APARATUL  DIGESTIV

GENERALITATI

Aparatul digestiv este dispus sub forma unui tub continuu, cu calibrul neuniform si flexat de la orificiul bucal pina la anus , motiv pentru care mai este denumit si tub digestiv sau canal alimentar.

Segmentele tubului digestiv sunt urmatoarele: cavitatea bucala; faringele; esofagul ; stomacul ; intestinul subtire si intestinul gros ; la aceasta , se adauga glandele cu rol in digestie (salivare, ficatul, pancreasul).

Dupa functiile pe care le indeplinesc , organele aparatului digestiv se impart in: tubul digestiv (sau organele digestive propriu-zise) si glandele anexe.

Organele digestive propriu-zise sunt sistematizate, functional, in trei portiuni: ingestiva , digestiva si ejectiva :

potiunea ingestiva este alcatuita din cavitatea bucala, faringe si esofag , organe situate prediafragmatic ;

portiunea digestiva este alcatuita din stomac, intestinul subtire si intestinul gros, organe situate postdiafragmatic;

portiunea ejecta este formata din segmentul terminal al intestinului gros,denumit rect,ce se deschide la exterior prin anus.

Pentru indeplinirea digestiei, la tubul digestiv sunt anexate o serie de formatiuni anatomice glandulare a caror produsi de secretie sunt excretati in lumenul sau: glandele salivare , ficatul si pancreasul.

STRUCTURA TUBULUI DIGESTIV

In general , in structura morfologica a tubului digestiv intra mai multe tunici suprapuse concentric , de la interior la exterior , sunt urmatoarele : mucoasa, submucoasa , musculoasa si seroasa.

Tunica mucoasa

Captuseste tubul digestiv fiind formata din doua straturi: epiteliu si corion.Mucoasa intestinului este foarte cutata,pentru a mari suprafata de contact cu continutul,precum si suprafata de absorbtie.

Tunica submucoasa

Inveleste mucoasa,fiind formata din tesut conjunctiv lax.Ea usureaza alunecarea mucoasei pe stratul intern al mucoasei.

Tunica musculara

Este dispusa la exteriorul submucoasei,fiind formata din fibre asezate in doua planuri:un plan intern,circular si un plan extern,longitudinal.Fibrele ce alcatuiesc muschii cavitatii bucale,faringelui,portiunea initiala a esofagului si

sfincterul extern al anusului sunt striate,iar in structura musculaturii celorlalte segmente ale tubului digestiv sunt fibre netede.

Tunica seroasa

Este cea mai externa si acopera numai segmentele situate in cavitatea toracica(esofagul)si abdominala(stomacul,intestinul).Organele digestive asezate in afara celor doua cavitati(toracica si abdominala)sunt acoperite de tesut conjunctiv lax,care formeaza celuloasa.Seroasa si celuloasa au rol de sustinere a organelor digestive si de a usura miscarile acestora in timpul proceselor digestive mecanice.

Orificiul bucal

Orificiul bucal reprezinta deschiderea orala a tubului digestiv,fiind delimitat de cele doua buze,una inferioara si una superioara.

Buzele 

Sunt formatiuni musculocutanate reunote lateral prin cele doua comisuri.Fiecare buza prezinta o fata externa(cutanata) si una interna(bucala),o margine libera si o margine aderenta.Fata externa,convexa,este acoperita de piele cu peri fini,printre care sunt cateva fire de par lung cu rol tactil.Fata interna,concava,este acoperita cu o mucoasa de coloare roza sau pigmentata,ce se continua la nivelul santului gingivolabil cu mucoasa gingivala.Pe suprafata mucoasei se vad niste tuberculi redusi avand in varf deschiderea glandelor labiale.Marginea libera este subtire.La acest nivel se gaseste limita de trecere de la pielea ce acopera fata externa a buzei,la mucoasa de pe fata interna.Marginea aderenta se confunda la exterior cu regiunile din jur,iar la interior este delimitata de santul gingivolabil,spatiul dintre incisivi si buze reprezentand vestibulul labial.

Diferente:

La ecvine buzele sunt destul de groase si foarte mobile,servind la prehensiunea alimentelor.Buza maxilara prezinta pe linia mediana un sant vertical putin adancit,iar buza mandibulara denumita motul barbiei.Comisurile sunt rotunjite si ajung pana la nivelul treimii mijlocii a spatiului interdentar(spatiu cuprins intre dintii incisivi laturasi si primul premolar.

