Aparatul digestiv

APARATUL DIGESTIV

Este format din tub digestiv si glandele anexe. Tubul digestiv este format din

urmatoarele segmente: cavitatea bucala, faringe, esofag, stomac, intestin subtire si intestin gros. Glandele anexe ale tubului digestiv sunt: glandele salivare, ficatul si pancreasul.

1. TUBUL DIGESTIV

Fig. 35. Schema canalului alimentar

1.1. CAVITATEA BUCALA

Este primul segment al tubului digestiv si comunica cu exteriorul prin orificiul bucal, iar posterior cu faringele prin orificiul bucofaringian. Ea prezinta un perete anterior, 2 pereti laterali, un perete superior si un perete inferior.

peretele anterior - este reprezentat prin cele doua buze;

peretii laterali - sunt formati de obraji;

peretele inferior - se numeste planseul cavitatii bucale;

peretele superior - plafonul bucal.

Peretii cavitatii bucale sunt captusiti de mucoasa bucala, care la nivelul limbii formeaza mucoasa linguala, iar la nivelul arcadelor dentare formeaza gingiile. Arcadele dentare impart cavitatea bucala in doua parti: vestibul bucal - in afara arcadelor dentare; cavitatea bucala propriu - zisa - intern arcadelor dentare.

In cavitatea bucala se afla dintii si limba care impreuna cu muschii masticatori formeaza aparatul masticator.

Dintii - sunt fixati in alveolele dentare. Un dinte este format din:

radacina, coroana si gat sau col. Dintii sunt organe adaptate pentru taierea, zdrobirea si macinarea alimentelor in actul de masticatie. Dentitia permanenta este alcatuita din 32 dinti, cate 16 pe fiecare arcada.

Dintii sunt grupati in: incisivi (8), canini (4), premolari (8) si molari (12).

Fig. 36. Dentitia

Structura dintelui  - dintii au in structura lor doua componente: una

moale situata central si una dura la exterior. In cavitatea dentara situata central se afla pulpa dentara. Partea dura formeaza peretii cavitatii si este formata din dentina, acoperita la nivelul coroanei de smalt, iar la nivelul radacinii de cement.

Fig. 37. Structura dintelui

Limba - este un organ musculo - membranos cu rol in sensibilitatea gustativa, contribuind in acelasi timp la masticatie, supt, deglutitie si fonatie.

Limba este formata din trei parti: varful, corpul si radacina, prin aceasta din urma fixandu-se de osul hioid, mandibula si epiglota. Prezinta o fata superioara si una inferioara si doua margini. Pe suprafata mucoasei linguale se observa proeminente numite papile gustative (circumvalate, fungiforme, filiforme si foliate).

In cavitatea bucala are loc masticatia care se realizeaza cu ajutorul dintilor si cu ajutorul muschilor masticatori si ai limbii. In urma acestui proces se formeaza bolul alimentar, care prin deglutitie trece prin faringe si esofag in   stomac.

1.2. FARINGELE

Este segmentul tubului digestiv in care se intersecteaza calea respiratorie cu calea digestiva. Prezinta trei parti:

nazofaringele - se gaseste inapoia cavitatii nazale cu care comunica prin choane, in el gasindu-se orificiile tubelor auditive Eustachio ce asigura comunicarea cu urechea medie;

bucofaringele - situat inapoia cavitatii bucale;

laringofaringele - portiunea inferioara ce comunica cu faringele.

1.3. ESOFAGUL

Este un tub lung de 20 - 25 de cm ce se intinde de la faringe la stomac, cu care comunica prin orificiul cardia. Este situat intre trahee, care trece prin fata lui si coloana vertebrala.

1.4. STOMACUL

Este cea mai dilatata parte a tubului digestiv aflata in continuarea esofagului, cu care comunica prin orificiul cardia. Este asezat in cavitatea abdominala, imediat sub diafragma. Stomacul are forma literei ,,J". el prezinta o fata anterioara, una posterioara si doua margini sau curburi: curbura mica - concava -priveste spre ficat si curbura mare - convexa - spre splina.

Fig. 38. Morfologia stomacului

Stomacul prezinta doua parti: una verticala alcatuita din fundul stomacului sau camera cu aer care in mod obisnuit nu contine alimente si corpul stomacului. Partea orizontala este alcatuita din doua componente: antrul piloric, mai larg si canalul piloric,   ce comunica prin orificiul piloric cu primul segment al intestinului subtire - duoden. Acest orificiu prezinta o valvula pilorica care se deschide spre intestin, impiedicand intoarcerea alimentelor in stomac. Orificiul piloric este prevazut si cu un sfincter piloric format din fibre musculare netede dispuse circular. Fata anterioara a stomacului vine in raport cu peretele abdominal, iar fata posterioara vine in raport cu pancreasul, cu rinichiul stang si cu splina. Marginea dreapta vine in raport cu ficatul, marginea stanga in raport cu splina.

