Aparatul excretor si excretia

APARATUL EXCRETOR SI EXCRETIA

Eliminarea produsilor de catabolismdin lichidul interstitial care scalda celulele in mediul extern si mentinerea compozitiei chimice a acestuia in limite constante se realizeaza prin colaborarea mai multor organe si sisteme.Substantele gazoase se elimina prin plamani,iar cele solide prin aparatul excretor,piele si tubul digestiv.Alaturi de aceste aparate si sisteme,la eliminarea produsilor de catabolismmai participa si sangele care transporta substantele ce urmeaza sa fie eliminate de la lichidul interstitial la organele respective.

Alcatuirea aparatului excretor

-format din rinichi si din caile urinare

Rinichiul

-rinichi-organe pereche,in forma de boabe de fasole,cu un rol esential in

functia de excretie

-sunt organe retroperitoneale,asezate de o parte si de alta a coloanei vertebrale,la nivelul ultimelor doua vertebre toracale si al primelor trei vertevre lombare in niste spatii numite lojile renale,fiecare loja fiind delimitata de o formatiune conjunctofibroasa=fascie renala formata din doua foite (intre fascii si rinichii se gaseste grasimea perirenala)

Configuratia externa

-rinichiul are:-lungimea 11-12 cm

-latimea 5-6 cm

-grosimea 3-4 cm

-2 fete margini si doua extremitati(poli)

-pe marginea mediala se afla hilul renal o despicatura in axul rinichiului in care se gasesc elementele pediculului renal:vase,nervi,cai urinare.

Structura interna:-capsula renala

-parenhimul renal

- capsula renala-formatiunea conjunctiva care inveleste rinichiul si

care este detasabila.

- parenhimul renal-prezinta pe suprafata de sectiune:

-substanta cervicala-zona periferica groasa de 7-8 mm de culoare bruna galbuie

- substanta medulara -zona centrala de culoare rosie inchisa.

- cele doua substante se intrepatrund neexistand o limita neta

- la nivelul substantei medulare se observa un nr de 18-15 ariitriunghiulare cu baza spre corticala ,care privite in spatiul Malpighi (reprezentate de niste striatii radiare date de tubii renali colectori si de vasele sanguine).Piramidele Malpighi sunt separate prin cordoanele Bertin.Varful fiecarei piramide are o suprafata convexa = papila renala,care proemina in cate un caliciu.Pe suprafata acestei papile se gasesc 15-20 orificii numite porii urinari care reprezinta deschiderea tubilor colectori urinari in calice.

-de la baza piramidelor Malpighi ,patrund in substanta corticala formatiuni de substanta medulara de aspect triunghiular-conic in numar de 400-500 de fiecare piramida = striatii medulare sau piramidele Ferrein.Substanta corticala care patrunde intre piramidele Ferrein,constituie labirintul format di vase sanguine,cripusculi renali si tubi contoriti cu directii variate.

-maxfofunctionali ,rinichiul se compune din lobi si lobuli

-unlob renal este format dintr-o piramida Malpighi cu toate formatiunile de deasupra ei pana la capsula fibroasa(piramidele Ferrein,labirinte).

Un lob renal este format dintr-o piramida Ferrein si din substanta corticala care o inconjoare (labirintul);nr lobulilor renali fiind egal cu unitatea structurala si functionala a lobilor si lobilor renali este nefronul.Nr.nefronilor este de 2.600.000 ptr.ambii rinichi.In constitutia nefronului intra urmatoarele elemente:corpusculul renal si tubul urinifer.

Corpusculul renal = formatiune specifica de culoare rosie care se gaseste numai in substanta corticala din labirint.

- se compune din:-capsula Bowmann

- glomerulul vascular

Capsula Bowmann=aspect de cupa in care este cuprins glomerulul vascular-este format din:

-foita vasculara-inveleste elementele glomerulului vascular

-foita parentala-se continua cu peretii tubului urinifer

-intre cele doua foite-spatiu in care se acumuleaza filtratul glomerular(plasma filtrata la nivelul glomerulului)sau urina primara.

-are doi poli:-vascular-prevazut cu un orificiu prin care intra o

arteriola aferenta si iese o arteriola eferenta.

-urinar -prin care spatiul din cele doua forte ale

capsulei(cavitatea corpusculului)se continua cu

lumenul tubului urinifer.

