar trebui sa fie deja completata. Pentru simplificarea acestui proces complex, anchetele financiare post-arest au ca scop stabilirea a trei fapte:

cati bani ar rezulta in urma infractiunii;

cati bani au ramas;

unde sunt acesti bani.

Examinarea atenta a dovezilor financiare poate juca de asemenea un rol in timpul procesului, fiind dovada cheltuielilor si stilului de viata. Multe din documentele referitoare la tranzactiile financiare vor avea abilitatea de a localiza suspectul la un moment dat, intr-o locatie data. Acest lucru nu se aplica doar tranzactiilor importante realizate in interiorul bancilor dar si in cazul bonurilor de benzina sau notelor de la restaurat.

Dovezile documentare cu privire la tranzactiile financiare, impreuna cu activitatea preliminara derulata in timpul anchetei pro-active, ar trebui analizata si examinata, pentru dovezile aratate in capitolul 3, cu privire la banii, valorile, alte bunuri obtinute in urma desfasurarii activitatii ilicite.

Trebuie sa recunoastem ca ancheta pro-activa poate solicita multe resurse, mult timp si pot fi costisitoare. Cu toate acestea, datorita gravitatii impactului uman asupra victimelor traficului si a riscurilor strategice asupra societatii economice si civile, costul resurselor se justifica si acestea ar trebui alocate.

6. Cooperarea internationala

Trebuie constientizat inca de la inceput faptul ca cooperarea internationala in domeniul aplicarii legii este un domeniu extrem de complex care are potentialul sa dea gres foarte rapid. Mai mult decat atat, cooperarea juridica si politieneasca internationala nu este un subiect foarte bine inteles de majoritatea anchetatorilor.

In ciuda complexitatii sale si potentialelor greseli nevoia de cooperare internationala este importanta pentru succesul eforturilor de combatere a traficului cu fiinte umane. In vederea combaterii cu succes a crimei organizate internationale, este esential ca institutiile de aplicare a legii sa coopereze pe scena internationala. Este crucial ca anchetatorii sa nu accepte conceptia parohiala in domeniul anchetarii traficantilor internationali. Importanta si valoarea operatiunilor comune sunt considerate mai jos in acest manual ca un prim exemplu al cooperarii internationale.

Anchetarea cu succes a criminalitatii internationale organizate depinde de abilitatea ofiterilor de aplicare a legii de a ancheta acest flagel la acelasi nivel international asa cum actioneaza si traficantii si de a identifica si strange dovezi de la alte jurisdictii.

Experienta a aratat faptul ca operatiunile pro-active pot fi o solutie eficienta in lupta impotriva traficului cu fiinte umane. Mai mult decat atat experienta a indicat faptul ca operatiunile internationale pro-active comune pot fi o solutie dintre cele mai eficiente si productive la dispozitia anchetatorilor anti-trafic.

Motivele pentru acest lucru sunt simple:

Traficantii comit infractiunea in mai mult de o jurisdictie iar anchetele comune reflecta aceasta situatie;

Operatiunile comune permit strangerea dovezilor in fiecare jurisdictie implicata in aceste infractiuni;

In timp ce traficantii sunt mai vulnerabili in tara de destinatie, ei devin in acelasi timp mai atenti cu supravegherea si cu actiunile lor in tara de destinatie;

Acestia sunt adesea mai putin preocupati sa se protejeze de anchete in tarile de origine sau tranzit deoarece se simt in siguranta fiind departe de faza de exploatare;

Operatiunile internationale comune indica faptul ca anchetatorii din tarile de origine, tranzit si destinatie pot exploata aceste dovezi si strange dovezi valoroase cu privire la fazele infractiunii care implica recrutarea, transportul si exploatarea;

Operatiunile pro-active comune sporesc abilitatea institutiilor de aplicare a legii de a combate traficantii pentru ca permit anchetatorilor sa se puna de acord in avans, cu privire la strategia cea mai indicata pentru realizarea obiectivului final, acela de a condamna suspecti;

