PRINCIPIILE MEDIERII

PRINCIPIILE MEDIERII

Medierea ca institutie are drept scop principal remedierea relatiilor partilor aflate in conflict, indiferent in ce faza se afla acesta. De aceea, regula de baza in mediere este "modificarea si consolidarea autonomiei partilor in asa fel ca ei sa poata sa solutioneze conflictul singuri" (Codul Deontologic al Mediatorului din Polonia).

Caracterul voluntar sau benevol al procedurii de mediere

In mediere este interzisa folosirea oricarei forme de constrangere sau presiune asupra partilor sau de exercitare a oricarui tip de influenta asupra acestora.

Toate partile implicate participa la mediere in mod voluntar. Nici o parte nu poate fi obligata, de catre vreo alta persoana sau autoritate, sa participe la o procedura de mediere.

Partile trebuie sa fie informate despre caracterul medierii, implicatiile posibile si de asemenea, despre posibilitatea de a refuza medierea in orice etapa a ei. In consecinta, orice parte are dreptul ca in orice moment al medierii, sa se retraga din aceasta procedura, daca ajunge la concluzia ca este imposibila o solutionare pe cale amiabila.

In anumite circumstante, daca situatia o impune, mediatorul poate sa incheie medierea atunci cand considera ca a aparut o incalcare a legilor, ori atunci cand are convingerea ca medierea nu foloseste partilor si aceasta ar deteriora si mai mult relatiile dintre acestea.

Auto - determinarea partilor in mediere

In mediere, partile sunt stapanii procesului medierii, mediatorul este supraveghetorul procedurii si cel care faciliteaza si ajuta partile sa negocieze in deplina cunostinta de cauza, in functie de scopul si interesele fiecarei parti implicate in conflictul dedus medierii.

Pe cale de consecinta, orice intelegere apartine in integritatea ei partilor. Orice termen prevazut de catre aceasta intelegere trebuie sa fie propus si acceptat unanim de parti. Niciodata mediatorul nu va putea sa constranga, sa decita sau sa influenteze termenii in care se stabileste o solutie comuna a partilor.

Confidentialitatea procedurii

Art. 32 din legea 192/2006, precizeaza ca: "Mediatorul este obligat sa pastreze confidentialitatea informatiilor de care ia cunostinta in cursul activitatii sale de mediere, precum si cu privire la documentele intocmite sau care i-au fost predate de catre parti pe parcursul medierii, chiar si dupa incetarea functiei sale".

Art. 37, alin. 1 din legea 192/2006 prevede ca: "Mediatorul nu poate fi audiat ca martor in legatura cu faptele sau cu actele de care a luat cunostinta in cadrul procedurii de mediere. In cauzele penale mediatorul poate fi audiat ca martor numai in cazul in care are dezlegare prealabila, expresa si scrisa a partilor si, daca este cazul, a celorlalte persoane interesate."

De aici deducem ca tot ce se intampla in timpul sedintei de mediere cu toate partile sau in timpul discutiilor individuale cu ele, este confidential si nu poate fi denuntat nici unei institutii sau persoane.

Caracterul confidential se aplica asupra tuturor informatiilor transmise in cadrul procedurii de mediere. Atat mediatorul, cat si partile prezente, precum si avocatii acestor parti se obliga sa pastreze caracterul confidential al tuturor aspectelor discutate in mediere.

Toata documentatia ce tine de mediere trebuie sa fie depozitata intr-un loc singur si doar mediatorii sa aiba acces la ea.

Evaluarea si cercetarea trebuie sa decurga cu respectarea cerintelor confidentialitatii.

Principiul egalitatii partilor si impartialitatii din partea mediatorului

Potrivit art. 30, alin. 2 din legea medierii, "mediatorul trebuie sa conduca procesul de mediere in mod nepartinitor si sa asigure un permanent echilibru intre parti".

Partile participante la mediere au drepturi egale si trebuie sa fie tratate egal.

Niciuna din parti nu poate fi favorizata sau defavorizata de catre mediator in timpul procesului de mediere.

Impartialitatea mediatorului garanteaza faptul ca acesta are o pozitie de mijloc fata de parti si ca nu doreste ca o parte sau alta sa castige sau sa fie favorizata in timpul procedurii de mediere.

Principiul neutralitatii

Potrivit art. 31 din legea mediatorului: "mediatorul are obligatia sa refuze preluarea unui caz, daca are cunostinta despre orice imprejurare ce l-ar impiedica sa fie neutru si impartial."

Mediatorul este obligat sa fie neutru cu privire la disputa dintre partile aflate in conflictul dedus medierii.

Mediatorul nu poate sa urmareasca anumite beneficii de tipul negocierii dintre parti, nu trebuie sa aiba nici un interes personal in incheierea acordului sau in modul si formele in care se preconizeaza ca aceata sa fie incheiata.

Mediatorul nu este judecator sau arbitru. Mediatorul in nici o circumstanta nu va decide asupra ajungerii la o intelegere.