Glomerulul vascular - alcatuit din 50 de vase capilare neanastomozate intre ele,provenite din capilarizarea arteriolei aferente.Ambele capilare se unesc si formeaza arteriola eferenta.Capilarele sunt formate dintr-un endotelim (citoplasma cu pori) asezat pe o membrana bazala.

-Ambele capilare sunt acoperite de foita viscerala a capsulei Bowmman (cu centrele asezate tot pe un strat),iar prin peretele acestor capilare are loc filtrarea plasmei si formarea urinii primare.

Tubul urinifer - alcatuit din 3 segmente:proximal,subtire si distal.Segmentul distal (portiunea neincolacita)si segmentul subtire formeaza ansa Henle.

-segmentul proximal continua capsula Bowmman la nivelul pohilui urinar,avand o portiune initiala mai lunga si incolacita(~14 mm),in jurul corpuscului renal situat in labirint=tubul contort proximal.

- Structura peretelui are caractere speciale /cele cu

microrili care maresc suprafata de resubtie a

substantelao din urina primara in sange).

- segmentul distal prezinta si el o portiune incolacita =

tubul contort distal (intra in alactuirea piramidelor

Ferrein).Fiecare nefron se deschide prin segmentul

lui distal in tubii colectori.

Tubii colectori - formati din confluenta tubilor urniferi.Ei coboara ca tubii drepti in piramidele Ferrein si de aici in piramidele Malpighi apoi fuzioneaza cu tubi similari formand canale excretoare care se deschid in caliciile mici de la suprafate papilelor prin porii urinari.

Vascularizatia si inervatia rinichiului

-arterele previn direct din aorta abdominala iar modul de segmentare al vascularizatiei arteriale prezinta caractere particulare care reprezinta adaptarea la functiile rinichiului si anume:artera renala se imparte la nivelul holului in mai multe ramurii care patrund printre piramidele Malpighi (in cordoanele Bertin),formand arterele interlabaze-la nivelul piramidelor M. formand arterele arcuate(divizate dicotomic-arterele interlobulare (prin p.Ferrein)-artere aferente fiecarui corpuscul renal in parte-capilarizare in aprox.50 de anse capilare neanastompozate intre ele-arteriola eferenta care paraseste capsula B.prin acelasi pol vascular si se indreapta spre tubii uriniferi unde se capilarizeaza in sucul lor formand o retea arteriorenala.

2 capilare:-in corpusculul renal

-la nivelul tubilor uriniferi-sisteme arteriale

admirabile.

-Venele-se varsa in vena cava inferioara

-Rinichiul prezinta fibre nervoase vegetative din plexul renal,iar capsula este inervata de fibre senzitive mielinice.

Caile urinare:-alcatuite din:-calicele renale

-bazinet

-ureter

-vezica urinara

-uretral

Caliciile renale si bazinetul:-portiunea initiala a cailor urinare

-sunt de doua feluri:mari si mici

-cele mici au forma de cupa si se afla in jurul

deschideriifiecarei papile renale

-cele marirezultand din confluarea celor

mici sunt in nr de 3:superior,mijlociu si

inferior.

Bazinetul sau pelvisul renal - organ cavitar triunghiular rezultat din confluarea calicelor renale mari,aflar in sistemul renal (este parte componenta a pediculului renalimpreuna cu artera,vena renala limfatica si nervii).

Calicele si bazinetul au 3 tunici :-mucoasa

-musculara

-adventice

Ureterul

-este un organ tubular lung de 25-30 cm ce se intinde de la bazinet pana la vezica urinara in care se deschide.

-pe parcurs,prezinta o portiune abdominala si una pelvina,cu un calibru inegal,cu 2 regiuni mai inguste,imediat sub bazinsi la intrarea in micul bazin.

-patrunderea ureterului in vezica este oblica pe o distanta de 1-2cm,formand un unghi ascutit si acesta explica de ce contractia vezicii nu poate produce refularea urinii in uretere,dimpotriva capatatul ureterului din peretele vezicii este comprimat si orificiul lui se inchide.

-peretele ureterului este alcatuit din 3 tunici:mucoasa,musculoasa si adventice.

-mucoasa este prevazuta cu un epiteliu de tranzitie sau urotelin

-mucoasa este alcatuita din 2 straturi de fibre musculare netede

-circular exterior

-longitudinal-spre mucoasa la care se adauga adventica in 1/3 inferioara a ureterului,cu rol in scurgerea intermitenta a urinii in vezica.

