Carta drepturilor fundamentale

Consiliul European, in reuniunea solemna din 7 decembrie 2000, a adoptat Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene acceptata, cu un an mai tarziu, de sefii de state si de guverne din cele 15 State membre ale Uniunii Europene.

Carta constituie rezultatul extraordinar al eforturilor din ultimii ani de elaborare a unui document scris care sa garanteze drepturile fundamentale si un relevant "punct de vedere" in dezbaterea actuala asupra unei proceduri adecvate de elaborare a Constitutiei Uniunii.

1Istoricul adoptarii Cartei

In declaratia comuna a Parlamentului, Consiliului si Comisiei din 5 aprilie 1977 s-au facut referiri la jurisprudenta dezvoltata dupa 1969 a Curtii de justitie in materia drepturilor fundamentale, la traditiile constitutionale comune statelor membre si la conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDH).

Alaturi de declaratiile Consiliului, avand valoarea programelor politice, declaratia Parlamentului European relativa la drepturile si libertatile fundamentale, din 12 aprilie 1989, a deschis calea spre realizarea obiectivului unei Carte a drepturilor fundamentale, codificata dupa modelul CEDH.

Un proiect al drepturilor fundamentale inserat in decizia din 10 februarie 1994, privind "proiectul unei constitutii europene" a fost prezentat Parlamentului European, el reluand, cu unele nuante, Declaratia din 1989.

Preambulul Actului Unic European (A.U.E.) din 28 februarie 1986 si cel al Tratatului asupra Uniunii Europene (T.U.E.), semnat la 7 februarie 1992, introduc o revizuire a Tratatelor trimitand, deja, la raportul dintre legitimarea democratica si izvoarele precitate ale jurisprudentei. Singura dispozitie conventionala figura in art. 6 II din Tratatul asupra Uniunii (fostul F II 2) sub forma unei obligatii de respect a drepturilor fundamentale. Propunerea unui catalog de drepturi fundamentale a aparut abia in concluziile Consiliului European din 15 si 16 decembrie 1995 ca un punct aparte pe ordinea de zi a Conferintei interguvernamentale din 1996 (Anexa 15).

La reuniunea Consiliului European de la Köln (4 iunie 1999) s-a decis, la propunerea guvernului federal german, crearea unui organism special cu misiunea elaborarii unei carte a drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Mandatul dat acestuia trebuia sa contina principiile comune ale CEDH si traditiile constitutionale comune Statelor membre: drepturile fundamentale economice si sociale care figurau in "Carta sociala europeana" si in "Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor" trebuiau, de asemenea, sa fie luate in consideratie.

Constituirea Conventiei pentru drepturile fundamentale a fost decisa la una din reuniunile Consiliului European de la Tampere (Finlanda) la 16 octombrie 1999, fiind compusa din 15 reprezentanti ai sefilor de state si de guvern, 16 membri ai Parlamentului European si 30 de membri ai Parlamentelor nationale (2 la un Stat membru), precum si un reprezentant al Comisiei Europene, in total 62 de membri.

Mandatul acestei Conventii cuprindea si sarcina de a proceda la un schimb de idei intense cu statele candidate la aderare si cu alte instante, grupari sociale si experti. Astfel definita, Conventia s-a constituit, practic, la 17 decembrie 1999 la Bruxelles, alegandu-si presedintele, in persoana fostului presedinte la Curtii Constitutionale federale germane si al Republicii Federale, dr. Roman Herzog.

2. Elaborarea, adoptarea si publicarea Cartei

Procedura de lucru a Conventiei a fost adoptata de aceasta, potrivit cu autonomia larga care i-a fost incredintata de Consiliul European.

Presedintele a renuntat la votul pe articole si a considerat adecvata regula consensului, in masura in care, nu putea fi obtinuta unanimitatea. Potrivit concluziilor Consiliului European de la Tampere, documentele de lucru au fost elaborate de comitetul de redactare si prezentate Conventiei. Pentru a asigura o eficacitate optimala, timpul de interventie (luarea de cuvant) al membrilor Conventiei a fost strict reglementat, fiind limitat la 3 minute pentru fiecare membru si numai la o singura interventie in privinta unui articol.

O noua redactare a textului a fost elaborata pe baza discutiilor tinand cont de propunerile de modificare orale sau scrise, iar, fiecare articol s-a propus la vot.

Textul proiectului Cartei a fost luat in dezbatere de un numar mare de organizatii neguvernamentale si de experti, fiind, apoi, examinat de reprezentantii organelor Comunitatii Europene, ai Comitetului economic si social, ai Comitetului regiunilor si a Mediatorului european; de asemenea, proiectul a fost examinat de reprezentantul Consiliului Europei, de 66 organizatii neguvernamentale (ONG) care lucreaza in favoarea protectiei si promovarii drepturilor omului si care au fost audiate la sesiunea din 12 mai 2000 a Conventiei, insistandu-se, mai ales, asupra raportului Cartei cu drepturile sociale, asupra nediscriminarii si principiului egalitatii.

