Familia Acipenseridae

Familia Acipenseridae

In Marea Neagra familia Acipenseridae este reprezentata de doua genuri: Huso si Acipenser. In timp ce speciile genului Huso au gura mare in forma de semiluna, ocupand aproape intreaga latime a suprafetei inferioara a capului, speciile genului Acipenser au gura transversala, potrivit de mare, ocupand doar o parte a suprafetei inferioara a capului.

Marea majoritate a speciilor, subspeciilor si a formelor ecologice sau a formelor intraspecifice ale sturionilor se caracterizeaza prin viata migratoare. Migratia sturionilor se efectueaza pe distante mari, pe fundul bazinului.

In zona marina a litoralului romanesc al Marii Negre, familia Acipenseridae este reprezentata de trei specii: morun (Huso huso), nisetru (Acipenser guldenstaedtii) si pastruga (Acipenser stellatus).

Genul Huso

Morun - Huso huso (Linnaeus, 1758)

Sinonime: Acipenser huso Linnaeus, 1758;

Huso huso Berg, 1904

Huso ichthyocolla Bonaparte, 1846;

Acipenser vallisnerii Molin, 1853;

Huso huso ponticus Salnikov si Maleatzky, 1934.

Denumiri F.A.O: eng.- beluga, great sturgeon; fr.- beluga, esturgeon; sp.- esturion beluga

Denumiri populare: bulg.- moruna; ceh.- vyza velka; dan.- sterlet; est.- beluuga; germ.- Europaischer Hausen, Hausen; gr.- akipissios, moruna; isl.- styrja; it.- storione ladando malt.- sturjun; norv.- stor, belugo fisk; ol.- steur; pol.- bieluga, wyz; port.- esturjao; rom.- morun; rus.- beluga, esturion; sarb.- moruna, bjeluga; sued.- husen, husblos-stor, belugastor; tr.- mersin morinasi, morun, morina.

Diagnoza D 62-73; A28-41; 11-14 scuturi dorsale; 41-52 scuturi laterale; 9-11 scuturi ventrale; 24 spini branhiali.

Corpul gros si relativ inalt. Profilul dorsal al corpului concav. Botul scurt, gros in partea posterioara, ascutit in cea anterioara. La exemplarele tinere, botul este triunghiular, ascutit la varf; la exemplarele batrane, botul devine din ce in ce mai scurt si mai moale, invers fata de alte specii. Buza superioara intreaga, cea inferioara intrerupta la mijloc cu varfurile interne subtiate si distantate. Gura transversala, semilunara, mare, deschiderea ei ajunge pana la marginea capului. Barbisoanele turtite lateral, franjurate, plisate, varful lor depaseste buza superioara. La partea mijlocie a barbisoanelor o membrana senzitiva. Spiraculul si pseudobranhia prezente. Branhiile operculare slab dezvoltate. Membranele branhiale, concrescute intre ele si neatasate de istm, formand o cuta in partea posterioara. Spinii branhiali in forma de bastonase.

Pe corp sunt 5 randuri de placi osoase (scuturi): un rand medio-dorsal (impar), unul pe flancuri (pereche) si un altul ventral (pereche). Scuturile dorsale mezocentre; primul dintre ele mai mic decat urmatoarele. Scuturile laterale rombice, neimbricate. Pielea intre randurile de scuturi este nuda sau acoperita cu scuteluri foarte mici si rare. Scuturile raman tot mai mici pe masura ce varsta creste; la exemplarele batrane scuturile dorsale si ventrale sunt ingropate in piele si aproape invizibile.

Pendunculul caudal nu e turtit dorso - ventral; lobul superior al caudalei e normal, neprelungit. Stomacul, simplu, consta dintr-o simpla dilatatie a tubului digestiv, peretii sai nu sunt musculosi. Partea dorsala a corpului este de culoare cenusie (la exemplarele pescuite in mare aproape neagra), cea ventrala alba.

Distributie: specie marina anadroma, raspandita in marile Neagra, Caspica si Adriatica si fluviile care se varsa in aceste mari. Este frecvent in partea nord–vestica a Marii Negre, se intalnindu-se aproape peste tot, in sectorul litoralului romanesc (Fig. 5.1).

Existenta a doua perioade de migratiune a facut pe multi autori sa presupuna existenta a doua rase biologice simpatrice; forma de primavara si cea de toamna. Alti autori considera ca exemplarele care migreaza primavara sunt exemplarele mai batrane ale caror gonade au inceput sa se matureze in mare; femelele ce migreaza primavara au gonadele in stadiul IV, toamna migreaza exemplarele mai tinere, ale caror gonade sunt de regula, in stadiul III. Maturarea gonadelor acestor exemplare are loc in cursul iernii in fluviu. Reproducerea are loc pentru toate exemplarele primavara, din aprilie pana la inceputul lunii iunie, cu intensitate maxima in luna mai; temperatura optima de reproducere este de 15-17^oC. Maturitatea sexuala este atinsa la 12-14 ani pentru masculi si 14-16 ani pentru femele.