Acest lucru include nu numai acordul cu privire la punctele in care trebuie sa se concentreze principalul efort de ancheta dar si decizii cu privire la metoda de coordonare, tacticile ce trebuie utilizate pentru adunarea dovezilor, delictele care sunt vizate si cea mai buna locatie pentru condamnarea care va urma anchetei;

Punctele care se afla in discutie aici sunt urmatoarele: care delicte si care locatii reprezinta cea mai buna solutie pentru obtinerea dovezilor de calitate care se afla la baza condamnarii acestei infractiuni. Asa cum am mentionat mai sus, raspunsul logic este: tarile de destinatie.

Unde este localizata acuzarea, este o alta problema. Nu inseamna neaparat ca acuzarea trebuie sa aiba loc in cadrul jurisdictiei in care dovezile sunt obtinute. In circumstante normale, aceasta va fi situatia si procesul se va desfasura in aceeasi locatie in care dovezile au fost obtinute, in special in cazul anchetelor re-active.

Totusi, avand in vedere flexibilitatea optiunii pro-active, este posibil sa luam in considerare un numar de alti factori care pot aparea in momentul in care decide locul in care va avea loc acuzarea. In functie de existenta unor acorduri de extradare si cooperare judiciara, este posibil ca doua sau mai multe institutii de aplicare a legii din regiune sa dezvolte strategii de ancheta operative comune care ar permite ca acuzarea sa fie localizata in una din tarile de origine, tranzit sau destinatie sau ca ancheta sa se desfasoare simultan si o acuzare a traficantilor sa fie separata in fiecare din jurisdictii. Aceasta flexibilitate este unul din principalele atuuri ale operatiunilor pro-active comune. Este o situatie care necesita luarea deciziei: care optiuni ofera cele mai bune sanse pentru un rezultat optim.

De exemplu, in functie de normele referitoare la extradare si circumstantele cazului, anchetatorii din tarile de origine si destinatie pot implementa o operatiune pre-stabilita, pro-activa comuna, in care dovezile ar fi stranse simultan in fiecare stat, obiectivul fiind construirea acuzarii traficantului in tara de origine.

Acest lucru se poate intampla pentru ca tara de origine are legislatia specifica de interzicere a traficului, cu pedepse mult mai severe in cazul acuzarii si ofera in acest fel cea mai buna sansa pentru o acuzare si condamnare de succes. Tara de origine poate constitui locatia cea mai potrivita pentru proces deoarece ar fi mai usor sa convingi victimele depuna marturie acolo. In functie de circumstante, aceeasi factori s-ar putea aplica in mod egal in functie de tara de destinatie.

Scenariul cel mai probabil este ca anchetatorii in tara de origine ar putea strange doar un numar limitat de dovezi impotriva traficantilor care nu ar determina acuzarea traficantilor in propria jurisdictie, dar care ar avea o valoare foarte mare in momentul acuzarii acelorasi suspecti in cazuri de trafic in tara de destinatie sau tranzit.

Datorita faptului ca optiunea unei anchete pro-active are aceasta caracteristica a flexibilitatii, anchetatorii sunt cei care decid strategia, tacticile si stabilesc agenda si nu traficantii.

Un numar de puncte importante necesita analiza inaintea derularii unei anchete pro-active comune:

Institutia de aplicare a legii care cauta sa deruleze o operatiune pro-activa comuna cu alta tara trebuie sa identifice in primul rand un omolog care ancheteaza in acea tara si care nu ameninta operatiunea din punct de vedere al securitatii ;

Sau victimele implicate;

Si acesta sa aiba capacitatea si abilitatea sa conduca tipul de ancheta care este propus ;

La nivel legislativ, prevederile referitoare la extradare trebuie sa existe pentru a permite extradarea;

Suspectilor care reprezinta tintele operatiunii;

Tarii care a fost identificata ca fiind locatia minima a acuzarii;

Pentru delictele care sunt vizate de ancheta;