Glandele gastrice secreta sucul gastric.   In functie de regiunea in care se gasesc sunt de mai multe tipuri. Glande gastrice (fundice), cardiale si pilorice. Glandele cardiale si pilorice secreta mucus; glandele gastrice secreta pepsinogen, HCl, mucus.

Fig. 39. Mucoasa gastrica

1.5. INTESTINUL SUBTIRE

Este cel mai lung segment al aparatului digestiv, in care se continua digestia alimentelor inceputa in cavitatea bucala si stomac si in care are loc absorbtia nutrimentelor. Este impartit in doua segmente: duoden si intestinul mezenterial format din jejun si ileon.

Duodenul - incepe la nivelul orificiului piloric si are o lungime de 25 - 30 cm. Are forma de potcoava in concavitatea careia se gaseste capul pancreasului este partea imobila a intestinului subtire, fiind fixat prin peritoneu de peretele posterior al abdomenului. In duoden se deschid canalul Wirsung si canalul Santorini al pancreasului si canalul coledoc care conduce bila in duoden.

Jejunul si ileonul - este fixat pe peretele posterior al cavitatii abdominale prin mezenter, care-i permite mobilitatea necesara. Are o lungime de 4 m. formeaza 14 - 16 anse intestinale si se deschide in intestinul gros prin orificiul ileocecal, prevazut cu valvula ileocecala. Aceasta se deschide dinspre intestinul subtire spre cel gros.

Structura intestinului subtire

Este adaptata functiilor de secretie, digestie si absorbtie. La nivelul mucoasei se gasesc de asemenea numeroase proeminente formate exclusiv din mucoasa numite vilozitati intestinale. In mucoasa intestinala se gasesc si glande care secreta sucul intestinal.

1.6. INTESTINUL GROS

Se intinde de la orificiul ileocecal pana la orificiul anal. Are o lungime de aproximativ 1,70 m si este alcatuit din trei portiuni: cecul, colonul si rectul.

Cecul - este portiunea initiala a intestinului gros, de 7 cm lungime si se gaseste sub unghiul ileocecal, terminandu-se in fund de sac. Acesta se continua in jos cu o formatiune tubulara numita apendice vermicular care este un organ rudimentar de aproximativ 6 - cm lungime.

Colonul - prezinta patru portiuni. Colonul ascendent, transvers, descendent si colonul sigmoid.

colonul ascendent - se gaseste in partea dreapta a cavitatii abdominale si in apropierea fetei inferioare a ficatului;

colonul transvers - traverseaza cavitatea abdominala spre partea stanga pana in apropierea splinei;

colonul sigmoid - tine de la fosa iliaca stanga pana la vertebra a 3 - sacrala de unde se continua cu rectul.

Fig. 40. Colonul si lojile cavitatii peritoneale

Rectul - este portiunea terminala a intestinului gros ce se deschide la exterior prin orificiul anal. Acesta este prevazut cu un sfincter intern, format din fibre musculare netede si un sfincter extern, format din fibre musculare striate.

2. GLANDELE ANEXE

2.1. GLANDELE SALIVARE

Produc saliva cu rol deosebit in digestia bucala. Sunt de doua feluri: glande salivare mici si glande salivare mari.

Glandele salivare mici - sunt situate in grosimea mucoasei bucale si a limbii. Ele sunt reprezentate prin: glande labiale (buze), glande molare (obraji), bucale (mucoasa vestibulului bucal).

Glandele salivare mari - sunt in numar de trei perechi: parotide, submaxilare si sublinguale.

glandele parotide - sunt cele mai voluminoase si sunt asezate in fata conductului auditiv extern, in loja glandei parotide. Produsul de secretie al acestor glande nu contine mucus, dar contine fermenti. Canalul de colectare al produsului glandelor se deschide in vestibulul bucal, in dreptul celui de-al doilea molar superior;

glandele submandibulare - sunt asezate in loja submandibulara, de pa fata interna a unghiului mandibulei. Canalul glandei se deschide pe fata interna a unghiului mandibulei;

glandele sublinguale - sunt asezate sub limba in planseul cavitatii bucale; secreta saliva ce contine mai multa mucina si mai putini fermenti.

Fig. 41. Glande salivare

Saliva contine substante anorganice, (apa, saruri minerale) si substante organice (fermenti, mucina). Dintre fermenti este prezenta amilaza salivara

numita ptialina.