Locurile de reproducere sunt gropile situate la adancimea de 8-20 m, cu fund argilos amestecat cu pietris si nisip, ferite de impotmolire. Numarul boabelor de icre depuse de o femela oscileaza intre 360.000 si 7.700.000. La temperatura de 12,6-13,8^oC, eclozarea icrelor are loc dupa 8 zile. Dupa 9 zile de la ecloziune, la temperatura de 16-17^oC, alevinul trece la hranirea activa. Alevinii sunt de la inceput destul de asemanatori cu adultii.

Dupa reproducere, moruni se intorc in mare, unde se disperseaza, traind pe funduri adanci de 50-70 m (uneori chiar peste 100 m), in zona faciesului malos, faseolinoid si salinitati ale apei de 18-24‰. Puietul se retrage si el spre mare, relativ incet si pe fundul apei, oprindu-se in locuri cu conditii potrivite, unde se intalnesc aglomeratii de puiet de diverse specii de sturioni. Retragerea in mare are loc in lunile iulie-septembrie. Puietul ramane la inceput cantonat in apele salcii din fata gurilor Dunarii si abia mai tarziu se retrage mai la adanc, imprastiindu-se in tot lungul platformei continentale.

In cursul vietii in Dunare, puii de morun se hranesc mai ales cu gamaride, apoi cu alte crustacee si larve de insecte. In fata gurilor Dunarii, sunt dominante in hrana misidaceele si palemonidele. Exemplarele cu lungimea mai mare de 20 cm incep sa se hraneasca cu pesti. Adultii se hranesc mai ales cu pesti (80% din hrana), in Dunare cu ciprinide (crap, avat, babusca, platica) iar in mare cu guvizi, barbuni, calcan, smarizi, hamsii si cu crustacee (Crangon), moluste (Modiola)

si alge. In cursul iernii morunul se hraneste foarte slab.

Dupa Cialicov B, morunul are urmatorul ritm de crestere:

Ca longevitate, morunul detine primul loc intre sturioni, traind in mod obisnuit 30-60 ani, insa pot trece si peste 100 ani. Da hibrizi cu nisetrul, pastruga si viza.

Trecerea definitiva a larvelor de morun la viata bentonica se realizeaza la sfarsitul perioadei de hranire vitelina, respectiv in a 7-8-a zi de la ecloziune, cand larvele au 22-22,5 cm lungime.

Este pescuit cu ajutorul carmacelor, ohanelor, alte tipuri de unelte stationare si accidental cu traulul.

Importanta comerciala: morunul este specia cea mai valorosa, carnea sa fiind foarte gustoasa, consumandu-se in stare proaspata (portionat, fileu), refrigerata (portionat, fileu), congelata (portionat, fileu), sarata, afumata (fileu, batog), conserve. Icre sunt cele mai apreciate, fiind comercializate proaspete sau sarate. Totodata din vezica inotatoare de morun se extrage un clei, ce poate servi la limpezirea vinului iar din pielea se pot face talpi pentru incaltamite usoare

Genul Acipenser

Nisetru - Acipenser gueldenstaedti colchicus Marti, 1940

Sinonime Acipenser güldenstadti, Berg, 1911;

Acipenser güldenstadti var.colchica V.Marti, 1940;

Acipenser güldenstadti colchicus Berg, 1948.

Denumiri F.A.O: eng.- danube sturgeon, Black See sturgeon; fr.- esturgeon du Danube; sp.- Esturión del Danubio.

Denumiri populare: bulg.- ruska esetra, esetra; ceh.- jeseter rusky; dan.- sterlet; germ.- Russischer Stor, Waxdick; gr.- mersini, stourioni; isl.- styrja; it.- sturione danubiano; malt.- sturium; norv.- stor; ol.- steur; pol.- jesiotr; port.- esturjao, solho; rom.- nisetru; rus.- russkii osetr, osetr; sarb.- jesetra; sued.- rysk stor osetr; tr.- karaca, mersin, giamsas.

Diagnoza D 27-48; A 18-25; 8-16 scuturi dorsale; 25-44 scuturi laterale; 6-13 scuturi ventrale; 20-24 spini branhiali.

Corpul subcilindric si alungit. Botul scurt, lat si obtuz. Profilul dorsal al capului foarte usor concav; inaltimea maxima situata in dreptul primului scut dorsal sau putin in urma. Barbisoanele rotunde, nefranjurate, situate mai aproape de varful botului decat de gura, varful lor nu atinge buza superioara. Buza superioara despicata la mijloc, cea inferioara intrerupta, cu capetele interne indreptate si apropiate de colturile gurii. Gura tranversala, dreapta si mica, deschiderea ei nu ajunge pana la marginea capului. Spiraculul si pseudobranhia sunt prezente. Branhiile operculare sunt bine dezvoltate. Membranele branhiale concrescute cu istmul, nu formeaza o cuta in partea posterioara.