Prevederile privind asistenta legislativa reciproca trebuie sa existe intre tarile care permit colectarea si transferul dovezilor dintr-o tara in alta, acolo unde se desfasoara acuzarea;

Strategia operativa si tacticile sunt definite si agreate in mod clar de toate partile implicate - inainte ca operatiunea sa fie lansata;

Un mecanism de revizuire a fost agreat in vederea facilitarii revizuirii obiectivelor operative, daca acest lucru este necesar;

Metoda de coordonare si comunicare a fost agreata si stabilita;

Regulile de Aur:

cheia succesului unei anchete pro-active comune este coordonarea stransa inca de la inceput;

inaintea desfasurarii unei operatiuni pro-active, unitatea anti-trafic careia i-a fost adresata cererea ar trebui sa se intalneasca cu procurorul pentru a discuta si agrea o strategie;

Operatiunile internationale comune sunt provocari importante si nu este normal sa derulam una inaintea realizarii unor consultari intre anchetatorul UCT si procurorul care va conduce in final anchetele penale care apar in urma operatiunii.

Inainte de a inainta orice cerere pentru cooperarea internationala pro-activa comuna, o intalnire intre cele doua parti ar trebui convenita, intalnire ce le va permite sa revizuiasca materialul disponibil, sa identifice obiectivele operative care ar trebui indeplinite de ancheta si sa se asigure ca toate aspectele legislative si procedurale au fost indeplinite. Nu este cazul sa se invoce cooperarea si dovezile din alta jurisdictie daca se dovedeste ca materialul nu poate fi folosit in anchete penale ulterioare.

Exista un numar de chestiuni ce vor trebui luate in considerare in aceasta situatie. Procedurile ce regularizeaza operatiunile comune variaza de la o tara la alta. In unele state, decizia de a derula o operatiune comuna este luata de catre ofiterul de politie care conduce echipa implicata ; in alte tari decizia apartine procurorului sau magistratului care examineaza faptele. In unele tari, acest lucru poate necesita o scrisoare formala de intentie inainte ca operatiunea comuna sa poata incepe. Este imposibil ca acest manual sa acopere toate aceste situatii.

Factorul esential este ca anchetatorul sa stabileasca legatura cu omologii bi si multilaterali inainte de inceperea actiunii.

Se poate ca ancheta pro-activa avuta in vedere sa se desfasoare doar la nivel bilateral si sa poate fi coordonata eficient de unitatile anti-trafic din ambele tari. Se poate de asemenea ca propunerea sa se desfasoare la nivel multinational, cu implicarea unui numar de tari implicate intr-o retea specifica care necesita folosirea facilitatilor de coordonare ale Centrului SECI si Interpolului.

Oricare ar fi situatia, regula de aur este stabilirea contactului timpuriu cu unitatea omoloaga sau cu reteaua ofiterilor de legatura care este cea mai eficienta in tara respectiva. Aceasta retea poate fi o retea de politie, vama, ofiteri de legatura in domeniul migratiei - nu conteaza.

Punctul cel mai important este ca legatura sa fie stabilita inainte de demararea oricarei actiuni.

Coordonarea este rolul cheie al ofiterilor de legatura, motivul pentru care exista. Acestia trebuie sa aiba cunostinte curente despre toate chestiunile legislative si operative legate de acest subiect - in tarile implicate.

Ofiterii de legatura nu asigura doar dezvoltarea operatiunilor, ci si evitarea unor greseli serioase.

CONCLUZII

Traficul deseori include cazuri complexe de traversare a frontierei cu atragerea traficantilor de diferite nationalitati si a unei multitudini de locuri de comitere a infractiunii si, de aceea, acest proces depaseste capacitatile de actiune ale organelor nationale de ancheta. In special persoanele care organizeaza infractiunile si in acelasi timp raman in umbra sunt supuse unui risc minim.