Neutralitatea presupune ca mediatorul ramane in afara conflictului dintre parti, ca nu se implica in acest conflict decat in limitele impuse de catre procedura.

Principiul acceptabilitatii

Partile, de comun acord, trebuie sa accepte participarea la mediere si persoana mediatorului desemnata pentru medierea respectiva. Nimeni nu are dreptul si nu poate sa impuna mediatorul atunci cand macar una dintre parti nu il solicita.

Procedura medierii fiind facultativa, acceptarea acesteia nu poate fi impusa la fel cum nu pot fi impuse nici regulile medierii.

Mediatorul poate sa propuna regulile medierii, insa acestea trebuie acceptate si confirmate de catre partile implicate in procesul de mediere.

Principiul informarii prealabile a partilor asupra medierii

Portrivit art. 29, alin. 1 din legea medierii "mediatorul are obligatia sa dea orice explicatie partilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, in special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului".

Mediatorul este obligat ca inainte de inceperea medierii sa informeze partile cu privire la procedura medierii si drepturile acestora in mediere. Partile trebuie sa cunoasca principiile medierii toate detaliile despre procedura din cadrul sedintei de mediere si modul de desfasurare al acesteia, inainte de semnarea contractului de mediere si de incepere efectiva a medierii.

Rolul mediatorului in cadrul procesului de mediere

Principiile care caracterizeaza institutia medierii (principiul participarii benevole la mediere, principiul legalitatii partilor si impartialitatea mediatorului, principiul confidentialitatii, principiul neutralitatii si principiul acceptabilitatii), sunt definitorii pentru procesul de mediere.

Mediatorul nu trebuie sa omita niciunul dintre ele si este obligat sa le aplice ca atare. Rolul mediatorului este de a respecta toate aceste principii precum si procedurile si drepturile fundamentale si egale ale partilor implicate in procesul de mediere.

Mediatorul trebuie sa fie preocupat de respectarea procedurilor, parte integranta a procesului de mediere:

Persoanele care participa la mediere trebuie sa isi arate respectul unele fata de altele si sa se comporte in asa fel incat nici una dintre ele sa nu fie lezata. Mediatorul este responsabil pentru asigurarea circumstantelor sigure pentru discutii si a unui climat care nu permite utilizarea insultelor in timpul desfasurarii sedintei de mediere.

Mediatorul trebuie sa empatizeze cu partile, sa creeze un climat de bunavointa, intelegere si sa aiba abilitatea de a intelege starea psihosociala a unei alte persoane.

Pentru o maximalizare a probabilitatii de a solutiona conflictul este important ca mediatorul sa nu isi manifeste in fata partilor lipsa de incredere cu privire la solutionarea conflictului si sa ia in serios neincrederea si rezervele partilor care pot aparea pe parcursul discutiilor din timpul medierii.

Mediatorul trebuie sa realizeze deplin ca medierea nu este un proces de judecata ci ca "medierea este un porces uman" unde partile preiau problema in propriile maini, in prezenta mediatorului care ii ajuta, dar ei decid cum sa solutioneze problema in asa fel ca ei sa fie satisfacuti.

Drepturile partilor in procesul de mediere

In cadrul procesului de mediere partile au asigurate toate drepturile si libertatile fundamentale care le-au fost conferinte de legiuitor.

Din prevederile art. 2, alin. 1 din legea 192/2006 reiese ca: ". partile, persoane fizice sau persoane juridice pot recurge la mediere in mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente convenind sa solutioneze pe aceasta cale orice conflicte in materie civila, comerciala, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege", iar in prevederile art. 2, alin. 3 rezulta ca: " persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul sa de a-si solutiona disputele prin mediere atat in afara cat si in cadrul procedurilor obligatorii de solutionare amiabila a conflictelor prevazute de lege".

Principiile care se aplica medierii sunt si pot fi traduse in drepturi dupa cum urmeaza:

Dreptul participarii voluntare la procesul de mediere;

Dreptul autodeterminarii;

Dreptul la deminitate si de a nu fi discriminate;

Dreptul de a beneficia de un tratament neutru, echitabil si impartial din partea mediatorului;

Dreptul de a fi informat cu privire la procesul de mediere, la efectele medierii, la efectele semnarii unui acord de impacare;

Dreptul de a renunta la mediator;

Dreptul de a se retrage oricand din procesul de mediere;

Dreptul de a semna acordul de mediere sau de a refuza semnarea acestuia, daca Solutia la care s-a ajuns, nu ii satisface pe deplin interesul.

De asemenea, partile au dreptul de a fi asistate de un avocat in timpul medierii sau de catre orice alte terte persoane pe care acestea le considera oportune ca si prezenta.

Partile au dreptul de a mandata terte persoane, inclusiv un avocat pentru a le reprezenta interesele in cadrul medierii si a negocia in numele si pe seama lor o intelegere.