Placile osoase de pe corp sunt dispuse pe 5 randuri: unul medio-dorsal (impar), altul pe flancuri (pereche) si altul ventral (pereche). Pe fata ventrala, la nivelul istmului, o pereche de placi triunghiulare. Scuturile dorsale mezocentre (varful lor nu depaseste marginea scutului) si distantate intre ele. Primul scut dorsal mai mare decat al doilea si necontopit cu occipitalul. Scuturile laterale rombice, distantate intre ele. Intre scuturile dorsale si cele laterale exista numeroase scuturi marunte sau placute osificate. Toate osificatiile pielii au creste radiare. Pielea acoperita cu scutele stelate de diverse marimi.

Pendunculul caudal nu e turtit dorsoventral. Lobul superior al caudalei normal, neprelungit. Stomacul divizat in doua compartimente. Partea dorsala a corpului este de culoare neagra-cenusie, verde murdar sau verde inchis. Partea ventrala (sub linia scuturilor laterale) este albicioasa.

Dimensiuni: maxima: 220 cm; comun: masculi 110-145 cm; femele 130-170 cm.

Distributie: aceasta specie este abundenta in Marea Neagra si Marea de Azov, prezenta in Marea Caspica, dar lipseste in Mediterana (Fig. 5.2). Fiind specie migratoare anadroma, intra in fluviile ce se varsa in marile amintite mai sus.

Unele exemplare izolate migreaza si in intervalul dintre cele doua perioade propriu-zise de migratie. Ca si la morun insa, exemplarele care migreaza toamna nu prezinta o biologica aparte, ci sunt exemplare mai tinere, a caror gonade nu sunt inca mature si se matureaza in Dunare.

Maturitatea sexuala e atinsa la varsta de 8-12 ani (masculii) si 13-15 ani (femelele). Longevitatea este de 40-50 de ani. Perioada si locurile de reproducere sunt aceleasi ca si pentru morun. Nisetrul da incrucisari cu morunul. Prolificitatea este de 70.000-800.000 de boabe de icre, ecloziunea are loc dupa 90 de ore (Nikolski, 1962).

Dupa reproducere adultii se intorc in mare, traind si mai ales iernand in zona faciesului mitiloid si faselinoid, la adancimi de 60-70 m, in zona faciesul mitiloid si faseolinoid, alaturi de calcan si vatos. Puietul coboara si el in mare, dar incet, in anumite locuri se opreste o perioada de timp, formand aglomerari impreuna cu puietul celorlalte specii de sturioni. O parte din pui mai stau in partea de jos a Dunarii 1-2 ani, dupa care intra in mare.

Dupa perioada de trecere de la hranirea vitelina la cea activa puietul de nisetru manifesta preferinta pentru viermi oligocheti de dimensiuni mici. Hrana puietului de nisetru este asemanatoare cu cea a morunului iar adultii hranindu-se cu moluste (Nassa, Cardium, Mactra), crustacee (Portunus arcuatus), mai putin cu pesti. Dupa Antipa si alti autori in zona Dunarii nisetru se hraneste cu larve de efemeroptere (Palingenia, Polymitarcis) si alte insecte, crustacee si pesti (mai ales Alburnus).

Are un ritm de crestere mic, atingand la varsta de 20 de ani, o lungime medie de 170 cm si o masa de 35 kg:

Se pescuieste cu ajutorul ohanelor,setcilor, talienelor si cu traul de fund.

Importanta comerciala: dupa cega, are cea mai gustoasa carne (16% grasimi), fiind comercializat si consumat in stare proaspata (portionat, fileu), refrigerata (portionat, fileu), congelata (portionat, fileu), sarata, afumata (fileu), conserve iar icrele in stare proaspata sau sarate.

Pastruga - Acipenser stellatus Pallas, 1771

Sinonime: Acipenser stellatus stellatus Pallas, 1771;

Acipenser helops Pallas, 1811;

Acipenser stellatus iliricus Brusina, 1902.

Denumiri F.A.O: eng.- starry sturgeon, sevruga; fr.- esturgeon éetoilé, sevruga; sp.- esturión estrellado.

Denumiri populare: bulg.- pastruga; ceh.- jeseter hvezdnaty; dan.- stor; est.- sevriuga germ.- Sternhausen, Sterg, Stor Sturgeon; gr.- pastruga, stourioni; isl.- styrja; it.- strrione stellato; norv.- stor; ol.- steur; pol.- siewruga; port.- esturjao; rom.- pastruga; rus.- sevriuga; sarb.- pastruga; sued.- sevruga, stjarnstor; tr.- mersin javrusu, mersin.