-adventicea-alcatuita din tesut conjunctivlax ce se continua cu

tesut conjunctiv subpesitoneal.

Nervii provin din:-plexul hipogastric - un simpatic

-plexul pelvian - parasimpatic

Vezica urinara

- organ cavitar asezat in micul bazin in loja vezicala,invelita numai in parte de peritomeu si fixata in loja ei printr-un ligament peritoneal si prin continuitate cu uretra si ureterele.

- forma variabila in functie de cantitatea de urina ,astfel:

-forma ovoida-plina (capacitate de 250-300ml)

-forma semilunara,cu cupa in sus-goala

-ca si configuratie externa prezinta:fund,corp,varf.

Fundul vezicii urinare-este situat inferior,la acest nivel gasindu-se cele doua orificii ale ureterelor si orificiul intern al uretrei-portiunea cuprinsa intre aceste orificii =trigon vezical si vine in raport cu:

-prostata,canalul deferent si veziculele seminale la barbat.

-peretele anterior al vaginului si colul uterin la femeie.

-fata anterioara vine in raport cu simfiza pubiana de care este despartita de un tesut conjunctiv lax.

-fetele laterale vin in raport cu mm ridicaturi anali care formeaza peretii musculari ai pelvisului.

-fata posterioara-la barbat:ansele intestinului subtire,colonul sigmoid si

rectul (acoperita de peritoneu).

-la femeie cu colul si cu uterului.

Varful vezicii urinare-situat superior,invelit de peritoneul pelvin vine in raport cu ansele intestinale.

Peretele vezicii urinare este alcatuit din 4 tunici:

-tunica mucoasa-asemanatoare cu a metarului

-tunica submucoasa-tesut conjunctiv lax

-tunica musculara-din fibre musculare netede asezate in 3 straturi:

exterior si interior din fibre longitudinale,iar mijlocul din fibre

circulare care formeaza stincterul vezica intern la nivelul fundului

vezicii urinare.

Tunica musculara se mai numeste muschiul detrusor al vezicii urinare si are rol in evacuarea urinii (cele 3 straturi musculare se continua unul cu altul,avand o dispozitie mai mult spiralata.Tunica externa este alcatuita din doar la nivelul varfului vezicii si in portiunea posterioara a corpului ,in rest,vezica urinara este un organ extraperitoneal,al carui strat extern se compune dintr-o adventiceformata din tesut conjunctiv lax,in carte se afla vase si nervi.

Arterele provin din arterele:-hipogastrica

-rectala medie

Venele se formeaza din submucoasa si dreneaza in v.iliaca interna.

Limfaticele conduc limfa catre ganglionii iliaci.

Nervii-simpatici-plexul hipogastric-originea in s.lombar (L1-L4)

-parasimpatici-plexul pelvic-parasimpaticul sacral (S1-S4)

Uretra-canalul musculomembranos care difera in raport cu sexul:

-la barbat(masculina)-canal musculomembranos lung de 15-20cm,

cu un traiect si calibru neuniform,care incepe de la fundul vezicii

urinare si se termina la capatul penisului printr-un orificiu numit

meatul uretral.

-uretra masculina are dublu rol:-eliminarea urinei

-eliminarea lichidului spermaric

-este constituita din 3 portiuni:

-uretra prostatica-lunga de 2-3 cm,strabate prostata si in

interiorul ei se deschid canalele:-ejaculatoare

-excretoare ale prostatei

-uretra membranoasa-lunga de 1-2cm,strabate diafragma

pelviana

-uretra spongioasa-lunga de 15-20cm care strabate penisul

si este inconjurata de o formatiune vasculara speciala

corpul spongios al uretrei.

Structura uretrei masculine difera de la o portiune la alta astfel:

-tunica mucoasa este formata dintr-un epitelin stratificat prismatic si un

corion cu numeroase fibre elastice si glande tubuloacinoase.

-tunica musculara:-la nivelul uretrei prostatice-formate din 2 straturi de

fibre musculare netede:-intern longitudinal

-extern circular

-in portiunea superioara a uretrei prostatice fibrele

circulare formeaza sfintesul neted al uretrei.

