Nomenclatura si clasificarea enzimelor

Nomenclatura si clasificarea enzimelor

Pentru ca numarul enzimelor descoperite pana la mijlocul secolului XX a crescut foarte mult, s-a simtit nevoia elaborarii unei terminologii unanim acceptate. Astfel, in 1955 s-a infiintat la initiativa Uniunii Internationale de Biochimie, Comisia de enzimologie, care a avut ca sarcina o clasificare si o nomenclatura unica a enzimelor precum si stabilirea unitatii in care se exprima activitatea enzimelor.

In 1961, la al V-lea Congres International de Biochimie, Uniunea Internationala de Biochimie a elaborat o nomenclatura a enzimelor care are la baza numele substratului asupra caruia actioneaza o anumita enzima.

Majoritate enzimelor au fost denumite astfel: la numele substratului a carei transformare o catalizeaza enzimele, se adauga sufixul aza. De exemplu enzima care scindeaza prin hidroliza maltoza se numeste maltaza, enzimele care catalizeaza scindarea hidrolitica a proteinelor se numesc proteinaze, enzima care catalizeaza scindarea ureei in dioxid de carbon si amoniac se numeste ureaza. Exista si enzime care pastreaza denumiri vechi cum sunt: pepsina, tripsina, emulsina, catalaza, etc.

Prin descoperirea unui numar tot mai mare de enzime, pentru precizarea actiunii lor s-a recurs la denumiri tot mai precise care inglobeaza in ele atat numele substratului cat si tipul de reactie catalizata. Astfel, enzima care catalizeaza dehidrogenarea acidului lactic, se numeste lactat dehidrogenaza, iar cea care catalizeaza oxidarea prin dehidrogenare a acidului ascorbic, se numeste acid ascorbic-oxidaza.

Deoarece o clasificare a enzimelor pe baza structurii chimice nu este posibila Uniunea Internationala de Biochimie (U.I.B.) a elaborat in 1964 o noua clasificare a enzimelor, care imparte enzimele in sase clase mari dupa tipul de reactie catalizata. Fiecare clasa contine mai multe subclase si sub subclase iar fiecare enzima este desemnata printr-un cod format din 4 cifre. Cele 6 clase de enzime sunt:

Oxidoreductazele - catalizeaza reactii de oxido-reducere;

Transferazele - catalizeaza reactiile de transfer ale diferitelor grupari de atomi care nu apar libere in timpul reactiei;

Hidrolazele - catalizeaza reactiile de scindare ale substratelor, prin aditia de apa la nivelul unor legaturi chimice;

Liazele - catalizeaza reactii de desfacere si de indepartare a unor grupari care apar libere in timpul reactiei;

Izomerazele - catalizeaza reactii de izomerizare intramoleculara;

Ligazele sau sintetazele - catalizeaza reactii de sinteza cu formare de noi legaturi chimice.

Fiecare enzima din cele 6 clase are o denumire sistematica care indica

tipul de reactie catalizata astfel incat ea sa poata fi identificata corect. Spre exemplu, enzima cu denumirea comuna lactat dehidrogenaza are denumirea sistematica L-lactat NAD oxidoreductaza. Oricare dintre enzimele acestor 6 clase are un cod format din 4 cifre care stabileste amplasarea acesteia in sistemul international de clasificare precedat de abrevierea EC (Enzyme Commision). Astfel, codul pentru lactat dehidrogenaza este EC 111.27. Prima cifra reprezinta clasa de enzime (oxidoreductaze), a doua si a treia reprezinta subclase ce precizeaza tipul de molecule implicate in mecanismul de reactie (in cazul de fata donorul respectiv acceptorul de hidrogen), iar ultima cifra reprezinta numarul de ordine al enzimei in subclasa din care fac parte.