2.2. PANCREASUL

Este situat inapoia peritoneului. Are forma alungita si prezinta patru parti componente: capul, colul corpul si coada.   Capul este partea cea mai voluminoasa si este cuprins in concavitatea formata de duoden. Prezinta o fata anterioara si una posterioara, o margine superioara si una inferioara.

Fig. 42. Duodenul si pancreasul

Fata anterioara este in raport cu fata posterioara a stomacului, fata posterioara este in raport cu coloana vertebrala peste care este asezat transversal; in dreapta vine in raport cu duodenul, iar in stanga (coada), vine in raport cu splina.

Este format din doua categorii de tesut glandular, constituind pancreasul exocrin si pancreasul endocrin.

Pancreasul exocrin este format din acini glandulari care prin unire formeaza lobuli.

Evacuarea sucului pancreatic se face prin doua canale mai mari: unul asezat paralel cu axul lung al pancreasului, numit canalul Wirsung care se deschide in duoden in ampula Vater, iar al doilea canalul Santorini este mai mic, numit si canalul accesoriu, se gaseste doar la nivelul capului glandei, comunica cu canalul Wirsung si se deschide tot in duoden.

Produsul de secretie externa a pancreasului se numeste suc pancreatic.

Pancreasul cuprinde si celule care alcatuiesc insulele Langerhans ce alcatuiesc pancreasul endocrin, care secreta insulina si glucagonul.

Sucul pancreatic este format din apa in proportie 98%, substante minerale din care important este bicarbonatul de Na care neutralizeaza aciditatea chimului venit din stomac facilitand in acest fel actiunea fermentilor din sucurile digestive. In compozitia sucului pancreatic se gasesc si substante organice din care mai importante sunt fermentii: proteolitici, lipolitici, glicolitici.

Fermentii proteolitici sunt reprezentati prin tripsina, ea actioneaza asupra protidelor.

Fermentii glicolitici sunt reprezentati de lipaza pancreatica, care hidrolizeaza grasimile in acizi grasi si glicerina.

Fermentii glicolitici sunt reprezentati de amilaza pancreatica mult mai puternica decat cea salivara. Ea descompune amidonul crud si fiert pana la maltoza.

2.3. FICATUL

Ficatul este cea mare glanda din organism atingand greutatea de 1500 g.

Are o culoare rosie caramizie. Este asezat in partea dreapta a etajului supramezocolic al abdomenului, in loja hepatica. El prezinta doua fete: una superioara (diafragmatica) convexa, in raport cu diafragmul si una inferioara concava (viscerala).

Fata inferioara este concava si strabatuta de trei santuri. Aceste santuri delimiteaza patru lobi: lobul stang, la stanga santului sagital stang; lobul patrat  sau anterior, in fata santului transvers; lobul posterior, situat inapoia santului transvers.

Pe fata superioara a ficatului se observa lobul drept si stang.

La exterior ficatul este invelit intr-o capsula fibroasa numita capsula Glisson care adera intim la parenchimul ficatului. Capsula externa impreuna cu vase de sange si nervi patrunde in interiorul ficatului pe fata inferioara, impartindu-l in lobi si mai multi lobuli. Locul de patrundere se numeste hil hepatic si corespunde  santului transvers. Lobul hepatic este unitatea anatomica si functionala a ficatului. Ea are forma piramidala cu baza piramidala cu baza catre suprafata ficatului si cu varful asezat intern.

Fig. 43. Ficatul - anterior si posterior

Lobul hepatic este constituit din: celule hepatice (hepatocite), capilare sinusoide si canaliculi biliari, inclusi intr-o stroma conjunctiva. Hepatocitele sunt dispuse sub forma de placi sau lame celulare anastomozate.

Intre hepatocite se gasesc canaliculele biliare intratubulare, fara pereti proprii, in care se descarca bila, produsul de secretie al hepatocitelor. Spre periferia lobului, canaliculii biliari au perete propriu si iesind din lobul, se continua cu canale biliare interlobulare. Acestea  se colecteaza, in final, in cele doua canale hepatice (drept si stang), prezente in hilul ficatului.

Caile biliare extrahepatice sunt reprezentate de canalul hepatic comun, care rezulta prin unirea canalelor hepatice si care se continua cu canalul coledoc ce se deschide in duoden, impreuna cu canalul pancreatic principal, orificiul fiind prevazut cu sfincterul Oddi. Din calea biliara principala se desprinde canalul cistic, prin care bila ajunge, in perioadele interdigestive, in vezicula biliara.

DIGESTIA MECANICA

DIGESTIA CHIMICA