-la nivelul uretrei membranoase,lipseste stratul

longitudinal,iar cel circular este ingrosat cu fibre

musculare striate care formeaza sfintesul striat al

uretrei.

la nivelul uretrei spongioase, lipseste tunica musculara

tunica externa este alcatuita din tesut conjuctiv

Uretra la femeie (feminina) - canal musculomembranos lung de 4-5 cm care incepe de la fundul vezicii urinare si se termina in vestibulul vaginului; are calibru mai mare decat uretra masculina si se rezuma in exclusivitate la eliminarea urinii din vezica urinara

peretele uretrei feminine se compune tot din 3 tunici (mucoasa,

musculara si externa), dintre care necesita o mai mare analiza, stratul muscular:

format din fibre musculare netede: interior (longitudinal) si

exterior (circular)

stratul circular formeaza la extremitatea superioara sfincterul neted

al uretrei, iar la cea dinspre vestibulul vaginal - sfincterul striat al uretrei incomplet circular, care adera de peretele vaginal

Fiziologia aparatului excretor

Rolul fiziologic principal al aparatului excretor este mentinerea constanta

a compozitiei chimice si a proprietatilor fizice ale mediului intern (sange, lichid interstitial, mediu intracelular) aceasta pastrare in limite normale a diferitelor constante fiziologice ale mediului intern poarta numele de homeostazie

Prin rolul lui de a elabora si elimina urina, aparatul excretor mentine constanta:

cantitatea de apa (izohidria)

concentratia diferitilor anioni si cationi (izoionia)

presiunea osmotica a plasmei (izoosmia)

avand in vedere, de asemenea, un rol hotarator in pastrarea echilibrului acidobazic al organismului

Aparatul excretor mentine in limite fiziologice concentratia tuturor

substantelor care se elimina in mod normal prin urina cum sunt: ureea, creatinina, acidul uric, sulfatii, fosfatii si multi alti produsi ai metabolismului intermediar, tot prin urina eliminandu-se si unele substante introduse in organism, ex: medicamentele. Daca functiile aparatului excretor sunt tulburate, substantele care se elimina din organism se acumuleaza in sange in lichidul interstitial si in celule in concentratii incompatibile cu viata.

Formarea urinii

Proprietatile fizice si chimice ale urinei

urina = solutie apoasa in care sunt dizolvate diferitele substante provenite

din plasma sanguina: saruri minerale, produsi finali ai metabolismului intermediar si substante care au fost introduse accidental in organism (ex:medicamente)

Cantitatea de urina eliminata in 24 de ore de la omul normal oscileaza intre 1000-1500 ml in raport cu cantitatea de lichide:

ingerate - aport scazut - volum urinar de 600 ml in 24 ore

eliminate pe alte cai - ex: volumul urinar scade proportional cu transpiratia

Densitatea urinii:

variaza in conditii normale intre 1015-1022, avand ca limite extreme

1005-1035 in raport cu cantitatea de apa si de saruri ingerate

Reactia urinii - usor acida, pH-ul mediu fiind in jurul cifrei 6, iar limitele extreme 4-5 si 8:

alcalina - alimentatie bogata in vegetale

acida - alimentatie bogata in proteine prin cresterea concentratiei acizilor sulfuric si fosforic

Culoarea urinii - usor galbuie din cauza unui pigment urocrom (mai pronuntata cu cat urina este mai concentrata)

Mirosul urinii - caracteristic; urina mai veche are un miros de amoniac datorita descompunerii ureei prin activitatea enzimatica a microbilor

Compozitia chimica a urinei - reflecta compozitia chimica a plasmei. Practic, cu exceptia proteinelor cu masa moleculara mare si a glucozei, urina poate contine toate substantele anorganice si organice existente in plasma, provenite din importul pe cale digestiva sau din metabolismul intermediar

Mecanismele de formare a urinei sunt complexe si sedesfasoara in 2 timpi fundamentali:

glomerular - filtrarea si difuzia glomerulara

tubular - intervin simultan sau succesiv; reabsorbtia tubulara si

secretia tubulara

Timpul glomerular al formarii urinii: filtrarea si difuzia glomerulara

Filtrarea glomerulara - trecerea tuturor componentelor plasmei (in afara de proteinele cu GM mare) din capilarele glomerulare in capsula lui Bowmann si apoi in tubii renali, realizandu-se prin procesul fizic al ultrafiltrarii:

plasma astfel filtrata care se gaseste in capsula lui Bowmann = urina

primara sau filtrat glomerular. Urina primara contine deci toate componentele plasmei sanguine, in afara de proteine.