In plus, datorita profitabilitatii enorme a traficului, numarul foarte mic de reusite in cazurile de atragere la raspundere penala au un impact aproape inexistent asupra afacerii de trafic in intregime. Orice traficant arestat, orice structura criminala care este distrusa, orice persoana traficata care este eliberata, curand urmeaza a fi inlocuite de alte persoane.

Astfel este necesar sa fie marite riscurile pentru traficanti prin imbunatatirea cooperarii internationale la nivelele judiciar si al organelor de politie, cat si intre tarile de origine, de tranzit si de destinatie . Cooperarea internationala mai cere si sectii specializate de lupta contra traficului. Este necesara sanctionarea tuturor partilor implicate in procesul de trafic .

Totodata este necesar de a stabili si exploata in mod consistent posibilitatile de confiscare a profiturilor infractorilor.

In general, se pare ca traficul devine un proces mai lent, insa mai bine organizat. Guvernul Republicii Moldova s-a angajat corespunzator sa abordeze problema traficului intr-un mod mai serios si mai cuprinzator. Desi au fost inregistrate progrese mari in mai multe sfere, inclusiv infiintarea unei directii specializate anti-trafic si participarea Ministerului Muncii in cadrul programelor de prevenire si reintegrare, in alte domenii.

In prezent sant primite un sir de programe guvernamentale in domeniul prevenirii traficului, in special pentru abordarea cauzelor esentiale ale traficului: programe de reducere a nivelului saraciei pentru grupuri cu risc sporit; programe de sensibilizare despre migratiune si posibilitati legale de lucru in strainatate pentru grupuri cu risc sporit; si activitati pentru reducerea violentei si discriminarii impotriva femeilor.

Practic nu mai exista informatii despre traficul intern si piata interna a prostitutiei, in masura oare care datorita programelor si activitatilor de profilaxie intreprinse de politia si de informatii catre prostituate in ceea ce priveste risc pentru sanatate si trafic. Deci exista legislatia corespunzatoare pentru prevenirea si pedepsirea violentei in familie si a delincventii juvenile.

Un aspect pozitiv este faptul ca exista aziluri si programe de sustinere pentru femei identificate ca victime ale traficului revenite in tara.

Programul de asistenta elaborat in Moldova este cel mai bun din regiune in mai multe privinte. Programul este fundamentat pe principiile drepturilor omului, apararea drepturilor si intereselor victimelor. S-au obtinut rezultate foarte bune administrand programe de prevenire (inclusiv telefonul increderii care de asemenea contribuie la identificarea si salvarea victimelor). OIM administreaza un azil avand un program bine structurat si cuprinzator, precum si un personal calificat. Femeile din cadrul azilului de asemenea au un acces usor la consultatii juridice de calitate care le sunt oferite de ONG-urile locale si programe de reintegrare oferite de ONG-uri.

De asemenea, Moldova dispune de cele mai elaborate programe de reintegrare pentru sustinerea pe termen lung a victimelor revenite in tara. Aceste programe ar trebui elaborate in continuare si trebuie sa serveasca drept exemplu pentru alte tari.

Prevenirea traficului de fiinte umane poate fi asigurata doar in cazul cand in acest proces se va incadra intreaga societate, cand fiecare cetatean va constientiza faptul ca traficul de fiinte umane este un obstacol in calea crearii in Republica Moldova a unei societati cu adevarat democrate si non-violente.



Nicolae Vaduva - Criminalistica - Curs de tactica si metodica, Edit. Universitaria 2002, pag. 373;

Olteanu Gabriel - Metodologia Cercetarii Unor Infractiuni ce Presupun Traficul Ilegal de Bunuri si Persoane, AIT Laboratories 2005, pag. 96-97;

Cercetarea Traficului de Persoane Interpol, Chapter II - Core Material - "Trafficking in Human Beings", pag.77;

Olteanu Gabriel - Metodologia Cercetarii Unor Infractiuni ce Presupun Traficul Ilegal de Bunuri si Persoane, AIT Laboratories 2005, pag. 98-99;

