Sanctiunile contraventionale

Sanctiunile contraventionale

Sanctiunile reprezinta consecintele de ordin represiv pe care trebuie sa le suporte persoana care a incalcat regulile juridice.

Sanctiunile contraventionale sunt o categorie a sanctiunilor juridice ce se aplica in cazul savarsirii abaterilor contraventionale.

Sanctiunile administrative:

A. principale si tipice sunt:

1. avertismentul;

2. amenda;

B. principale si atipice:

1. activitatea desfasurata in folosul comunitatii;

C. complementare tipice distingem:

1. confiscarea;

2. anularea sau suspendarea avizului, acordului, autorizatiei;

D. complementare atipice:

1. inchiderea unitatii;

2. blocarea contului bancar;

3. suspendarea activitatii agentului economic;

4. retragerea temporara sau definitiva a licentei sau avizului pentru operatiuni sau activitati de comert exterior;

5. desfiintarea constructiilor si aducerea terenului in starea initiala.

Prin legi speciale exista posibilitatea de a se stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.

Sanctiunea inchisorii contraventionale a fost abrogata (prin Ordonanta de Urgenta nr. 108/2003) in virtutea prevederilor constitutionale revizuite (art. 23/13) care prevad ca sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala.

1. Avertismentul

Avertismentul reprezinta prima treapta de sanctionare pe scara sanctiunilor administrative si consta in atentionarea - verbala sau scrisa - a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale (art. 7/1).

Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa (art. 7/2).

Aceasta sanctiune se poare aplica si in cazul in care actul de reglementare speciala contraventionala nu o prevede, in virtutea dispozitiilor din actul normativ cadru (art. 7/3) care sunt obligatorii si cu caracter general.

La aceasta masura se recurge atunci cand:

abaterea savarsita este de o gravitate mai redusa prezentand o mai mica importanta;

autoritatea constatatoare si sanctionatoare apreciaza ca cel care a comis fapta nu o va mai repeta, chiar fara aplicarea unei sanctiuni mai severe, ca, de exemplu, amenda.

Aplicarea avertismentului se face atat persoanelor fizice cat si celor juridice, in forma verbala (orala) sau scrisa, fiind un act juridic ce produce anumite efecte juridice proprii si care constau in:

determinarea aplicarii unei sanctiunii mai severe in viitor in cazul savarsirii unei noi contraventii identice sau de acelasi gen;

obligarea contravenientului la indeplinirea unor masuri ca, de exemplu, revenirea la starea initiala, anterioara comiterii faptei, aplicarea masurii confiscarii administrative, ca sanctiune complementara ori suportarea despagubirii stabilite pe baza de tarife.

In cazul in care contravenientul nu este prezent ori avertismentul nu se aplica de catre agentul constatator sanctiunea se executa prin comunicarea procesului verbal de constatare a contraventiei cu rezolutia corespunzatoare, iar daca sanctiunea a fost aplicata de organul care a solutionat plangerea, executarea se face prin incunostintarea scrisa a acestuia.

Sanctiunea avertismentului poate inlocui sanctiunea amenzii daca opereaza aprecierea corespunzatoare a organului care solutioneaza plangerea impotriva actului sanctionator.

Reglementarea actuala nu are o prevedere expresa in sensul inlocuirii sanctiunii contraventionale de catre instanta de judecata, dar referindu-se la executarea sanctiunilor contraventionale prevede ca (art. 38/3) daca sanctiunea a fost aplicata de instanta prin inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment, comunicarea acesteia, facuta prin incunostintare scrisa, se socoteste ca executare a avertismentului (art. 38/1 si 2 coroborat c alin. 3).

In sprijinul acestei optici se poate invoca si argumentul "a fortiori rationae" dar si principiul "qui potest maius potest minus" ("cine poate mai mult poate si mai putin") in sensul ca daca instanta competenta sa solutioneze plangerea in materie contraventionala, verificand legalitatea si temeinicia procesului verbal sanctionator, hotaraste asupra sanctiunii (art. 34/1), putand dispune inclusiv anularea lui, deci desfiintand sanctiunea, cu atat mai mult va putea inlocui sau micsora sanctiunea ori limitele acesteia.

2. Amenda administrativa

Amenda administrativa este cea mai tipica si cea mai frecventa sanctiune principala in materie contraventionala (art.5/2 lit. b).

Amenda contraventionala are caracter administrativ, conform legii (art. 8/1), probabil pentru a accentua caracterul ei nepenal, putand fi aplicate atat persoanelor fizice cat si celor juridice (art. 6/1).

