Tesuturile

Tesuturile

Tesutul epitelial

Tesutul epitelial acopera suprafata organelor formand epidermul. Captuseste cavitatile si conductele diferitelor organe. Constituie parenchimul glandelor exocrine si endocrine iar unele s-au specializat in receptia diversilor stimuli (epiteliale, senzoriale). Tesuturile epiteliale sunt alcatuite din celule care initial au o forma rotunda insa in raport cu specializarea functionala si localizarea lor pot fi turtite, polieglice, cubice sau cilindrice.

Epiteliul acopera tesutul conjunctiv de care este separat prin membrana nazala care serveste ca suport si permite trecerea plasmei sanguine. De la tesutul conjunctiv primeste terminati nervoase care ii asigura sensibilitatea.

Epiteliile de acoperire sunt simple uni-stratificate si pseudo-stratificate. Sunt localizate in peritonee, pericard, foitele pleurale, mucoasa bronsilor mici, canalele excretoare mici ale glandelor salivare, mucoasa tubului digestiv, mucoasa interna, mucoasa trahee si bronhiilor principale.

Epiteliul stratificat este localizat in structura pielii, mucoasa bucala, mucoasa buco-faringiana, esofag, glandele salivare si caile urinare. Tesutul epitelial glandular este format din celule diferentiate care au proprietatea de a elabora produsi specifici, celulele sunt dispuse in diferite moduri si in asociati cu tesutul conjunctiv cu vasele sanguine si terminati nervoase care formeaza glande.

Produsi secretati pot fi in exteriorul organelor sau trec direct in sange. Dupa felul produsilor de secretie si dupa locul de ex-secretie distingem 3 tipuri de glande, :   - glandele exocrine

- glandele endocrine

- glandele mixte

Exocrine

Produsul este eliminat printr-un canal la exterior (glandele sebacee sudoripare) sau diferite cavitati (glande salivare gastrice).

Endocrine

Glande cu secretie interna ai caror produsi (hormoni) se elimina direct in sange (glande mixte   -dubla secretie-), endocrina si exocrina (pancreas, testicule, ovar). Glandele exocrine se deosebesc intre ele prin morfologia si structura lor si dispun de ramificarea conductelor de ex-secretie iar glandele endocrine se caracterizeaza prin lipsa canalelor de excretie produsilor respectiv hormonii care se varsa direct in sange.

Mixte

Dupa numarul de celule epiteliile glandulare se clasifica in glande unicelulare (localizate in epiteliul intestinal, caile biliare extra hepatice si in arborele respirator) si glande pluricelulare simple sunt localizate in intestinul subtire, glandele lacrimale iar cele compuse sunt localizate in duoden, prostata si pancreas.

Epiteliile senzoriale (senzitive) sunt formate din celule specializate pentru receptionarea diferitilor stimuli (exteriori sau interiori) si fac partea integranta din organele de simt. Sunt doua tipuri celulare, unele senzitive (cu 2 prelungiri) si altele pseudo-senzitive (cu o prelungire).

Tesutul conjunctiv

Tesutul conjunctiv este foarte variat ca aspect morfologic si functional. Este alcatuit din 3 componente principale: 1. celule conjunctive

2. fibre conjunctive (colagene, elastice, si reticulare)

3. o substanta nestructurata amorfa numita substanta fundamentala

1. Celulele conjunctive

Celulele conjunctive sunt foarte variate ele provin din celule embrionare si pot fi impartite in doua grupe : a). celule autohtone b). celule migratorii (leucocitele limfocitele si monocitele)

2. Fibrele conjunctive

Fibrele conjunctive se grupeaza in 3 tipuri: a). colagene

b). omogene dispuse in fascicole

c). elastice dispuse in retea

3. Substanta fundamentala

Fibrele reticuline care se prezinta ca o retea in ochiuri in care se afla substanta fundamentala care este o componenta amorfa ce ocupa spatiul dintre fibre si celulele conjunctive.

Tesutul conjunctiv dupa consistenta sa poate fi clasificat in tesuturi moi(reticulat, adipos si elastic), semi-dure, cartilaginoase (tesutul osos)

Tesutul osos

Tesutul osos este adaptat pentru functia de suport si protectie fiind cel mai rezistent si dur tesut mecanic datorita impregnari substantei fundamentale cu saruri minerale (fosfor si calciu). Este format din celule osoase, fibre si substanta fundamentala si este puternic vascularizat. Acoperit la periferie cu exceptia capetelor articulare de o membrana vasculoconjunctiva numita perios. Celula osoasa este numita ostioplast in stadiul tanar si osteocit in stadiul adult. Substanta fundamentala a osului are 2 componente organica 34% si minerala 66%. Substanta fundamentala se dispune sub forma de lamele osoase si dupa dispozitia lor distingem 2 varietati de tesut osos, compact si spongios.

