Curgerea lichidelor biologice

Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara

Facultatea de Medicina Veterinara

Curgerea lichidelor biologice

Orice organism viu se dezvolta si traieste pe baza reactiilor chimice, a proprietatiilor fizice si a alcatuirii biologice. Toate celulele si tesuturile unui organism evoluat sufera in fiecare clipa modificari chimice. Aceste modificari determina caracterele fizice sub care se gaseste mediul intern al organismului(animal sau uman).

Mediul intern al organismului este format dintr-o multitudine de lichide printre care cele mai importante sunt sangele, urina, limfa, saliva, lichidul interstitial, lichidul cefalorahidian etc. Exista si lichide secretate in exteriorul corpului printre care se numara laptele(la rumegatoare) si transpiratia. Orice modificare a reactiilor chimice, a patrunderii unor microorganisme, a mediului inconjurator determina modificari fizice asupra lichidelor biologice, aceste modificari fiind importante in analiza medicala a organismului.

Proprietatiile fizice ale sangelui

Sangele este un tesut format din elemente figurate si dintr-o substanta lichida numita plasma sangvina, in care elementele figurate sunt libere; de aceea sangele este considerat un tesut mobil.

Culoarea sangelui este rosie. Aceasta se datoreste, hemoglobinei din eritocite. Culoarea sangelui poate varia in conditii fiziologice sau patologice. Sangele recoltat din artere este de culoare rosu-deschis, iar sangele recoltat din vene are cu­loare rosu-inchis. Cand canti­tatea de hemoglobina din sange scade, culoarea devine rosu-palid.
Sangele este mai greu decat apa. Greutatea specifica a sangelui are valoarea 1055 fata de cea a apei dis­tilate. Plasma sangvina are o densitate de 1025. Aceasta pro­prietate a sangelui depinde de componentele sale si in special de hematii si proteine.
Vascozitatea sangelui este 4,5 fata de viscozitatea apei considerata egala cu 1. Viscozitatea asigura scurgerea laminara (in straturi) a sangelui prin vase.

Cresterea viscozitatii peste anumite valori este un factor de ingreunare a circulatiei.

Temperatura sangelui la om si la animalele cu sange cald (ho-meoterme) variaza intre 35°C (in sangele din vasele pielii) si 39 °C (in sangele din organele abdominale). Deplasarea continua a sangelui prin organism contribuie la uniformizarea temperaturii corpului si ajuta la transportul caldurii din viscere spre tegumente unde are loc eliminarea acesteia prin iradiere.

Viteza de curgere a sangelui prin artere(vene), arteriole(venule) si capilare depinde de diametrul vasului de sange. Astfel, in artere si vene sangele circula mai repede, in timp ce in capilare viteza scade foarte mult. Coagularea sangelui este unul din mecanismele importante pentru apararea organismului impotriva hemoragiilor de mica importanta.

Coagularea se face cu o anumita viteza, care variaza in functie de un numar mare de factori. In legatura cu aceasta viteza, in clinica se folosesc anumite probe, care dau indicatii asupra desfasurarii coagularii. Printer aceste probe se numara timpul de coagulare si timpul de sangerare.

Proprietatiile fizice ale urinei

 Urina este o solutie apoasa, alcatuita din saruri extrase din plasma sanguina, produsi finali ai metabolismului si diferite substante, introduce accidental in organism(medicamente, coloranti etc).

Culoarea urinei normale este galbuie sau rosiatica. Ea este mai inchisa la culoare cand este foarte concentrata sau dupa consumul unor medicamente (piramidon, antinevralgice, tetraciclina, albastru de metilen etc.).

Cantitatea de urina in 24 de ore la un adult variaza de la 1-1,5 litri. In sezonul cald, dupa febra, dupa varsaturi, diaree, dupa transpiratii intense (deshidratare), dupa fumat sau consum redus de lichide, cantitatea de urina este mai mica.