La 2 octombrie 2000, Conventia pentru drepturile fundamentale a prezentat, conform mandatului sau, proiectul Cartei, iar, la 7 decembrie 2000, ea a fost semnata in sedinta solemna de la Nisa a Consiliului European, de cele trei organe constitutionale europene: Presedintele Parlamentului European, cel al Comisiei Europene si cel al Consiliului de ministri.

In paralel, Consiliul European a primit, cu satisfactie, Declaratia comuna a trei institutii politice si a subliniat ca problema valorii juridice a Cartei va fi examinata ulterior.

Carta drepturilor fundamentale a fost publicata cateva zile mai tarziu in partea C a Buletinului oficial al Comunitatii Europene.

3. Principalele norme ale Cartei drepturilor fundamentale

Carta se compune din preambul si 7 capitale.

Preambul

Capitolul I - Demnitatea (art. 1-5)

- art. 1 - Demnitatea umana

- art. 2 - Dreptul la viata

- art. 3 - Dreptul la integritatea persoanei

- art. 4 - Interzicerea torturii si a tratamentelor sau a

pedepselor inumane sau degradante

- art. 5 - Interzicerea sclaviei si a muncii fortate

Capitolul II - Libertati

- art. 6 - Dreptul la libertate si securitate

- art. 7 - Respectul vietii private si de familie

- art. 8 - Protectia datelor personale

- art. 9 - Dreptul la casatorie si dreptul de

intemeiere a familiei

- art. 10 - Libertatea gandirii, constiintei si religiei

- art. 11 - Libertatea expresiei si informarii

- art. 12 - Libertatea de intrunire si de asociere

- art. 13 - Libertatea artelor si stiintelor

- art. 14 - Dreptul la educatie

- art. 15 - Libertatea alegerii ocupatiei si dreptul de

angajare in munca

- art. 16 - Libertatea de a conduce afaceri

- art. 17 - Dreptul de proprietate

- art. 18 - Dreptul de azi

- art. 19 - Protectia fata de eventualitatea stramutarii,

expulzarii sau extradarii

Capitolul III - Egalitatea (art. 20-26)

- art. 20 - Egalitatea in fata legii

- art. 21 - Nediscriminarea

- art. 22 - Diversitatea culturala, religioasa si

lingvistica

- art. 23 - Egalitatea intre barbati si femei

- art. 24 - Drepturile copilului

- art. 25 - Drepturile persoanelor varstnice

- art. 26 - Integrarea persoanelor cu handicap

Capitolul IV - Solidaritatea (art. 27-38)

- art. 27 - Dreptul lucratorilor la informare si

consultare in cadrul intreprinderilor

- art. 28 - Dreptul de negociere si actiune colectiva

- art. 29 - Dreptul de acces la serviciile de plasament

- art. 30 - Protectia impotriva concedierii

nejustificate

- art. 31 - Conditii de munca egale si juste

- art. 32 - Interzicerea muncii copiilor si protectia

tinerilor la locul de munca

- art. 33 - Viata de familie si profesionala

- art. 34 - Securitatea sociala si asistenta sociala

- art. 35 - Asistenta sanitara

- art. 36 - Accesul la serviciile de interes economic

general

- art. 37 - Protectia mediului

- art. 38 - Protectia consumatorului

Capitolul V - Drepturile cetatenesti (art. 39-46)

- art. 39 - Dreptul de vot si de candida la alegerile pentru Parlamentul European

- art. 40 - Dreptul de a vota si de a candida la alegerile municipale

- art. 41 - Dreptul la o buna administrare

- art. 42 - Dreptul de acces la documente

- art. 43 - Avocatul poporului

- art. 45 - Libertatea de circulatie si de resedinta

- art. 46 - Protectia diplomatica si consulara

Capitolul VI - Justitia (art. 47-50)

- art. 47 - Dreptul la cai de atac efective si la o judecata corecta

- art. 48 - Prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare

- art. 49 - Principiile legalitatii si proportionalitatii faptelor penale si a sanctiunilor

- art. 50 - Dreptul de a nu fi judecat si pedepsit de doua ori in procedurile penale pentru aceeasi fapta

Capitolul VII - Dispozitii generale (art. 51-54)

- art. 51 - Domeniul de aplicabilitate

- art. 52 - Domeniul de aplicabilitate a drepturilor garantate

- art. 53 - Nivelul de protectie

- art. 54 - Interzicerea abuzului de drepturi

Preambulul Cartei subliniaza fondul de valori comun popoarelor europene si constiinta responsabilitatii pentru patrimoniul sau spiritual si moral, indivizibilitatea si universalitatea drepturilor omului; el accentueaza, totodata, competentele si misiunile actuale ale Comunitatii, astfel incat, principiul subsidiaritatii sa tina cont de traditiile constitutionale comune statelor membre si de drepturile omului, regionale si internationale.