Diagnoza D40-54; A24-29; 11-14 scuturi dorsale; 30-36 scuturi laterale; 9-14 scuturi ventrale.

Corpul alungit si subtire. Botul foarte lung, latit si turtit dorso-ventral, varful botului adus in sus. Profilul superior al capului foarte concav. Buza superioara intreaga, cea inferioara intrerupta la mijloc. Barbisoanele rotunde, nefranjurate, plasate mai aproape de gura decat de varful botului, nu ajung pana la gura. Gura transversala, dreapta, mica si protractila, deschiderea ei nu ajunge pana la marginea capului. Branhiile operculare sunt bine dezvoltate. Membranele branhiale concrescute cu istmul, nu formeaza o cuta in partea posterioara.

Placile osoase dispuse pe 5 randuri: unul medio-dorsal (impar), unul pe flancuri (pereche) si altul ventral (pereche); pe fata ventrala a capului, la nivelul istmului, o pereche de placi triunghiulare.

Scuturile dorsale mezopistocentre (tepul plasat pana la jumatatea posterioara a scutului, dar nu depaseste marginea acestuia). Primul scut dorsal e independent de occipital si este putin mai mare decat al doilea; al treilea egal cu al patrulea si mult mai mic decat al optelea. Scuturile laterale rombice, cu marginile crestate, neimbricate. Pielea acoperita atat cu scutele mici, pectinate, cat si cu scutele mai mari, stelate. Radia osificata a pectoralei este slab dezvoltata. Pedunculul caudal nu e turtit dorsoventral. Stomacul divizat in doua compartimente.

Partea dorsala a corpului este cafeniu inchisa sau cenusie, adesea aproape neagra, batand uneori in albastru. Pe flancuri culoarea devine mai deschisa; sub linia scuturilor laterale corpul este galben-alburiu, scuturile albe sidefate. Coloritul este mai intunecat in mare decat in Dunare.

Dimensiuni: maximum: 180 cm; comun: 130-140 cm pentru femele si 110-120 cm pentru masculi.

Distributie: Specie migratoare anadroma, este raspandita in Marea Neagra, Marea de Azov, nordul Marii Caspice si fluviile care se varsa in ele (Fig. 5.3). A fost semnalata si in Marea Adriatica.

Biologie si ecologie specie migratoare anadroma, ducand o viata pelago - bentonica, urcand in mod regulat, noaptea spre suprafata, in cautarea hranei. Cea mai mare parte a vietii o petrece in mare, la adancimi mai mici decat morunul si nisetrul, in zona faciesului mitiloid, apropiindu-se adesea de tarm in timpul verii iar toamna se retrage din nou spre zonele mai adanci de

A doua perioada de migratie incepe uneori in iunie, de regula insa in august si dureaza pana in septembie-octombrie. Migratia a doua este mai intensa decat prima. Exemplarele care migreaza vara-toamna au gonadele inca nemature, pe cand exemplarele de primavara sunt in faza de reproducere. Maturitatea sexuala este atinsa la masculi la 5 ani si la femele la 7 ani.

Reproducrea are loc pentru toate exemplarele in lunile aprilie si mai la temperaturi ale apei de 8-15oC. Locurile de reproducere sunt aceleasi ca pentru morun si nisetru. Numarul boabelor de icre depuse de o femela variaza intre 20.000 si 360.000. Ecloziunea are loc dupa 50-100 ore in functie de temperatura apei. Puietul coboara in mare, parte in iulie-august, parte in septembrie, aglomerandu-se pe parcurs in anumite locuri. Cantitati mari de puiet se aglomereaza si in mare, in fata gurilor Dunarii. Unele exemplare pana la 2 ani, raman in Dunare, retragandu-se apoi in mare.

Hrana puietului din Dunare consta din larve de chironomide, tricoptere, efemeride, crustacee; la gurile Dunarii crustaceele intra intr-un procent mai mare in hrana. Puietul mai mare incepe sa se hraneasca si cu moluste. Adultii se hranesc cu moluste, crustacee, pesti.

Ritmul de crestere difera de la un fluviu la altul. Astfel, cel mai bun ritm de crestere este inregistrat de pastruga ce migreaza in fluviul Don (1 an atinge 30 cm, 2 ani -60 cm, 4 ani - 80 cm iar la 10 ani - 120 cm).

Poate fi pescuit cu carmace, setci, ohane, talianul si traulul de fund.

Importanta comerciala: carnea este gustoasa, fara a atinge savoarea celei de nisetru. Poate fi comercializata si consumata in stare proaspata (portionat, fileu); refrigerata (portionat, fileu), congelata (portionat, fileu), sarata, afumata (fileu), conserve, iar icrele proaspete sau sarate.