La taurine buzele sunt mai groase si mai putin mobile decat la cal.Buza maxilara,mai dezvoltata,acopera partial comisurile si prezinta pe fata externa o suprafata larga lipsita de peri,cuprinsa intre cele doua narine,numita zona epidermica a botului.Aceasta contine glande sudoripare a caror secretie o mentine in permanenta umeda.La nivelul comisurilor mucoasa prezinta niste formatiuni conice de marimi diferite si cornificate,numite papile odontoide.Comisurile sunt mai putin adanci decat la cal;au un aspect angular si sunt partial acoperite de marginile laterale ale buzei superioare.

La ovine si caprine buzele sunt subtiri si foarte mobile,avand un rol activ in prehensiunea alimentelor.Zona epidermica este redusa.La capra se observa la buza inferioara un smoc de peri lungi ce constituie barbisonul.Ca si la taurine,sunt prezente papilele odontoide.

La suine buza inferioara este foarte dezvoltata,acoperind partial pe cea inferioara si se confunda cu varful nasului,constituind ratul.Zona epidermica este relativ circulara.Buza inferioara este putin dezvoltata si ascutita.

La carnivore buzele sunt subtiri si mobile.Astfel,la caine,buza maxilara este mai dezvoltata decat cea mandibulara si impreuna ci zona epidermica a varfului nasului formeaza un bot redus,triunghiular.Buza mandibulara prezinta marginea festonata,mai ales in apropierea comisurilor.Perii tactili sunt mai numerosi pe buza maxilara.Mucoasa buzelor este deseori pigmentata si prezinta niste cute("fraurile" buzelor).La pisica,buza maxilara prezinta un silon median vertical,iar pe partile laterale peri tactili,lungi alcatuind asa-numitele "mustati".

La leporide buza maxilara este despicata de un sant median adanc.Pe ea se observa peri tactili lungi.

Baza anatomica a buzelor este formata din muschiul orbicular al buzelor si din insertiile labiale ale muschilor pielosi ai fetei.La exterior pielea este fina,foarte aderenta la stratul subiacent.Fata interna este acoperita de o mucoasa si stratul submucos in care se gasesc diseminate glandele labiale.Buzele sunt bine vascularizate si inervate.

Limba

Generalitati

Limba este un organ musculos asezat pe planseul cavitatii bucale.Organul este fixat la podeaua(plaseul)cavitatii bucale pe o mare intindere din fata sa ventral ,iar pe baza sa se prinde pe hioid.Limba prezinta o baza, un corp si o portiune libera. Baza limbii

Reprezinta portiunea aborala a organismului.Ea se insera pe hioid, fiind situata sub valul palatin cu care circumscrie comunicarea bucofaringiana.Este inclinata inapoi pana la baza epiglotei unde mucoasa formeaza o cuta glosoepiglotica. Marginile bazei limbii sunt constituite din cute glosopalatine sau stalpii posteriori ai limbii sau pilierii orali ai valului palatin.Cutele faringopalatine delimiteaza impreuna cu,cutele glosopalatine cele doua fose amigdaline simetrice.

Corpul limbii

Are forma unei piramide triunghiulare.Prezinta trei fete si trei margini:fata dorsala, convexa lateral, de forma triughiulara cu baza orientata aboral, vine in contact cu bolta palatina, atunci cand cavitatea bucala este inchisa; fetele laterale sunt orientate latero-ventral si prezinta aproape de linia ventrala o formatiune alungita denumita creasta linguala pe care se deschid canalele glandei sublinguale; marginile laterale stabilesc legatura dintre fetele laterale si fata dorsala, iar marginea ventrala este aderenta pe toata intinderea sa la podeaua cavitatii bucale, reprezentand zona de continuitate dintre muschii limbii si formatiunile din jur.

Limba la animalele domestice

La ecvine

Varful limbii este latit si prezinta un sant median redus. De la baza limbii se detaseaza o cuta glosoepiglotica evidenta. Cutele glosopalatine se reunesc formand un arc glosopalatin. Mucoasa prezinta papile filiforme subtiri si necornificate, ce dau organului un aspect catifelat. Papilele fungiforme sunt mai raspandite pe portiunea libera si pe marginile limbii. Papilele caliciforme sunt in numar de doua, fiind situate pe corpul limbii, aproape de baza organului, de o parte si de alta a planului median. Papilele foliate sunt dezvoltate, alcatuind organul foliat sau organul lateral al gustului(M a y e r).