In capitolele I-III sunt cuprinse drepturile si libertatile esentiale continute in CEDH, unele drepturi fiind, insa, o inovatie proprie Cartei, cum ar fi protectia datelor cu caracter personal (art. 8), recunoasterea libertatii artei si stiintei )art. 13) si, de asemenea, unele drepturi economice fundamentale (libertatea profesionala, dreptul de a munci) sau dreptul de azil. Totodata, sunt reglementate principiile generale, cum este cel al egalitatii, ca si drepturile fundamentale sociale, care se regasesc si in Carta sociala europeana din 18 octombrie 1961, in Carta comunitara a drepturilor sociale, fundamentale al muncitorilor din 9 decembrie 1989, ca si in Pactul international asupra drepturilor economice, sociale si culturale, adoptat de ONU la 19 decembrie 1966.

Carta garanteaza drepturile cetateanului, privite ca drepturi fundamentale acordate cetatenilor Uniunii (cap. V), ca si drepturile de natura procesuala recunoscute de CEDH si de Pactul international asupra drepturilor civile si politice (cap. VI-VII).

4. Domeniul de aplicare a Cartei drepturilor fundamentale

4.1. Persoanele vizate de Carta

Din punct de vedere comparativ, Carta are o conceptie larga care deschide, in principiu, oricarei persoane si, deci, chiar resortisantilor tarilor terte, accesul la toate drepturile fundamentale, cu exceptia drepturilor de cetatenie evocate in capitolul V.

Numai dreptul la libertatea de circulatie si la libertatea de sedere sunt rezervate prin art. 45 cetatenilor Uniunii, iar drepturile fundamentale cetatenesti sunt, fara exceptii, recunoscute ca drepturi individuale si nu ca drepturi colective, inclusiv din cele referitoare la minoritati )art. 22).

4.2. Din punct de vedere material

Potrivit art. 51 al Cartei, aceasta se aplica institutiilor si organelor Uniunii in respectul principiului subsidiaritatii, ca si statelor membre, numai atunci cand "pun in aplicare dreptul Uniunii".

Contrar CEDH (Conventia Europeana a Drepturilor Omului), care contine - ca si numeroase ale constitutii europene - pentru fiecare drept fundamental, limitele specifice care pot fi aduse limitarii exercitiului sau, Carta a optat pentru o clauza limitativa generala sau orizontala. Prima limita priveste garantarea substantei dreptului fundamental, iar cea de-a doua, principiului proportionalitatii, relativ la limita interesului general si la necesitatea protectiei drepturilor si libertatilor altuia (ale celuilalt).

Conceptia impartasita de membrii Conventiei, dupa care CEDH trebuie sa serveasca drept norma directoare si de referinta in interpretarea Cartei nu trebuie sa conduca la concluzia ca ordinea comunitara a drepturilor omului isi poate pierde autonomia si caracterul sau propriu. Drept urmare, interpretarea, la nivelul minim oferit de CEDH, ca o interdictie de a cobori sub acest nivel, apare oportuna, aceasta interpretare trebuind sa tina cont de distinctia intre executarea directa de catre organele C.E. si transpunerea in fapte de Statele membre.

Chiar daca aceasta Carta nu are valoare juridica directa, nu se poate nega ca ea produce deja efecte asupra organelor Uniunii, dar si asupra cetatenilor, fiind considerata, totodata, ca un izvor indirect al dreptului comunitar.

III.5CONSTITUTIA EUROPEANA-o noua confirmare

a libertatilor fundamentale si cetatenesti in Uniunea Europeana

Primul pas insa spre realizarea unui Constitutii Europene la constituit atasarea la finalul Tratatului de la Nisa din 2001 a "Declaratiei privind viitorul Uniunii Europene", document care stabilea convocarea in 2004 a unei noi Conferinte, cu intentia clara de realizare unei reforme de substanta. In acest sens, cu ocazia summit-ului de la Feira - iunie 2000, Nicole Fontaine presedintele Parlamentului European, declara ca Uniunea Europeana trebuie sa se doteze cu o Constitutie si sa adopte o Carta a drepturilor cetatenilor europeni.

La 28 februarie 2002 s-au deschis la Bruxelles lucrarile Conventiei privind viitorul Europei , in urma careia a rezultat, in prima jumatate a anului 2003, Proiectul de Tratat de instituire a unei Constitutii pentru Europa. Dupa un traseu sinuos cu momente de stagnare si de revitalizare a discutiilor purtate in acest context, Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa a fost aprobat in cadrul Conferintei Interguvernamentale din 18 iunie 2004.[4]

La 29 octombrie 2004, sefii de state si de guverne ale celor 25 de state membre si a celor 3 tari candidate printre care si Romania, au semnat Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa. Noua Constitutie Europeana nu se doreste a inlocui constitutiile nationale ale statelor Membre, dar va inlocui principalele Tratate ale Uniunii Europene cu un singur text, unitar. Constitutia Europeana defineste competentele si rolul Uniunii, atat in interior, cat si in exterior. Ea se doreste a fi aplicata uniform pe intreg teritoriul Uniunii, tuturor cetatenilor statelor membre - fara deosebire. Noua Constitutie va imbunatati gradul de transparenta si eficienta al deciziilor si actiunilor Uniunii Europene si ii va oferi flexibilitatea necesara in atingerea scopurilor propuse la inceput de mileniu.

