Genul streptococcus

GENUL STREPTOCOCCUS

STREPTOCOCII sunt coci Gram-pozitivi , izolati sau grupati in lanturi , aerobi facultative anaerobi , in general imobili , nesporulati , neincapsulati . Sunt catalaza negativi , oxidaza negativi .

Streptococii sunt ubicuitari . Speciile mai rezistente se gasesc in mediul exterior , cei mai rezistenti traiesc pe tegumente , mucoase , intestinul omului si animalelor . In genul Streptococcus sunt incluse numeroase specii .

Clasificarea streptococilor a fost facuta dupa mai multe criterii . Cele mai importante sunt in functie de tipul de hemoliza si clasificarea Lancefield .

In functie de tipul de hemoliza :

streptococci - hemolitici , care produc pe mediul geloza-sange o hemoliza completa , bine delimitata .

streptococci α - hemolitici ( viridans ) , care produc o hemoliza incomplete , verzuie , cu margini difuze .

streptococci χ - hemolitici ( nehemolitici ) , care nu produc hemoliza pe geloza-sange .

Clasificarea Lancefield are la baza un criteriu imunologic , prezenta in peretele celular al streptococilor a polizaharidului C , considerat antigen specific de grup . Lancefield distinge 20 grupuri streptococice , notate cu litere mari , de la A la H si K-W . Streptococii viridans nu poseda antigen de grup , deci nu pot fi incadrati in nici un grup Lancefield . In afara de polizaharidul C , streptococii mai poseda si alte antigene : proteinele M, R , T ( antigene somatice ) , iar streptolizinele ( S , O ) sunt de asemenea antigene .

Principalele specii de streptococci sunt :

Streptococcus pyogenes streptococul - hemolitic de grup A

Este o specie obligat patogena .

Produce numeroase enzime :

hemolizine - streptolizine : SLO , SLS

hialuronidaza , fibrinolizina ( streptokinaza ) , DNA -za .

Toxine : eritromicina .

Produce infectii localizate , manifestari generale , boli post-streptococice :

Infectii in sfera ORL :

angine eritematoase si eritemato-pultacee

abcese periamigdaliene , adenite cervicale

rinite , sinuzite , otite , mastoidite

Infectii cutanate : erizepel , impetigo

Infectii pe plaga ( la arsi ) si suprainfectii ale ulcerelor .

Celulite , fasceita necrozanta .

Manifestari generale : Scarlatina , septicemia , febra purperala ( septicemia post-partum ) , soc toxic .

Boli post-streptococice , cu mecanism imun :
- reumatismul articular acut , cardita ( RAA )

glomerulonefrita acuta ( GNA )

Tratament : Antibioticul de electie este penicilina . In caz de manifestari alergice se indica eritromicina .

In tratamentul si profilaxia complicatiilor post-streptococice : penicilline de depozit ( moldamin ) .

Streptococul de grup B : Streptococus agalactiae

Habitat : tractul genital al femeilor , in special la gravide .

Poate determina infectii perinatale , favorizate de membrane rupte de mai mult de 48h sau/si prematuritate de sub 37 saptamani . In momentul travaliului , 1-2 % din copii sunt colonizati , iar din acestia doar 10 % vor dezvolta o infectie .

Forma precoce este mai grava : pneumonia neonatala , cu detresa respiratorie . Forma tardiva este meningita neo-natala . Ambele se pot complica cu septicemia .

La adult , streptococul de grup B poate determina infectii genitale , urinare , cutanate , mai rar pneumopatii , meningita , septicemia .

Streptococul de grup D

Streptococii de grup D - enterococii si specii non-enterococice - sunt streptococci care au habitatul normal in intestinal uman , pe mucoasa genitor-urinara si pe piele .

Enterococii au fost inclusi intr-un gen aparte , genul Enterococus , cu 12 specii , dintre care prezinta interes medical E. Fecalis , E. Fecium si E. Durans .

Pe geloza sange , enterocii cresc sub forma unor colonii mici , transparente sau semitransparente , cu hemoliza de tip γ , mai rar α sau

Microscopic , enterococii apar ovalari , cu diametrul de 0,5 - 1 µm , grupati in perechi sau lanturi scurte .

Majoritatea tulpinilor sunt mobile .

Aglutineaza cu serul de grup D .

Infectiile cu Enterococ nu sunt foarte frecvente , dar sunt relative dificil de tratat din cauza rezistentei constitutionale la multe antibiotice , precum si datorita capacitatii de a dezvolta rezistenta la noi antibiotice .

Enterococii pot provoca endocardite bacteriene , meningite la sugari , infectii urinare , infectii genitale ( prostatite si infectii genitale neveriene ale tractului genital feminine ) , infectii cutaneo-mucoase , toxiinfectii alimentare .

Enterococul este implicat si in infectii nosocomiale , factorii predispozanti , fiind : interventii chirurgicale abdominale sau ginecologice , bolnavi cu sonda urinara , antibioterapie inadecvata .

Streptococcus pneumoniae

Caractere generale

Streptococus pneumoniae ( pneumococul ) este o specie de streptococci de forma lanceolata , grupati in perechi ( dipole ) , imobili , incapsulati , alfa-hemolitici . Ca toti streptococii alfa- hemolitici , nu poseda antigen specific de grup , dar pe baza antigenelor capsulare sunt grupati in 80 de serotipuri .

Pneumococii sunt sensibili la actiunea bilei si sarurilor biliare , care-I lizeaza . De asemenea , la pneumococii apare fenomenul de autoliza , in culturile vechi in mediu lichid .

Streptococcus pneumoniae este o specie conditionat patogena . Pneumocii se gasesc , in numar mic , la nivelul mucoasei faringiene , la 30-70% din persoanele sanatoase . Exista conditii favorizante , in care virulenta pneumococilor creste , cum ar fi : malnutritie , deficiente ale complementului , scaderea apararii antiinfectioase a tractului respirator datorita unor ciroze , inhalarii de gaze iritante ; alcoolici , consumatori de droguri ; insuficienta cardiaca cronica congestive .

Patogenitate

In aceste conditii , pneumococii se inmultesc rapid , in detrimental florei saprofite , invadeaza caile respiratorii si se localizeaza la nivelul alveolelor pulmonare , unde produc inflamatie , exudat alveolar bogat in fibrina , urmat de aflux leucocitar si de hematii . Pneumococii pot trece in limfaticele pulmonare , si de aici in circulatia generala ( bacteriemie ) .

Pneumonia pneumococica ( pneumonia franca lobara ) afecteaza un lob pulmonar . Debutul este brusc , cu junghi thoracic , frison unic ( solemn ) , febra , tuse cu expectoratie verzuie , caracteristica . Radiologic , imaginea este caracteristica , opacitate triunghiulara cu varful spre hil si baza spre periferie . Pneumonia este insotita de pleurezie .

De la nivelul faringelui , pneumococii mai pot difuza producand otita medie si sinuzita . Ca urmare a bacteriemiei , pot apare complicatii ca : meningita , endocardita , artrita septica .

Imunitatea dupa infectia pneumococica este specifica de tip si confera protectie impotriva infectiei cu o tulpina de acelasi tip . Vaccinurile antipneumococice contin antigene capsulare ( 12-23 antigene ) si sunt indicate gruparilor cu risc crescut .

Tratament

Pneumococii sunt sensibili la antibiotice , indeosebi la penicilina si alte beta-lactamice . In ultimii ani au aparut tulpini pneumococice intermediary sensibile si chiar rezistente la peniciclina si eritromicina , astfel incat este indicate antibiograma , desi antibioticul de electie ramane Penicilina .