La ovine si caprine limba este, comparativ, mai redusa ca volum decat la bovine si mai putin mobile. Corpul prezinta o tuberozitate linguala mai redusa. Portiunea libera este mai scurta, cu extremitatea rotunjita si prezinta un sant median pa fata dorsala. Papilele filiforme sunt dezvoltate, totusi mai putin cornificate decat la taurine.Papilele fungiforme sunt foarte numeroase, iar cele caliciforme in numar de 20-24. La aceste specii de animale se constata deseori o pigmentare a mucoasei.

La suine limba este in general groasa, avand pe fata dorsala o protuberanta alungita. Baza ei prezinta cutele glosopalatine evidente. Inspre baza papilele filiforme se maresc, iau aspect conic(papile conice), necornificate, moi si orientate aboral. Se remarca, de asemenea, existenta a doua fose amigdaline foarte dezvoltate si separate printr-o cuta evidenta gloso-epiglotica. Extremitatea libera a limbii este ogivala. Papilele filiforme sunt mai reduse si necornificate. Papilele fungiforme sunt numeroase, iar cele caliciforme in numar de doua, situate la fel ca la cal. La aceasta specie se remarca si existenta papilelor foliate.

La feline limba este mai lata si mai mobila decat la caine. Papilele filiforme sunt foarte dese si cornificate atat pe varful, cat si pe corpul limbii. La baza organului ele sunt foarte fine. Papilele fungiforme sunt situate mai mult pe marginile limbii. Papilele caliciforme sunt situate la fel ca la caine, dar cele foliate sunt mai reduse. Scheletul fibros este mai putin dezvoltat.

Dintii

Sunt organe dure, de culoare albicioasa, implantati in alveolele sapate in oasele incisiv, maxila si mandibula, alcatuind in totalitate arcadele dentare. Daca se ia in considerare forma, uniformitatea, modul de crestere si aspectul curoanei dintilor, animalele se pot imparti in: izodonte=animale care au toti dintii asemanatori; heterodonte=animale care prezinta mai multe categorii de dinti; izognate=animale care au dintii asemanatori ca forma si ca numar pe ambele arcade dentare; anizognate=animale cu dentitia mandibulara diferita de cea maxilara; hypselenodonte=animale ce au dintii cu, coroana lunga si cu eruptie permanenta; brahiodonte=animale cu dinti ce ao coroana scurta si eruptie rapida; bunodonte=dinti cu coroana mamelonata si animale selenodonte, care prezinta dinti a caror suprafata de tocire au adancituri circumscrise pe creste. Numarul total de dinti al unui animal constituie dentitia speciei respective. La toate animalele domestice, cu exceptia iepurelui, se disting doua feluri de dinti: de tinerete ,care cuprinde numarul de dinti caduci si de dinti permanenti; de maturitate, ce cuprinde numarul total de dinti permanenti si succedenti sua de inlocuire. Dintii permanenti apar in dentitia de tinerete, ramanand si in dentitia de maturitate. Dintii caduci dureaza numai in perioada dentitiei de tinerete. Dintii de inlocuire completeaza locul dintilor caduci in dentitia de maturitate. Dupa modul de schimbare a dentitiei, animalele au fost clasificate in: monofiodonte cu un singur fel de dentitie si difiodonte, animale care au cele doua feluri de dentitie(de tinerete si de maturitate).

Formula dentara 

Pentru a exprima dentitia unei specii intr-o forma succinta, se poate folosi o relatie aritmetica numita "formula dentara". In acest scop se utilizeaza sistemul fractional(numaratorul exprimand numarul dintilor din arcada maxilara, iar numitorul pe cei din arcada mandibulara), fiecare categorie de dinti fiind indicata prin initiala respectiva(ex: I pentru incisivi; C pentru canini; P pentru premolari; M pentru molari). Aceste initiale se trec cu litere mici pentru dentitia de tinerete si cu majuscule pentru dentitia permanenta, dupa tipul urmator:

I 3- C 1-1 ; P 3-3 ; M 3-3 ; =40 de dinti, sau, mai restrans, se poate

3-3 1-1 3-3 3-3

exprima astfel:

I 6 ; C 2 ; P 6 ; M 6 .