Pentru a intra in vigoare toate statele membre trebuie sa isi exprime acordul in acest sens, 11 din cele 25 de state membre au programat in acest sens, organizarea de referendumuri nationale in vederea consultarii populatiei cu privire la Tratat, restul urmand procedura de ratificare parlamentara.

Pana la 30 septembrie 2005, 13 din cele 25 de state membre au ratificat Constitutia Europeana. Acestea sunt: Austria, Cipru, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Lituania, Letonia, Luxembourg (referendum), Malta, Slovacia, Slovenia, Spania (referendum). Doua state membre au respins tratatul prin referendum, acestea sunt Franta si Olanda.

Respingerea Constitutiei Europene de catre Franta si Olanda a creat un moment de impas in respectarea termenelor initiale de adoptare a Constitutiei Europene, liderii europeni apreciind ca este nevoie de o "perioada de reflectie" care sa permita gasirea unui raspuns la intrebarea: procesul de ratificare constitutionala trebuie stopat definitiv sau continuarea lui este esentiala. Declaratia sefilor de state in acest sens nu indica decat necesitatea sporirii dezbaterilor nationale pe tema Constitutiei si evaluarea rezultatelor acestor dezbateri in prima jumatate a anului 2006, cand se va lua o decizie cu privire la modul in care va continua ratificarea.

In ceea ce priveste constructia Constitutiei aceasta este impartita in patru sectiuni

▲ Prima sectiune defineste Uniunea Europeana, valorile, obiectivele, prerogativele, procedurile si institutiile sale.

▲A doua parte cuprinde Carta Drepturilor Fundamentale,

▲A treia descrie politicile si modul de functionare al Uniunii Europene,

▲ A patra sectiune cuprinde prevederile finale, inclusiv procedurile de adoptare si revizuire a Constitutiei.

Alte prevederi importante cuprinse in Tratatul Constitutional, sunt:

◘ Carta drepturilor Fundamentale, a fost introdusa integral in Constitutie avand astfel forta juridica. (sectiunea a doua);

◘ Un mecanism de "avertizare timpurie" pentru parlamentele nationale in monitorizarea noii legislatii;

◘ Posibilitatea ca un milion de cetateni comunitari sa inainteze spre dezbaterea Comisiei o propunere legislativa;

◘ Noi fundamente legale de domeniile energie, sport, turism, zboruri spatiale si cooperare administrativa;

◘ Cresterea numarului de europarlamentari de la 736 la 750 si consolidarea competentelor Parlamentului cu privire la buget si adoptarea legilor europene.

◘ Crearea postului de ministru european al afacerilor externe

◘ O clauza de solidaritate in cazul atacurilor teroriste.

In ceea ce priveste drepturile cetatenilor noua Constitutie Europeana prevede faptul ca Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile enuntate in Carta Drepturilor Fundamentale.

Astfel art. 8 din Titlul II, prevede ca cetatenele si cetatenii Uniunii se bucura de urmatoarele drepturi :

dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre;

dreptul de a vota si de a fi alesi in Parlamentul European, precum si in cadrul alegerilor locale in statul membru unde isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si rezidentii acelui stat;

dreptul de a beneficia, pe teritoriul unui stat tert, in care statul membru ai carui rezidenti sunt, nu este reprezentat, de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat;

dreptul de a prezenta petitii Parlamentului European, de a se adresa Mediatorului European, sau de a se adresa institutiilor si organelor consultative ale Uniunii intr-una din limbile Uniunii si de a primi raspuns in aceiasi limba.

Conform aceluiasi Tratat orice cetatean are dreptul la despagubire din partea Uniunii pentru daunele cauzate de catre institutiile, organismele sau agentii acesteia, aflati in exercitiul functiunii, conform principiilor generale comune si drepturilor statelor membre.

In ceea ce priveste cetatenii romani, acestia vor deveni cetateni ai Uniunii Europene odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, aderare prevazuta pentru data de 1 ianuarie 2007. Dupa aceasta data cetatenii Romaniei se vor bucura de aceleasi drepturi si vor avea aceleasi obligatii ca si cetatenii europeni. La fel ca si in celelalte cazuri, cetatenia europeana nu va inlocui cetatenia romana, ci va fi complementara acesteia.

In cuprinsul Constitutiei Europeane, Titlul II al Cartei drepturilor fundamentale ale Uniunii, este denumit "LIBERTATI" si are urmatorul continut:

        Articolul II-66: Dreptul la libertate si la siguranta.

        Orice persoana are dreptul la libertate si la siguranta.

Articolul II-66 reia articolul 5 CEDO consacrand dreptul persoanei la libertate si securitate.

Scopul acestei reglementari il constituie protejarea libertatii fizice a oricarei personae impotriva oricarei arestari sau detineri arbitrare sau abuzive.

Articolul II-67: Respectarea vietii particulare si de familie

        Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale particulare si familiale,  domiciliului sau si comunicatiilor sale.

Articolul II-67 reia dispozitiile articolului 8 CEDO afirmand dreptul oricarei personae de a i se respecta viata particulara si de familie, domiciliul si secretul corespondentei.