Filtrarea glomerulara se produce ca urmare a diferentei dintre presiunile existente in capilarul sanguin si in capsula lui Bowmann. In procesul de filtrare participa:

presiunea sanguina

presiunea oncatica din capilarele glomerulare

presiunea din capsula Bowmann

Presiunea sanguina din capilarele glomerulare (presiunea hidrostatica) este de circa 75 mm Hg = principala forta in procesul de ultrafiltrare al plasmei

Presiunea oncotica (coloidosmotica) a proteinelor plasmatice din sangele capilarelor glomerulare este aprox. 30 mm Hg (se opune pres.hidrostatice din capilare)

Presiunea din capsula lui Bowmann este de 5 mm Hg si se opune presiunii hidrostatice. Filtrarea plasmei, respectiv formarea urinii primare se realizeaza datorita asa numitei presiuni efective de filtrare (rezulta din insumarea algebrica a celor 3 presiuni anterioare). Deci presiunea efectiva va fi de 44 mm Hg.

Difuzia glomerulara - trecerea activa a moleculelor dintr-o parte in alta a membranei semipermeabile glomerulocapsulare. Aceasta trecere este strans legata de miscarea browniana si de concentratia moleculara a diverselor substante care se gasesc de o parte si de alta a acestei membrane

la fel de importanta ca si filtrarea glomerulara pentru producerea urinii

primare

filtratul glomerular - in jur de 120-140 ml/min --> in 24 ore, la nivelele

ambilor rinichi se formeaza 170-180 l de urina primara, din care se elimina sub forma de urina definitiva mai putin de 1/100 (datorita activitatii tubilor renali care reabsorb 99% din urina primara, readucand in circuitul sanguin)

Timpul tubular al formarii urinii - reprezentat de 2 procese care se produc concomitent si anume:

a) reabsorbtia tubulara

b) secretia tubulara

a) Reabsorbtia tubulara - consta in trecerea apei si a unor substante din urina primara inapoi in sange prin peretele tubului urinifer proces care are drept rezultat, concentrarea urinii primare si deci formarea urinii definitive

prin aceasta reabsorbtie tubulara, organismul recupereaza unele substante care se gasesc in lumenul tubular in urma ultrafiltrarii si a difuziei glomerulare

transportul substantelor din lumenul tubilor uriniferi in sangele capilarelor

sanguine care iriga acesti tubi (reabsorbtia tubulara), se face prin 2 mecanisme:

pasiv - pe baza diferentelor de presiune: osmotica si electrolitica

activ - prin interventia unor reactii chimice consumatoare de energie

Transportul tubular maxim al unei substante este reprezentat de capacitatea maxima de transport activ a tuturor celulelor tubilor uriniferi. Capacitatea de reabsorbtie tubulara variaza de la o substanta la alta, in functie de concentratia lor in sange si aceasta capacitate sta la baza rolului pe care il are rinichiul in mentinerea constanta a compozitiei chimice a mediului intern. Substantele cu transport tubular maxim sunt acelea care, o data filtrata in urina primara, se reabsorb printr-un mecanism enzimatic actriv pana la limita capacitatii de reabsorbtie tubulara. De ex: s-a constatat ca transportul maxim tubular pentru glucoza este in jur de 300 mg/min.

strans legata de notiunea de transport tubular maxim este si cea de eliminare

renala a unei substante = concentratia plasmatica a unei substante peste care ea nu se mai reabsoarbe la nivelul tubilor, ci ajunge in urina definitiva, intrucat este depasita in acest caz, capacitatea de transport activ. De exemplu, concentratia prag a glucozei este de 140-180 mg %, depasirea acestei concentratii insemnand depasirea capacitatii maxime de transport activ a tubilor uriniferi pentru glucoza.

Nu toate substantele sunt dependente de aceste praguri, de ex creatinina face

parte din categoria substantelor fara prag de eliminare, adica se elimina prin urina independent de concentratia ei in plasma.

Reabsorbtia apei se face in conditii fiziologice in proportie de 99% din cantitatea totala de urina primara

cea mai mare parte din apa filtratului glomerular 75% se reabsoarbe la nivelul segmentului proximal al tubului urinifer.