Amenzile se fac venit la bugetul statului ori cel local, al unitatilor administrativ-teritoriale, in functie de natura actului care le reglementeaza, daca legea nu dispune altfel (art. 8/5 teza I-a).

Amenzile prevazute de legi, ordonante sau hotarari de guvern revin bugetului de stat in proportie de 75%, iar restul, unitatii din care face parte agentul constatator. Aceasta suma se retine integral ca venit extrabugetar, cu titlu permanent si va fi repartizata pentru dotarea cu mijloace specifice activitatilor din domeniu (art. 8/5 teza a II-a).

Limita minima a amenzii contraventionale este de 25 lei, iar cea maxima stabilita prin reglementare, difera dupa felul actului normativ care le prevede, in care sens (art. 8/2 si 3):

100.000 lei in cazul contraventiilor stabilite prin lege si ordonanta;

prin hotarari de guvern 50.000 lei;

prin hotarari ale consiliilor judetene si ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti 5.000 lei;

prin hotarari ale consiliilor locale si ale sectoarelor municipiului Bucuresti 2.500 lei.

Precizarea in reglementarea cadru a limitelor minime si maxime ale amenzii contraventionale ce se poate stabili prin acte normative speciale ce reglementeaza contraventii are ca semnificatie, in primul rand, ca toate actele de reglementare contraventionala trebuie sa se conformeze principiilor din legea cadru si, in al doilea rand, ca amenda nu se poate aplica in mod concret decat intre aceste limite

Sanctiunea amenzii prezinta multiple avantaje dintre care enumeram :

- existenta unor criterii mai precise de stabilire a raspunderii,

- o mai corecta proportionalizare a sanctiunii intre limita minima si cea maxima, conform vinovatiei si persoanei contravenientului, ori a imprejurarilor in care s-a comis abaterea,

- o procedura mai lesnicioasa de punere in executare a ei, inclusiv conform regulilor de executare silita a creantelor datorate bugetului de stat sau local.

3. Confiscarea administrativa

Confiscarea administrativa reprezinta o sanctiune contraventionala complementara fiind o masura de siguranta (art.5/3 lit. a).

Dispunerea acestei masuri este conditionata de savarsirea unei contraventii avand ca scop inlaturarea starii de pericol care ar rezulta din pastrarea si pe mai departe, a lucrurilor supuse confiscarii, de catre posesorul lor sau urmareste lipsirea contravenientului de lucrurile dobandite ilicit prin savarsirea abaterii.

Sunt supuse confiscarii bunurile:

destinate (sau care au fost date pentru savarsirea) contraventiei;

folosite (sau care au servit) la savarsirea contraventiei, daca sunt ale contravenientului;

rezultate sau produse ori dobandite prin savarsirea contraventiei, daca nu sunt restituite persoanei vatamate.

In cazul in care bunurile nu se gasesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor in lei (art. 24/2).

In mod evident, nici bunurile confiscate si nici plata contravalorii lor nu pot servi la despagubirile datorate pentru prejudiciile cauzate prin contraventie, fiind cazul unei masuri patrimoniale represive, iar nu reparatorii, bunurile sau contravaloarea lor intrand in proprietatea statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, respectiv a bugetului de stat sau local.

Apreciem ca masura confiscarii administrative se poate face in temeiul reglementarii cadru daca bunurile intrunesc conditiile legale, chiar in lipsa unor prevederi exprese din reglementarile speciale, ceea ce nu impiedica consacrarea unei confiscari obligatorii sau facultative prin acte derogatorii.

In legislatia contraventionala exista acte normative care prevad expres masura confiscarii si acte care nu o prevad. Unele acte normative prevad obligativitatea confiscarii iar altele prevad o confiscare facultativa.

Reglementarea anterioara consacra sanctiunea distincta a confiscarii administrative pentru lucrurile a caror detinere sau circulatie este interzisa (art. 8/2 din Legea nr. 32/1968), masura ce se putea dispune independent de existenta contraventiei si de confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventie, reprezentand o sanctiune proprie.

Aceasta prevedere nu mai figureaza distinct in actuala reglementare probabil pentru ca in practica interzicerea detinerii sau circulatiei unor bunuri sau lucruri constituie ea insasi o abatere diferita, penala sau contraventionala ori de alta natura, sanctionata distinct. Totusi, indirect, legea referindu-se la restituirea bunurilor confiscate in caz de anulare sau constatare a nulitatii procesului-verbal, excepteaza de la aceasta operatiune bunurile a caror detinere sau circulatie este interzisa prin lege (art.41/2). Prin urmare apare ca masura distincta confiscarea acestor bunuri, dar, dupa cum rezulta din lege, numai in legatura cu savarsirea unei contraventii.