Scopul acestei reglementari il constituie protejarea oricarei personae impotriva imixtiunilor arbitrare in viata particulara si de familie, sau in relatiile sociale privind domiciliul si secretul corespondentei.

        Articolul II-68: Protectia datelor cu caracter personal;

        1. Orice persoana are dreptul la protectia datelor cu caracter personal care o privesc.

        2. Aceste date trebuie tratate in mod corect, in scopuri precise si pe baza consimtamantului persoanei interesate sau in temeiul unui alt motiv legitim prevazut de lege.        

        Orice persoana are dreptul de a avea acces la datele colectate care o privesc, precum si dreptul de a obtine rectificarea acestora.

        3. Respectarea acestor reguli se supune controlului unei autoritati independente.

.

Articolul II-69: Dreptul de casatorie si dreptul de a intemeia o familie

       Dreptul la casatorie si de intemeiere a unei familii sunt garantate in conformitate cu legile nationale care reglementeaza exercitarea acestor drepturi.

Articolul II-69 reluand dispozitiile articolului 12 CEDO reglementeaza dreptul la casatorie si dreptul de intemeiere a unei familii in conformitate cu legile nationale din domeniu. Exercitiul acestui drept poate fi limitat de catre legislatiile nationale, insa cu conditia de a nu aduce atingere substantei insesi a dreptului.

        Articolul II-70: Libertatea de gandire, de constiinta si religioasa.

        1. Orice persoana are dreptul la libertatea de gandire, de constiinta si religioasa. Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, in public sau in particular, prin cult, invatamant, practici si savarsire de rituri.

        2. Dreptul la obiectie de constiinta este recunoscut conform legilor nationale care carmuiesc exercitiul.

Articolul II-70 are ca sursa principala articolul 9 CEDO si reprezinta in ansamblul prevederilor Cartei dispozitia esentiala cu privire la libertatea de gandire.

Alineatul 1 enunta principiul conform caruia, orice persoana are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si de religie. Acest drept implica libertatea de a schimba religia sau convingerea precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea individual sau colectiv, in public sau in particular, prin intermediul cultului, invatarii, practicilor si indeplinirii riturilor.

In fapt aceasta prevedere se refera la o libertate esentiala.

        Articolul II-71: Libertatea de exprimare si de informare

        1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a transmite informatii sau idei, fara a fi supusa ingerintelor autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.

        2. Libertatea mijloacelor de informare in masa si pluralismul lor sunt respectate .

Articolul II-71, alineatul 1 reia dispozitiile articolului 10 CEDO, afirmand dreptul

oricarei persoane la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a transmite informatii sau idei, fara amestecul autoritatilor publice si indiferent de frontiere.

Articolul II-71, alineatul 1 garanteaza oricarei persoane posibilitatea de a avea si de a exprima o opinie, chiar daca este minoritara sau socanta pentru autoritatile statului sau o parte a populatiei. Importanta libertatii de exprimare este considerabila. Ea constituie fundamentul esential al unei societati democratice si una dintre conditiile primordiale ale progresului sau si dezvoltarii individului.

Articolul II-71 afirma obligatia de a se respecta libertatea si pluralismul mijloacelor de informare in masa. La nivel comunitar, acest drept a mai fost afirmat de Curtea Europeana de Justitie in decizia C-288/89, in Protocolul privind sistemul de transmitere publica radio si TV in statele membre, anexat la Tratatul Comunitatilor Europene si prin Directiva Consiliului 89/552/CE.

        Articolul II-72: Libertatea de intrunire si de asociere

        1. Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere la toate nivelurile, in special in domeniile politic, sindical si civic, ceea ce implica dreptul oricarei persoane de a infiinta impreuna cu alte persoane sindicate si de a se afilia pentru apararea intereselor sale.

        2. Partidele politice la nivelul Uniunii contribuie la exprimarea vointei politice a cetatenilor Uniunii.

Articolul II-72, alineatul 1 reia dispozitiile articolului 11 CEDO si ale Cartei Comunitare privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor, afirmand dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de asociere la toate nivelurile, a oricarei persoane.

Libertatea de intrunire priveste atat reuniunile publice, cat si cele private, fiind supuse, in anumite conditii, autorizarii din partea institutiilor statului. Cat priveste libertatea de asociere, este esential sa se garanteze posibilitatea unei persoane de a participa la viata sociala si politica in conformitate cu ideile sale.

Articolul II-72, alineatul 2 reia prevederile articolului 191 din Tratatul Comunitatilor Europene, afirmand rolul partidelor politice la nivel european, de exprimare a vointei politice a cetatenilor sau cetatenelor Uniunii.

   Articolul II-73: Libertatea artelor si stiintelor

       Artele si cercetarea stiintifica sunt libere. Libertatea universitara este respectata.

 Articolul II-73 face referire la dispozitiile articolelor 1, 10, 11 din Carta, afirmand libertatea artelor si cercetarii stiintifice.