Tesutul osos compact formeaza diafiza oaselor lungi si stratul de la suprafata al oaselor scurte cat si lamela interioara si exterioara a oaselor plate.

Tesutul osos spongios se gaseste in epifizele oaselor lungi si interiorul oaselor late si scurte.

Tesutul muscular

Tesuturile musculare sunt adaptate functiilor de contractie, celula sau fibra musculara prezinta unul sau mai multe nuclee.

Dupa tipul de tesut muscular are o membrana celulara numita sarcolema si citoplasma denumita sarcoplasma in interiorul careia se gasesc organitele celulare comune si organitele specifice (contractilele respectiv miofibrilele aparute in urma diferentieri si adaptari celulei la functia de contractie).

Dupa particularitatile miofibrilelor tesuturile musculare se impart in urmatoarele tipuri tesutul muscular neted si tesutul muscular striat.

Tesutul muscular neted

Se caracterizeaza cu miofibrilele eterogene care prezinta unitatea morfofunctionala si intra in constitutia paturi musculare a tubului digestiv, a conductelor aparatului respirator , a glandelor excretorii si in anexele unor organe de simt (piele si ochi).

Tesutul muscular striat

Fibra musculara au tesutul muscular striat este alcatuit din fibre care intra in constitutia muschilor scheletici care reprezinta 40% din greutatea corpului. Tesutul muscular striat de tip cardiac (miocardul) este constituit din fibre musculare cu structura asemanatoare fibrelor musculare striate in care miofibrilele prezinta o alternanta de benzi clare si intunecoase si au si fibre musculare netede, avand nucleul in centru. Pe langa miocardul de tip contractiv exista si tesutul nodal (miocardul specific) care determina contractia ritmica si automata a inimi.

Tesutul nervos

Tesutul nervos este constituit din celule nervoase (neuroni). Embriologic deriva din ectoderm neuroni sunt elemente inalt diferentiate din punct de vedere morfologic, prelungirile neuronilor denumite nevroglii sunt structuri cu rol de sustinere si de protectie. Neuronul este format din corp celular si una sau mai multe prelungiri care sunt de 2 tipuri, dendrite si axoni.

Corpul neuronului este format din membrana plasmatica (neurilema), citoplasma (neuroplasma) si nucleu.

Tesutul sanguin (sangele)

Sangele este un fluid care circula in interiorul sistemului cardiovascular, impreuna cu limfa si lichidul intracelular constitute mediul intern al organismului. Intre mediul intern si celule exista un schimb permanent de substante si energie. Substantele necesare mentinerii activitatii celulare sunt: oxigenul, glucidele, acizi grasi, aminoacizii si vitaminele care trec in sange din celula iar produsi nefolositori sau toxici rezultati din procesele catabolice cum sunt dioxidul de carbon, acizii nevolativi, uree, acid uric si amoniac sunt eliminati in lichidul extracelular. Continutul mediului intern este constant datorita circulatiei permanente a sangelui. Acesta aduce substante folositoare pana la nivelul celulelor refacand mereu rezervele metabolice iar de aici indeparteaza produsi de catabolism pe care ii transporta spre organele de eliminare. Volumul sanguin (volemia) inseamna cantitatea totala de sange din organism care reprezinta 7% din greutatea omului, aceasta inseamna cam 5 litri de sange pentru un individ de 70 de kg. Volemia variaza in conditii fiziologice in functie de sex, fiind mai mare la barbati, care scade o data cu inaintarea in varsta si in mediul geografic este mai mare la locuitori podisurilor inalte. In repaus, o parte din masa sanguina a corpului stagneaza in teritorii venoase si capilare, ficat, splina si tesut subcutanat. Acesta este volumul sanguin stagnat sau de rezerva in cantitate de 2 l restul de 3 litri reprezinta volumul circulat. Raportul dintre volumul circulant si volumul stagnat nu este fix ci variaza in conditii de existenta. In cursul efortului fizic sau termoreglator are loc mobilizarea sangelui de rezerva crescand volumul circulant. Mobilizarea depozitelor de sange se realizeaza sub actiunea sistemului nervos vegetativ care determina contractia musculaturi netede din pereti vaselor, astfel se asigura aprovizionarea optima cu oxigen si energie a organelor active.