6 2 6 6

La ecvine se intalneste o dentitie heterodonta, izognata si difionta. Dentitia de tinerete cuprinde un numar de 26 dinti(toti dinti caduci), fiind exprimata prin formula:

I c o ; p 4 =13x2=26 dinti

3 0 3

La taurine intalnim caracterul heterodont, anizognat si difiodont. Au urmatoarea formula dentara:

-de tinerete:

I c 0 ; p 3 =10x2=20 ;

4 0 3

-definitiva:

I C 0 ; P 3 ; M 3 =16x2=32 .

4 0 3 3

La suine se intalnesc dintii heterodonti, aceasta specie intrand in grupa bunodonte. Formula dentara de tinerete cuprinde un numar de 32 de dinti:

I c 1 ; p 4 =16x2 =32 .

3 1 4

Formula dentara definitiva este constituita din 44 de dinti:

I C 1 ; P 4 ; M 3 =22x2=44 .

3 1 4 3

La canide formula dentara de tinerete cuprinde 32 de dinti:

I c 1 ; m 4 =16x2=32 .

3 1 4

La adult, numarul de dinti este de

I C 1 ; M 6 =10x2 =20+22=42 .

3 1 7 11x2

La leporide formula dentara definitiva cuprinde un numar de 28 dinti:

I C 0 ; P 3 ; M 3 =8x2 =16+12=28 .

1 0 2 2 6x2

La feline, formula dentara de tinerete este urmatoarea:

I c 1 ; m 3 =7x2 =14+12=26 ,

3 1 2 6x2

iar formula dentara definitiva :

I C 1 ; M 4 =8x2 =16+14=30 .

3 1 3 7x2

Glandele salivare

Glandele salivare sunt organe anexe ale cavitatii bucale. Ele produc saliva - lichid ce indeplineste un rol multiplu. Se deosebesc doua categorii de glande: a) glande diseminate, situate sub mucoasa cavitatii bucale b) glande aglomerate, alcatuind formatiuni distincte, simetrice, situate la distanta de mucoasa bucala si care isi varsa produsul in cavitatea bucala prin intermediul unui canal. Din aceasta categorie fac parte glandele: parotida, mandibulara, sublinguala si glandele molare.

Faringele

Conformatia faringelui

Faringele este un organ comun aparatelor digestiv si respirator. Faringele comunica cu organele din jur prin intermediul a 7 deschideri situate in diferite pozitii. Patru sunt situate dorsal si sunt reprezentate dupa cum urmeaza: duoa deschideri nazofaringiene(sau "choane") cu aspect oval, orientate oro-aboral si separate intre ele prin creasta vomerului; doua deschideri ale conductelor faringotimpanice in forma de fanta, asezate la limita dintre peretele dorso-aboral si peretii laterali. Celelalte trei deschideri sunt situate ventral: orificiul laringian,proeminent, situat pe peretele ventro-oral,se prezinta ca o deschidere larga delimitata pe margini de doua santuri faringo-laringiene, care, la randul lor, sunt delimitate lateral de cutele faeingopalatine, iar medial de cutele ariepiglotice; orificiul bucofaringian, asezat pe peretele oral inaintea orificiului laringian; orificiul esofagian, asezat inapoia deschiderii laringiene la nivelul unui infundibul, deasupra caruia se unesc cutele faringopalatine.

Faringele este situat inapoia cavitatii bucale si a cavitatii nazale si inaintea laringelui si esofagului, suspendat la baza craniului prin intermediul musculaturii si a aparatului hioidian. Ocupa o pozitie oblica ventro-aboral, prezentandu-se sub forma unui conduct musculo-membranos alungit, mai ingust in partea dorsala si mai dilatat in cea ventrala.

Structura faringelui

Peretii faringelui, cu exceptia valului palatin a carui structura a fost descrisa, sunt constituiti din: membrana fibroasa, stratul muscular ai mucoasa.

Membrana fibroasa

Comstituie suportul pe care se insera muschii organului. Ea este situata intre mucoasa si stratul muscular, fiind o continuare a periostrului de la presfenoid si prezentand un rafeu median.