Articolul II-74: Dreptul la educatie

        1. Orice persoana are dreptul la educatie, precum si de acces la formarea profesionala si continua.

        2. Acest drept include posibilitatea de a urma, gratuit invatamantul obligatoriu.

        3. Libertatea de a infiinta institutii de invatamant cu respectarea principiilor democratice, precum si dreptul parintilor de a asigura educarea si instruirea copiilor, potrivit convingerilor lor religioase, filozofice si pedagogice, sunt respectate conform legilor nationale care carmuiesc exercitiul.

 Articolul II-74 are ca fundament traditiile constitutionale ale statelor membre ale Uniunii, dispozitiile articolului 2 ale Protocolului nr. 1 CEDO, articolului 15 al Cartei comunitare privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor si articolului 10 al Cartei sociale, afirmand dreptul la educatie al oricarei persoane, precum si la accesul si la formarea profesionala si la formarea continua.

Alineatul 3 al articolului II-74 afirma libertatea de a infiinta institutii de invatamant si dreptul parintilor de a-si educa si instrui copii potrivit convingerilor lor religioase, filozofice si pedagogice, acestea fiind limitate de respectarea principiilor democratice si de prevederile legislatiilor nationale.

        Articolul II-75: Libertatea profesionala si dreptul la munca

        1. Orice persoana are dreptul la munca si dreptul de a exercita o profesie aleasa sau acceptata in mod liber.

        2. Oricare cetatean al Uniunii are libertatea de a-si cauta un loc de munca, de a lucra, de a se stabili sau de a-si oferi serviciile in orice Stat membru.

        3. Resortisantii tarilor terte care sunt autorizati sa lucreze pe teritoriul Statelor membre au dreptul la conditii de munca echivalente celor de care beneficiaza cetatenii Uniunii.

 Articolul II-75, alineatul 1 este influentat in mod direct de textele comunitare, in primul rand de deciziile Curtii Europene de Justitie (4/73, Nold, ECR (1974) 491, nr. 12-14, 44/79, Hauer, ECR (1979) 3727, 234/85, Keller, ECR (1986) 2897; articolul 1, paragraful 2 al Cartei Sociale europene, punctul 4 al Cartei Comunitare privind drepturile sociale fundamentale ale muncitorilor si articolul 140 TCE. Acesta afirma dreptul de a munci si de a exercita o profesie liber aleasa sau acceptata.

Alineatul 2 al articolului II-75 reia dispozitiile articolelor 39, 43 si 49 TCE si urmatoarele afirmand libertatea de a-si cauta un loc de munca, de a lucra, de a se stabili sau de a-si oferi serviciile in orice stat membru.

Alineatul 3 a fost influentat de prevederile articolului 137(3) TCE si de articolul 19 (4) al Cartei Sociale europene reglementand situatia resortisantilor tarilor terte care sunt autorizati sa lucreze pe teritoriul statelor membre. Acestia beneficiaza de conditii echivalente cu cele ale cetatenilor sau cetatenelor Uniunii.

        Articolul II-76: Libertatea de a desfasura o activitate comerciala

        Libertatea de a desfasura o activitate comerciala este recunoscuta in conformitate cu dreptul Uniunii si cu legislatiile si practicile nationale.

        Articolul II-77: Dreptul de proprietate

        1. Orice persoana are dreptul de a se bucura de proprietatea bunurilor pe care le-a dobandit in mod legal, de a le folosi, de a dispune de ele si de a le lasa mostenire. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa, decat pentru cauza de utilitate publica, in cazurile si conditiile prevazute de o lege cu plata in timp util a unei juste despagubiri pentru pierderile sale. Folosirea bunurilor poate fi reglementata prin lege in masura strict necesara interesului general.

        2. Proprietatea intelectuala este protejata.

Articolul II-77 reia dispozitiile articolului 1, Protocolul nr. 1 CEDO, dar si principiile exprimate in deciziile CJCE 44/79, Hauer, ECR (1979) 3727 consacrand dreptul oricarei persoane de a se bucura de proprietatea bunurilor dobandite in mod legal, de a dispune de ele si de a le lasa mostenire.

Dreptul de proprietate este un drept cvasiabsolut. La nivelul legislatiilor nationale

exista limitari privind exercitiul acestui drept, si anume exproprierea pentru cauza de utilitate publica, in cazurile si conditiile prevazute de lege, in schimbul unei despagubiri juste acordate in timp util pentru pierderea suferita. De asemenea, folosirea bunurilor poate fi limitata de lege, astfel incat sa fie conforma cu interesul general.

Alineatul 2 contine prevederi privind protejarea proprietatii intelectuale.

        Articol II-78: Dreptul la azil

        Dreptul la azil este garantat cu respectarea regulilor Conventiei de la Geneva din 28 iulie 1951 si ale Protocolului din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiatilor si conform Constitutiei.

Articolul II-78 este influentat de dispozitiile articolului 63 TCE si Protocoalele privind Marea Britanie, Irlanda si Danemarca anexate Tratatului de la Amsterdam. Prin acest articol se garanteaza dreptul la azil.

Articolul II-79: Protectia in caz de evacuare, expulzare sau extradare

        1. Expulzarile colective sunt interzise.

        2. Nimeni nu poate fi evacuat, expulzat sau extradat catre un Stat unde exista un risc deosebit de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.

