Familia Belonidae

Familia Belonidae

In Marea Neagra si in dreptul litoralului romanesc, familia Belonidae, este reprezentata de un singur gen si specie: Belone

Genul Belone

Zargan - Belone belone euxini Günther, 1866

Sinonime Esox bellone Pallas, 1811;

Belone rostrata Nordmann, 1840;

Belone bellone Borcea, 1929;

Belone acus euxini Popov, 1930.

Denumiri F.A.O garfish (engl); orphie (fr)

Denumiri populare: zargan (rom); zargana (grec); zargan (bulg); sargan (rus); zargana baligi (turc);.

Diagnoza D 14-17(18); A 17-23; P 12-13; V 6-7; vertebre 80-84.

Corp foarte alungit, aproape cilindric, acoperit cu solzi mici, caduci. Capul prelungit printr-un bot foarte ascutit si lung, ambele maxilare fiind prelungite ca un cioc de barza. Maxilarul inferior mai lung decat cel superior, astfel incat gura este superioara. Deschiderea gurii ajunge pana sub orificiile nazale. Pe marginile maxilarelor dinti marunti, in interior un sir de dinti puternici, ascutiti, distantati. Prelungirea cartilaginoasa anterioara a mandibulei este lipsita de dinti. Limba mare, ascutita, fara dinti. Prevomerul cu dinti marunti. Piesele operculare subtiri, membranoase. Branhiospinii sunt prezenti. Narinele largi, apropiate, triunghiulare. Diametrul ochiului este egal sau putin mai mare ca spatiul interorbital. Linia laterala se intinde de la opercul pana in apropierea inotatoarei caudale si este situata foarte jos pe flancuri.

Profilul dorsal este aproape orizontal, foarte usor arcuit deasupra ochilor si aparatului opercular. Pedunculul caudal alungit, ingust, necomprimat lateral, fara pinule.

Inotatoarea dorsala si anala de aceiasi forma si inserate net dincolo de mijlocul corpului. Marginea dorsalei usor concava. Pectoralele sunt late la baza, varful lor fiind ascutit. Insertia analei este putin anterioara celei a dorsalei. Marginea analei aproape dreapta. Caudala adanc excavata, lobul ei inferior putin mai scurt decat cel superior.

Culoarea este verzuie-albastruie pe spate, cu reflexe metalice puternice O dunga intunecata pe linia mediana a spatelui, insotita pe ambele parti de catre o linie foarte subtire. Pe flancuri cate o dunga lata, intunecata cu reflexe metalice ce se prelungeste pe cap si in partea de deasupra ochiului. Partea inferioara a flancurilor si abdomenul sunt argintii. Ochiul este de asemenea argintiu. Dorsala si caudala sunt cenusii deschise, celelalte inotatoare sunt aproape incolore. Oasele sunt de culoare verde.

Dimensiuni: maxima 70 cm; comun 30-60 cm.

Distributie: comuna in toata Marea Mediterana si Marea Neagra, aceasta specie este prezenta in Oceanul Atlantic oriental din Senegal pana in Norvegia. Populatia din Marea Neagra este considerata ca o subspecie Belone belone euxini, ce a fost descris mai sus (Fig. 5.5).

Pe coastele romanesti, aceasta specie este prezenta din luna aprilie pana in noiembrie, cu conditia ca temperatura apei sa nu scada sub 9^sC. Apropierea de tarm este favorizata de vanturile de larg si de apropierea hamsiei. Ajunge la maturitate la varsta de peste 3 ani, de obicei 5-6 ani.

Reproducerea are loc din mai pana in septembrie, in apropierea tarmului. O femela depune 1000-35000 boabe de icre (in medie 14000). Icrele sunt bentonice, fiind depuse in primul rand pe vegetatie, la adancimi de 12-18 m. Incubatia dureaza 4-5 saptamani. Dezvoltarea icrelor si larvelor se desfasoara in conditii de mare variabilitate a temperaturii, de la 10^sC pana la 26^sC si a salinitatii de la 9-25‰. Larvele si puietul de zargan au un mod de viata pelagic. Apar in plancton la inceputul lunii iunie, indeosebi in zona costiera, iar puietul in apropierea coastei, cat si mai departe de coasta pana la 50-60 mile.

Hrana consta din pesti mici (in special hamsie), dar si cu clupeide si unele gadide si de asemenea cu nevertebrate planctonice.

Specia nu este inclusa in Lista Rosie

Poate fi pescuita in principal cu talianul de mare, dar poate fi pescuit si cu undite la suprafata, setci si cu traulul pelagic.

Importanta comerciala: carnea gustoasa si foarte apreciata, se consuma mai mult in stare proaspata sau uneori sarata.