Proprietatile sangelui

Culoarea - sangele are culoarea galbena care se datoreaza hemoglobinei din eritrocite. Culoarea sangelui poate varia in conditii fiziologice si patologice. Sangele recoltat prin artere (sange arterial) este de culoare rosi deschis datorita oxihemoglobinei iar sangele recoltat din vena (sangele nos) are culoarea rosu inchis datorita hemoglobinei reduse, cand cantitatea de hemoglobina din sange scade culoarea devine rosu palid.

Densitatea - sangele este mai greu decat apa. Densitatea sangelui are valoarea de 1055 gr/L. Plasma sanguina are o densitate de 1025 gr/L. Aceasta proprietate a sangelui depinde de componentele sale si in special de hematii si proteine.

Vascozitatea - Valoarea relativa a vascozitatii sangelui este de 4,5 fata de vascozitatea apei considerata egala cu 1. Vascozitatea determina curgerea laminara in straturi a sangelui pe vase. Cresterea vascozitatii peste anumite valori este un factor de ingreunare a circulatiei.

Presiunea osmotica - in orice conditii apare o presiune statica suplimentara ce poate fi pusa in evidenta separand printr-o membrana semi-impermeabila solventul de solutie respectiva. Membrana semi-impermeabila permite trecerea solventului si impiedica deplasarea substantelor dizolvate de o parte si cealalta a ei, in asemenea conditii apare fenomenul de osmoza ce consta in depunerea moleculei solventului prin membrana spre compartimentul ocupat de solutia respectiva.

Reactia sangelui este slab alcalina ea se exprima in unitati de ph care are valori cuprinse intre 7,38 si 7,42.

Temperatura sangelui - la om si la animale sangele este cald (homeoterme), temperatura sangelui variaza intre 35⁰C in sangele din vasele pielii si 39⁰C in sangele din organele abdominale. Deplasarea continua a sangelui prin organe contribuie la uniformizarea temperaturii corpului si ajuta la transportul caldurii dintre viscere spre tegumente unde are loc eliminarea acestuia prin radiere, sangele astfel racit se intoarce in organele profunde incarcandu-se cu caldura.

Compozitia sangelui - sangele tratat cu oxalat de sodiu in proportie de 1% nu se mai coaguleaza, prin centrifugarea unei eprubete cu sange timp de 15 min la 3000 de rotatii pe minut se produce separarea sangelui in 2 componente:

a). elemente figurate ale sangelui situate la fundul eprubetei se prezinta ca un lichid foarte vascos de culoare rosu inchis;

b). plasma sanguina situata deasupra este un lichid mai putin vascos si transparent de culoare galbena.

Elementele figurate ale sangelui prin examen microscopic sunt 3:

globule rosii (hematii sau eritrocite)

globule albe (leucocite)

pachete sanguine (trombocite)

Elementele figurate ale sangelui se reinnoiesc continuu. Toate celulele au origine comuna, celula stem pluripotenta din maduva osoasa.

Eritrocitele sunt cele fara nucleu bogate in hemoglobina, sunt o proteina de culoare rosie ce transporta oxigen si dioxid de carbon. Numarul lor este considerabil (1 milimetru³ de sange cuprinde 4,5 milioane hematii la femei si 5 milioane la barbatii). De asemenea ele mentin echilibrul acido bazic din organism.

Leucocitele sau globulele albe sunt elementele figurate ale sangelui ce constituie nucleu, numarul lor este in medie de 5000 pe milimetru³ aceasta valoare poate varia in conditii fiziologice sau patologice. Cresterea numarului lor se numeste leucocitoza iar scaderea leucopenie. In bolile infectioase microbiene, numarul leucocitelor pot creste pana la 15000/30000 milimetri³ pe milimetru³ de sange iar la unele forme de cancer numarul lor creste la cateva sute de mii, rolul lor este complet si diferit. Principala functie a lor consta in participarea acestora la reactia de aparare a organismului, distrug microbii din sange. Ele fago-citeaza atat microbii cat mai ales resturile celulare, prin aceasta contribuie la curatirea si vindecarea focarului inflamator.

Trombocitele (plachetele sanguine) sunt elemente figurate ne-celulare, sediul procesului de formare si reinnoirea acestora este maduva hematogena a oaselor. Ele intervin in cursul tuturor timpilor hemostazei favorizand mecanismul de oprire al sangelui, coaguleaza sangele.

Plasma sanguina este un lichid vascos, galbui care reprezinta 55% din volumul sangelui. Proprietatile plasmei sunt similare cu ale sangelui, difera doar valorile si culoarea, plasma este incolora cu o compozitie heterogena. Are rol in transportul unor substante minerale, in coagularea sangelui si in determinarea vascozitatii si a densitatii.