Articolul II-79, alineatul 1 reia dispozitiile articolului 4, Protocolul nr.4 CEDO. Astfel, sunt interzise expulzarile colective.

Alineatul 2 este influentat de deciziile Curtii Europene a Drepturile Omului privind aplicarea articolului 3 CEDO (Ahmed v. Austria, Soering din 7 iulie 1989). Astfel nimeni nu poate fi evacuat, expulzat sau extradat catre un stat unde exista un risc serios de a fi supus pedepsei cu moartea, torturii sau altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante.

        Libertatile enuntate in Titlul II al Cartei isi gasesc corespondenta in Constitutia Romaniei revizuite, Titlul II- Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, indeosebi in continutul articolelor 15, 18-20, 23, 26, 28-33, 38-41, 44, 45 si  48, iar restrangerea exercitiului este prevazuta la art. 53 .

III. 5.1 Principalele beneficii ale adoptarii unei Constitutii pentru Europa

Dezbaterea existenta la nivel european asupra adoptarii unei Constitutii europene indica faptul ca se vorbeste despre un alt fel de constructie politica, mai integrata si mai evoluata decat o simpla cooperare interguvernamentala. Se spera cresterea constiintei europene, cooperare si solidaritate, precum si intensificarea senti-mentului identitatii europene .  Pentru prima oara in istoria sa, Uniunea Europeana ar obtine personalitate juridica, fiind recunoscuta ca entitate de sine statatoare la nivel international, fapt ce i-ar conferi un plus de coerenta si coeziune in dialogul international si in negocierile internationale.  Adoptarea unei Constitutii ar constitui un succes al democratiei, prin extinderea atributiilor Parlamentului European la noi arii de legiferare, precum si prin extinderea procedurii de codecizie la noi domenii. Adoptarea unei Constitutii ar constitui un pas inainte in descurajarea euro-scepticismului tot mai accentuat in ultima perioada, prin implicarea, cu eforturi substantiale la nivel institutional si transferul de competente la nivel comunitar, a participantilor la constructia europeana.
 Constitutia reprezinta o etapa esentiala in constructia politica a Uniunii Europene, raspunzand provocarilor unei Uniuni extinse de 27 de State Membre (carora li s-au alaturat in 2007 si Romania si Bulgaria) avand peste 450 milioane de cetateni, o uniune care isi propune sa fie un "global player" important atat din punct de vedere economic, cat si politic..

CONCLUZII

Drepturile mele europene

Uniunea Europeana respecta drepturile si valorile democratice

       Uniunea este deschisa doar tarilor care impartasesc drepturile fundamentale si valorile democratice care se regasesc in texte precum Conventia Europeana a Drepturilor Omului (1950), Declaratia universala a Drepturilor Omului (1948), Carta Sociala Europeana (1962) sau Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor (1996).

      Uniunea si statele sale membre sunt deci obligate sa respecte aceste valori, organismele care vegheaza la respectarea lor fiind tribunalele nationale si Curtea Europeana de Justitie. Daca un stat membru incalca drepturile fundamentale si valorile democratice in mod flagrant si sistematic, Uniunea poate sa ii impuna sanctiuni politice si economice.

      In decembrie 2000, Uniunea isi reafirma angajamentul in Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Documentul este structurat in 6 capitole -Demnitatea, Libertatea, Egalitatea, Solidaritatea, Cetatenia si Justitia, care definesc valorile fundamentale ale Uniunii Europene si drepturile civile, politice, economice si social ale cetateanului european. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene promoveaza, de asemenea, egalitatea intre sexe si introduce drepturi precum protectia datelor, interzicerea practicarii eugeniei si a clonarii fiintelor umane, dreptul la un mediu protejat, drepturile copilului si ale persoanelor in varsta sau dreptul la o buna administrare.

       Cetatenia Uniunii Europene ofera drepturi cetatenilor statelor membre si consolideaza protectia intereselor acestora. Tratatul de la Maastricht instituie 5 categorii de drepturi supranationale, complementare cetateniei nationale: dreptul la libera circulatie, dreptul la sejur, dreptul de rezidenta, dreptul la munca si studiu in celelalte state membre ale Uniunii. Legislatia Uniunii stabileste insa numeroase conditii pentru exercitarea acestor drepturi. Pentru un sejur mai lung de 3 luni este necesar un certificat de sejur. Intrarea pe teritoriul altui stat membru nu poate fi interzisa decat din ratiuni de securitatea si sanatate publica, iar interzicerea trebuie justificata.

       Cetateanul european are drept de vot si dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul European si la alegerile locale in statul de rezidenta, in aceleasi conditii cu cetatenii statului respectiv.

 La data de 1 ianuarie 2007, Romania a devenit membru al Uniunii Europene, cetatenii romani devenind astfel cetateni ai Uniunii Europene. Incepand cu aceasta data cetatenii romani care calatoresc in afara teritoriului national vor beneficia, atat pe teritoriul statelor membre ale Uniunii cat si pe teritoriul statelor terte, de drepturile conferite de tratatele de baza ale Uniunii Europene tuturor cetatenilor europeni.