Prin reabsorbtia apei, rinichiul detine rolul principal in metabolismul apei (in mentinerea constanta a volumelor de apa din sectoarele extracelular si celular). Daca organismul este supraincarcat cu apa, reabsorbtia apei de la nivelul segmentului dostal al tubului urinifer este suprimata, cantitatea de urina in 24 ore creste, urina devine foarte diluata. Invers, daca organismul este privat de apa, reabsorbtia apei creste, scade cantiatea de urina pe 24 ore, iar urina este foarte concentrata.

Suprimarea completa a aportului de apa nu este, insa, urmata de suspendarea

formarii urinii pe o perioada de timp destul de lunga. Mecanismele de dolutie si de concentratie a urinii, respectiv de crestere sau de scadere a cantitatii de apa eliminate in 24 de ore, se afla sub controlul hormonului andiuretic hipofizar (ADH) si al hormonilor suprarenali (aldosteronul)

Exista un volum obligatoriu de apa pe care rinichiul il elimina in 24 ore. In acest volum de aprox.400-500 ml, rinichiul poate excreta toti produsii de catabolism si sarurile minerale care se gasesc in exces in organism in urma aportului acestora o data cu alimentele

Reabsorbtia glucozei si a aminoacizilor - se face in intregime la nivelul tubului contort proximal

glucoza se gaseste in plasma in concentratie de 100 mg %

peste concentratia de 140-180 mg % incepe eliminarea urinara care creste

progresiv --> de aceea, in diabetul zaharat, glucoza se elimina, in mare parte, prin urina, fenomen numit glicozurie

Reabsorbtia urinei si a acidului uric - se face la nivelul tubului proximal in proportii care variaza cu reabsorbtia de apa si cu alti factori

intreaga cantitate de uree este filtrata la nivelul glomerului , aparand in urina

primara, din care este insa reabsorbita numai partia

Concentratia medie a ureei in urina definitiva este de aprox 20g ⁰/₀₀ ceea ce inseamna ca rinichiul are posibilitatea sa excrete uree la alte substante, puterea de concentrare a rinichiului pentru uree este totusi limitata --> astfel concentratia maxima a ureei in urina definitiva la om este de 50-56 g ⁰/₀₀ concentratie care nu poate fi depasita chiar daca concentratia ureei in sange creste

Reabsorbtia sodiului - la nivelul tubului contort proximal in proportie de 99 % din cantitatea de sodiu filtrata la nivelul glomerului

se realizeaza printr-un mecanism activ (enzimatic, cu consum de energie)

impotriva gradientului electrochimic existent intre lumenul tubular si lichidele interstitiale

la nivelul tubului contort proximal exista asa numita "pompa activa" de Na⁺

care reabsoarbe Na⁺ din lumenul tubular si il inlocuieste cu H⁺ contribuind astfel la mentinerea echilibrului acidobazic al sangelui si al lichidului interstitial. Cantitatea de Na⁺ care se reabsoarbe este limitata , tot ceea ce trece peste pragul renal de 13 m Eq la 100 ml filtrat se elimina prin urina

Reabsorbtia clorului - se face tot la nivelul tubului contort proximal dar pasiv, ionul Cl ^- urmand directia potentialului electrochimic dinspre lumenul tubular si celulele epiteliului tubular

Reabsorbtia potasiului (K) - de asemenea, la nivelul tubului contort proximal, in proportie de 90 % din cantitatea filtrata esista in urina primara (concentratia la urina 160 mg % si numai 20 mg % in plasma se explica prin secretia acestuia la nivelul tubului contort distal). Reabsorbtia K se face prin mecanism activ, deoarece se desfasoara impotriva gradientului electrochimic.

Reabsorbtia calciului - in tubul contort proximal.