Stratul muscular

Este constituit din 6 perechi de muschi: m.faringostafilin sau palatofaringian - descris la musculatura valului palatin; m.pterigofaringian, un muschi subtire, de forma triunghiulara, format din doua fascicule: un fascicul aboral, ce se insera pe osul pterigoid si se dirijeaza pe fata aborala a faringelui, unde sa uneste cu, congenerul pe linia mediana realizand o "chinga musculara" si un fascicul ventral, care se insera tot pe osul pterigoid si pe cartilajul tiroid, confundandu-si fibrele cu ale muschiului faringostafilin. Muschii palatofaringieni si pterigofaringieni fac parte din grupul muschilor constrictori rostrali ai faringelui. Muschii pterigofaringieni sunt dublati lateral de o formatiune elastica ce se insera pe osul pterigoid si pe marginea dorsala a cartilajului tiroid. Aceasta are rolul pasiv de sustinator al laringelui; m.hiofaringian se prezinta sub forma unei bandelete musculare asezata pe partea laterala a faringelui(la suine si la rumegatoare cuprinde 2 muschi: cheratofaringic - M.kerathopharyngeus si condrofaringic (M.condropharyngeus).Se insera pe tirohial si pe rafeul faringian; m.tirofaringian, care se insera pe cartilajul tiroid si pe rafeul median al faringelui; m.cricofaringian se insera pe partea laterala a cartilajului cricoid si pe fibroasa faringelui; m.stilofaringian este reprezentat de un fascicul redus si turtit lateral. Se insera pa fata mediala a stilohialului, trece pe peretele lateral al faringelui, unde fibrele sale se confunda cu fibrele muschiului pterigofaringian, apoi intra sub hio-, tiro- si cricofaringian si se insera pe marginea dorsala a cartilajului tiroid. Are rol de a reduce diametrul longitudinal al faringelui.

Mucoasa faringelui

Este constituit din 2 portiuni cu caractere histologice distincte: portiunea respiratorie, situata in partea dorsala, pe fata aborala a valului palatin si in regiunea din vecinatatea choanalor. Ea este o continuare a mucoasei respiratorii din fosele nazale; portiunea digestiva , care este reprezentata de mucoasa partii ventrale a organului, fiind in directa continuitate cu mucoasa cavitatii bucale.

Faringele la animalele domestice

La ecvine faringele are aspectul unui tub cilindric si alungit. Peretele oral, reprezentat de valul palatin, acopera complet comunicarea bucofaringiana. Orificiile de deschidere ale conductelor faringotimpanice au aspect de fanta verticala, fiind acoperite de o clapa cartilaginoasa. Orificiul esofagian este foarte stramt si situat la baza unui infundibul.

La taurine, ovine si caprine faringele este mai alungit si mai stramt in partea dorsala, aparand ca infundat intre lamele pterigopalatine. Plafonul este separat de o cuta mucoasa in doua infundaturi adanci cu peretii ososi. Pe peretii laterali ai acestor infundaturi, inapoia choanelor, se gasesc deschiderile faringotimpanice sub forma de fanta semilunara acoperite de o cuta mucoasa. Mucoasa acestor funduri de sac este groasa, cutata in diverse sensuri si prezinta orificii care conduc in criptele unor "amigdale faringiene". Orificiul esofagian este foarte larg. Muschii hio-, tiro- si cricofaringian sunt uniti pe linia mediana, m.stilofaringian este dublu, iar m.hiofaringian format din m. ceratofaringian si m. condrofaringian.

La suine, pe peretii laterali,se gasesc numerosi foliculi limfatici, constituind amigdalele faringiene. Cutele faringopalatine sunt dezvoltate si se unesc deasupra orificiului esofagian intr-un pliu mucos.Deasupra acestui pliu se gaseste o infundatura mucoasa,adanca de 5-6 cm, dispusa median intre muschii tiro- si cricofaringian.

La carnivore faringele prezinta caractere diferentiale proprii acestei specii: orificiul nazofaringian este relativ ingust si alungit; orificiile faringotimpanice se deschid la baza si inapoia carligului osului pterigoid, fiind acoperite de o clapa cartilaginoasa; cutele faringopalatine sunt mai reduse si se pierd pe peretii organului, fara a ajunge la intrarea esofagului; santurile faringolaringiene sunt putin adanci; limita dintre mucoasa de tip digestiv si cea de tip respirator este vizibila.

La leporide faringele nu prezinta diferente importante fata de celelalte specii.