1. Cetatenii romani beneficiaza de dreptul de libera circulatie pe intregul teritoriu al Uniunii Europene. Marea Britanie si Irlanda au eliminat, de la 1 ianuarie 2007, obligativitatea vizei pentru cetatenii romani care doresc sa calatoreasca pe teritoriul acestora. 

2. Cetatenii romani pot calatori pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii pe baza cartii de identitate. In ceea ce priveste minorii, raman in vigoare prevederile Legii nr. 248/2005 in conformitate cu care minorii romani pot calatori in strainatate numai insotiti, cu acordul parintilor ori al reprezentantilor legali. Membrii de familie ai unui cetatean roman, care nu au cetatenia romana sau a unui alt stat membru, trebuie sa aiba asupra lor fie o viza de scurta sedere in Romania, fie un permis de rezidenta.

3. Cetatenii romani aflati pe teritoriul statelor terte (non-UE) beneficiaza de protectie consulara din partea ambasadelor si consulatelor tuturor statelor membre UE, in cazul in care in tara terta respectiva Romania nu are deschisa reprezentanta diplomatica sau consulara. 

    Cetatenii romani, ca si ceilalti cetateni europeni, au dreptul sa solicite protectie consulara din partea oricarui alt stat membru UE atunci cand se afla intr-un stat tert (nemembru al Uniunii Europene).

Reprezentanta diplomatica sau consulara al oricarui stat membru UE solicitata trateaza cetateanul roman, la fel ca pe propriul cetatean. Protectia oferita de ambasadele celorlalte state membre poate acoperi urmatoarele situatii:

• Asistenta in caz de deces;
• Asistenta in cazuri de accidente sau boli grave;
• Asistenta in caz de detentie sau arest;
• Asistenta pentru victimele unor infractiuni grave;
• Salvarea si repatrierea cetatenilor victime ale unor dezastre naturale sau crize politice/umanitare.

    Cetatenii romani aflati intr-una din situatiile descrise anterior si care solicita asistenta misiunii diplomatice si consulare a unui alt stat membru UE vor trebui sa prezinte pasaportul, cartea de identitate sau orice alta dovada care sa ateste calitatea de cetatean roman.

4. Cetatenii romani beneficiaza de dreptul de rezidenta pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii Europene, fara a fi necesara detinerea unui permis de rezidenta.

    Pentru perioade de pana la 3 luni, cetatenii romani au dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru fara nici o conditionare sau formalitati, alta decat de a detine o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil. Membrii de familie ai unui cetatean al Uniunii care calatoresc impreuna cu acesta, membri care nu au cetatenia unui stat membru, pot obtine dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru pentru o perioada de pana la 3 luni doar in baza unui pasaport valabil.

    Pentru perioade mai mari de 3 luni cetatenii romani au dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru daca respectivul indeplineste una din urmatoarele conditii:

1. este angajat ca lucrator sau este liber profesionist;
2. are suficiente resurse si asigurare medicala;
3. este angrenat intr-o actiune de formare profesionala sau este student.

    Membrii de familie ai unui cetatean roman, chiar daca nu au cetatenia romana au dreptul de rezidenta pe o perioada mai mare de trei luni atunci cand calatoresc impreuna cu acesta si indeplineste una din conditiile prevazute la punctele a-c.

   Cetatenilor romani nu li se cere sa detina permise de rezidenta. Totusi, statele membre pot cere ca acestia sa se inregistreze la autoritatile competente intr-o perioada care nu poate fi mai mica de 3 luni de la data intrarii pe teritoriul statului pe care vor sa ramana pentru o perioada mai mare de 3 luni.

    Pentru rezidenta permanenta cetatenii romani obtin dreptul de rezidenta  permanenta pe teritoriul statului membru gazda dupa o perioada de 5 ani de rezidenta legala neintrerupta, dovedind ca nu s-a luat nici o decizie de expulzare impotriva lor. Aceeasi regula se aplica si membrilor de familie, care nu au cetatenia Uniunii si care au locuit cu un cetatean al Uniunii timp de 5 ani.

   Cetatenilor Uniunii sau membrilor lor de familie li se poate restrictiona dreptul de libera circulatie si de rezidenta pe motive de politica publica, securitate publica sau sanatate publica, pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii (art. 27-33 din Directiva CE nr. 38/2004)

5. Cetatenii romani au dreptul de a vota si candida pentru alegerile locale in statul membru UE in care isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat.

6. Cetatenii romani au dreptul de a vota si candida pentru alegerile europene in statul membru UE in care isi au resedinta, in aceleasi conditii ca resortisantii acelui stat.

7. Cetatenii romani au dreptul de a adresa petitii Parlamentului European in mod individual sau in asociatie cu alte persoane, pe probleme care intra sub incidenta domeniilor de responsabilitate ale Uniunii Europene si care ii afecteaza in mod direct.

8. Cetatenii romani au dreptul de a adresa plangeri Mediatorului European impotriva actelor de gestiune defectuoasa ale institutiilor sau organelor comunitare.