Cercetarea Traficului de Persoane Interpol, Chapter II - Core Material - "Trafficking in Human Beings", pag.81-82;

Ibidem;

Cercetarea Traficului de Persoane Interpol, Chapter II - Core Material - "Trafficking in Human Beings", pag.83- 84;

Cercetarea Traficului de Persoane Interpol, Chapter II - Core Material - "Trafficking in Human Beings", pag.46-47;

Cercetarea Traficului de Persoane Interpol, Chapter II - Core Material - "Trafficking in Human Beings", pag.48-50;

Ibidem ;

Ibidem;

Manual Regional de aplicare a legii in lupta impotriva traficului cu fiinte umane "Bune practici", pag. 75-78;

Manual Regional de aplicare a legii in lupta impotriva traficului cu fiinte umane "Bune practici", pag. 75-78;

Cercetarea Traficului de Persoane Interpol, Chapter II - Core Material - "Trafficking in Human Beings", pag.50;

Idem pag. 50-51;

Manual Regional de aplicare a legii in lupta impotriva traficului cu fiinte umane "Bune practici", pag. 75-78;

Olteanu Gabriel - Metodologia Cercetarii Unor Infractiuni ce Presupun Traficul Ilegal de Bunuri si Persoane, AIT Laboratories 2005, pag. 106-107;

Olteanu Gabriel - Metodologia Cercetarii Unor Infractiuni ce Presupun Traficul Ilegal de Bunuri si Persoane, AIT Laboratories 2005, pag. 108;

Cercetarea Traficului de Persoane Interpol, Chapter II - Core Material - "Trafficking in Human Beings", pag.55-56;

Manual Regional de aplicare a legii in lupta impotriva traficului cu fiinte umane "Bune practici", pag. 80-90;

Ibidem;

Cercetarea Traficului de Persoane Interpol, Chapter II - Core Material - "Trafficking in Human Beings", pag.61;

Olteanu Gabriel - Metodologia Cercetarii Unor Infractiuni ce Presupun Traficul Ilegal de Bunuri si Persoane, AIT Laboratories 2005, pag. 109-110;

Olteanu Gabriel - Metodologia Cercetarii Unor Infractiuni ce Presupun Traficul Ilegal de Bunuri si Persoane, AIT Laboratories 2005, pag. 110-111;

Idem, pag. 111-112;

Idem, pag. 113-114;

Cercetarea Traficului de Persoane Interpol, Chapter II - Core Material - "Trafficking in Human Beings", pag.73;

Olteanu Gabriel - Metodologia Cercetarii Unor Infractiuni ce Presupun Traficul Ilegal de Bunuri si Persoane, AIT Laboratories 2005, pag. 114;

Manual Regional de aplicare a legii in lupta impotriva traficului cu fiinte umane "Bune practici", pag. 87-89;

N.A. - in functie de cum si cat permit prevederile procedurale;

Manual Regional de aplicare a legii in lupta impotriva traficului cu fiinte umane "Bune practici", pag.110-112;

Cercetarea Traficului de Persoane Interpol, Chapter II - Core Material - "Trafficking in Human Beings", pag.74;

Ibidem;

Ibidem;

Manual Regional de aplicare a legii in lupta impotriva traficului cu fiinte umane "Bune practici", pag.32-34;

Manual Regional de aplicare a legii in lupta impotriva traficului cu fiinte umane "Bune practici", pag. 137;

Tical George - "Aspecte privitoare la anchetarea infractiunii de trafic de persoane", Comunicare Stiintifica;

Cercetarea Traficului de Persoane Interpol, Chapter II - Core Material - "Trafficking in Human Beings", pag.39-42;

Manual Regional de aplicare a legii in lupta impotriva traficului cu fiinte umane "Bune practici";

Niesner/Jones-Pauly (2001),; pag. 219;

Raportul Special ONU cu privire la Violenta impotriva Femeilor, Doc-ONU E/CN.4/2000/68, pag. 9;





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.