Hormonul paratiroidian:

mareste reabsorbtia calciului

scade reabsorbtia fosfatilor

Reabsorbtia fosfatilor si a sulfatilor - in proportie de 90 % la nivelul tubului

proximal. Fosfatii eliminati prin urina au un rol important de tampon in tubul contort distal, contribuind la retinerea de Na⁺ in sange.

b) Secretia tubulara - consta in trecerea unor substante din sange in lumenul tubului urinifer ata la nivelul tubului contort proximal cat si la nivelul tubului contort distal, dar in timp ce nivelul t.c.proximal se secreta substante straine organismului (medicamente, toxice) la nivelul t.c.d.se secreta H⁺ si NH₄ iar in afara acestor substante se mai secreta mici cantitati de acid uric si creatinina

secretia tubulara are o importanta mai mica in formarea urinii dar are rol

deosebit in mentinerea echilibrului acidobazic (intrucat ata cresterea cat si scaderea pH-ului sanguin in afara valorii de 7.3, determina alterari grave in functia celulara).

Rinichiul joaca un rol important in mentinerea constanta a valorii normale a concentratiei ionilor H⁺ din celule si umori.

Astfel in acidoza cand concentratia H⁺ este crescuta si pH-ul scazut, rinichiul:

elimina ioni de H⁺, baze slabe (NH₄⁺) si acizi puternici

elimina 0 urina mai acida, al carui pH poate cobora pana la 4.5

conservandu-se in acelasi timp bazele si indeosebi Na⁺ (la nivelul segmentului distal)

Reglarea functiei renale - dubla:

nervoasa - activitatea glomerului

umorala - activitatea tubilor uriniferi

Reglarea nervoasa - sistemul nervos vegetative

simpatic - actiune vasoconstructoare - mentinerea presiunii efective de

filtrare in jurul cifrei de 40 mm Hg

efecte asemanatoare au si catecolaminele: adrenalina si noradrenalina care in cantitate:

mica - produc vasoconstrinctie pe arteriola eferenta, marind presiunea efectiva de filtrare si cantitatea de filtrat glomerala

mare - produc:

ingustarea accentuata a lumenului ambelor arteriole glomerulare

scaderea fluxului renal sanguin

si, ca urmare, o scadere a filtratului glomerural

parasimpatic - intervine in reglarea functiei renale prin actiunea

vasomotorie (vasoconstrictoare) care controleaza variatiile presiunii sanguine intraglomerurale si deci variatiile cantitative ale fluxului sanguin renal si al filtrului glomerular, deci in esenta, diureza.

Reglarea umorala - prin interventia diferitilor hormoni secretati de glandele endocrine, excitata, indeosebi asupra activitatii tubulare, exemplu:

hormonul antidiuretic (ADH) - mareste reabsorbtia

hormonii tiroidieni - act.de reabsorbtie tubulara

h.paratiroidian - reabsorbtia calciului

h. medulosuprarenali si corticosuprarenali - regleaza eliminarile de apa si minerale: Na, K.

Mictiunea - act reflex aflat sub control cortical

caile aferente - influxul nervos senzitiv la centrii reflexului de mictiune situati in maduva spinarii (reg.sacrala) si la centrii superiori din scoarta cerebrala

caile eferente - conduc influxul nervos motor de la centrii nervosi superiori la centrii din maduva sacrala --> apoi la muschiul de tusa si la sfincterl neted si striat

miscarea declansata de 5-6 ori/zi de catre cresterea presiunii intravezicale care stimuleaza proprioceptorii din stratul muscular.

Traseul urinei: tubii colectori, calice, bazinet, uretere (contractii ritmice, peristaltice) --> vezica urinara

pe masura acumularii urinei in vezica - volumul ei creste treptat, adaptandu-se,

presiunea nedepasind in general 10-15 cm³ H₂O, dar cand cantitatea de urina din vezica ajunge la 300-400 ml, presiunea intravezicala creste brusc ajungand la 18-20 cm H₂O --> excitatia proprioceptorilor si aparitia senzatiei de mictiune

daca individul nu doreste sa mictioneze (urineze), vezica se relaxeaza dar cand

cantitatea ajunge la 700 ml si preiune intravezicala la 100 mm H₂O apare senzatia imperioasa de mictiune insotita de durere - daca actul mictiunii este consimtit, muschiul de trusa se contracta, iar sfincterul vezicii se relaxeaza sub actiunea impulsului nervos parasimpatic. Sfincterul extern este relaxat prin comanda corticala pe calea nervilor somatici (n.rusinos intern). Actul mictiunii poate fi declansat si voluntar cand presiunea din vezica urinara nu a atins nivelul critic, iar in acest caz evacuarea urinei este ajutata de contractia voluntara a musculaturii abdominale care crescand presiunea abdominala, creste si presiunea intravezicala.