Densitatea (greutatea specifica) urinei este mai mare decat a apei (care este de 1000). Valorile normale in cazul densitatii sunt de 1015-1030. Cand se consuma mai multe lichide se produce in general o scadere a densitatii urinare si invers, cand urina din 24 de ore este in cantitate mai mica si mai concentrata, atunci densitatea urinara este mai scazuta.

Saliva

Este sucul digestiv produs de glandele salivare, mari si mici, care se varsa in cavitatea bucala. Este un lichid transparent si spumos, cu o densitate de 1002 - 1012. Vascozitatea depinde de provenienta si conditiile de excretie. Reglarea secretiei salivare se face prin mecanisme relexe neconditionate, precum si pe cale vegetativa. Astfel, stimularea simpaticului produce o secretie de saliva vascoasa, iar stimularea parasimpaticului, o secretie abundenta de saliva apoasa. La om, cantitatea de saliva secretata in 24 de ore variaza de la 100 la l 500 ml, la cal 40 50 de litri, iar la bovine peste 50 de litri; in perioadele de activitate secretorie, debitul poate creste la om pana la 900 ml/ora.

Proprietatile fizice ale laptelui

Este un lichid omogen, de culoare alba, usor apalescent, fara sedimente si corpuri straine vizibile. Aspectul este rezultatul subtsnatelor componente ale laptelui si corelatia cu starea de dispersie a acestora.

Consistenta este data de fluiditatea caracteristica, fara ca aceasta sa fie filanta, vascoasa sau milaginoasa.

Culoarea alba cu nuanta galbena este specifica laptelui de vaca si capra, si alba specifica pentru laptele de oaie si bivolita.

Mirosul este dat de catre acizii grasi volatili insa mirosul necaracteristic care poate compara este dat de o serie de factori ai mediului inconjurator.

Aprecierea caracteristicilor fizico-chimice ale laptelui joaca un rol important in obtinerea unei productii de lapte conform standardului in vigoare si ofera posibilitatea depistarii unor falsificari voite, a furajarii necorespunzatoare a animalelor sau a laptelui recoltat de la vaci bolnave.

densitatea laptelui , este criteriul de baza in aprecierea comerciala a laptelui si aceasta reprezinta raportul dintre masa laptelui la temperatura de +4 °C. In general densitatea mediului este de 1030 la laptele de vaca si de 1034 la laptele de oaie si bivolita.

determinarea aciditatii este de fapt aprecierea gradului de prospetime a laptelui prin determinarea aciditatii acestuia cu ajutorul unor baze neutralizante.

punctul de congelare ofera criterii de apreciere a integritatii laptelui, deoarece punctul crisoscopic la lapte este de 0,555 °C

punctul de fierbere reprezinta un indiciu de falsificare a laptelui avand in vedere oscilatiile punctului de fierbere sub sau peste 100,55 °C la presiunea normala. De asemenea pentru depistarea falsificarii laptelui cu apa se mai fac determinari cu privire la conductibilitatea electrica, tensiunea superficiala si vascozitate. 

determinarea punctului de grasime se face prin metoda acido-butirometrica denumita dupa numele autorului H. Gerber.

gradul de impurificare se determina pentru a cunoaste conditiile igienice de recoltare, manipulare si pastrare a laptelui.

Bibliografie:

Andrei Olinescu - Imunologie, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1995

Adamesteanu I. - Diagnostic morfoclinic veterinar, Ed. Ceres, Bucuresti, 1980

Popa V.V. - Semiologie medicala veterinara, Ed.All, Bucuresti, 1998

Voiculescu I.C.,Petricu I.C. - Anatomia si fiziologia omului, Ed. Med., Buc, 1971

Arinis,Nanea,Vasile - Manual de biologie cl. XI, Ed. Sigma, Bucuresti, 2003

Arborele lumii - Corpul omenesc, Sangele

www.sfatulmedicului.ro

https://www.referatele.com/referate/chimie/online1/chimie1.php

www.medicinavet.3x.ro

https://www.preferatele.com/docs/economie/1/economie1.php