STOMACUL (VENTRICULUS GASTER)

Stomacul (Ventriculus gaster)

Conformatie si structura

Apare ca o dilatatie a tubului digestiv asezata in cavitatea abdominala, caudal de ficat si diafragma, intr-o pozitie ce variaza cu specia. El este mentinut in pozitie normala prin continuarea cu esofagul si intestinul prin presiunea celorlalte viscere si prin ligamentele cardiac si hepato-gastric. In general stomacul la monogastrice are o forma incurbata si turtit oro-aboral, putandu-i-se descrie: doua fete, doua curburi si doua extremitati.

Fata craniala, sau diafragmatica (Facies diafragmatica) este in raport cu diafragma si fata caudala a ficatului.

Fata caudala sau viscerala (Facies visceralis), este in contact cu masa intestinala.

Curbura dorsala sau mica (Curvatura ventriculi minor), este orientata dorsal si spre dreapta, primind insertia ligamentului hepato-gastric - (micul epiploon) - (Omentum minus) ce se continua spre dreapta cu ligamentul duodenal. Pe ea se afla orificiul cardia in care se deschide esofagul. In jurul ei se afla ligamentul cardiac ce leaga stomacul de diafragm.

Curbura ventrala sau marea curbura (Curvatura ventriculi major),  este orientata ventral si la stanga, de pe ea pleaca marele epiploon (Omentum majus) ce difera ca forma si topografie, cu specia.

Extremitatea stanga sau fundul de sac stang (Pars cardia) este dispusa in stanga planului median, fiind rotunjita, iar extremitatea dreapta sau fundul de sac drept (Pars pylorica) comunica cu duodenul prin orificiul piloric (Ostium pyloricum).

Interiorul stomacului, la toate mamiferele de ferma, poate fi divizat in patru portiuni:

portiunea esofagiana situata in jurul deschiderii esofagului;

portiunea cardiaca, dispusa in jurul orificiului cardia, la periferia primei portiuni;

portiunea fundica dispusa pe marea curbura;

portiunea pilorica dispusa in antrul piloric (in jurul intrarii in pilor).

Structural, peretele stomacului este format din: mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa.

Mucoasa, este dispusa la interior, avand aspect diferit in cele patru portiuni. La cabaline, suine si iepure la extremitatea stanga (fundul de sac stang) are caracter similar cu cea a esofagului (portiunea esofagiana si cardiaca), fiind mai deschisa la culoare si formata din epiteliu pavimentos stratificat; in celelalte doua portiuni (fundica si pilorica) este de culoare rosie-bruna, mai groasa si cu cute inalte, fiind de tip digestiv, avand corionul bogat in glande digestive. Epiteliul este prismatic simplu cu rol secretor. La carnivore, mucoasa de tip digestiv acopera aproape intreg organul.

Glandele stomacale, sunt de tip tubulos simplu sau ramificat, fiind sistematizate in: cardiale, fundice, pilorice si de tip intestinal. Glandele cardiale sunt de tip mucos dispuse in jurul orificiului cardia, glandele fundice sunt de tip digestiv, ocupa regiunea fundica, fiind formate din celule principale ce secreta pepsina si celule marginale ce secreta acidul clorhidric (HCl). Glandele pilorice, sunt de tip mucos fiind situate in jurul pilorului, alaturi de glandele Brünner si Lieberkühn, de tip intestinal.

Submucoasa, este formata din tesut conjunctiv lax vascularizat si inervat, permite alunecarea mucoasei pe musculoasa cand organul este destins.

Musculoasa, este formata din trei straturi de fibre musculare netede (superficial, mijlociu si profund). Stratul superficial este orientat longitudinal intre cardia si pilor, fiind mai bogat la nivelul celor doua curburi, stratul mijlociu are fibrele dispuse circular, este raspandit pe tot organul, iar la nivelul celor doua orificii formeaza sfinctere. Stratul profund este oblic dorso-ventral si predomina in portiunea stanga a organului.

Seroasa inveleste stomacul in intregime iar la nivelul curburilor formeaza cele doua epiploane ce-l leaga de organele invecinate.

Stomacul la monogastrice

In seria animala intalnim stomac unicompartimentat (monogastric) cum este la: carnivore, ecvine, suine si iepure.

Stomacul la carnivore,este piriform avand o capacitate de 0,5 - 8 litri la caine in functie de rasa si 0,200 - 0,400 litri la pisica. orificiul cardia este situat la nivelul fundului de sac stang, fiind larg la caine, iar orificiul piloric este prevazut cu un sfincter dezvoltat. mucoasa sa este rosie si prezinta pliuri longitudinale. marele epiploon seamana cu cel de la porc.

Stomacul la cabaline, este dispus transversal pe planul median, fiind usor deplasat la stanga. Are o forma de cimpoi turtit oro-aboral cu marele ax orientat ventral si la dreapta, avand o capacitate de circa 15-18 litri in functie de rasa. Cardia, se afla pe stanga micii curburi, fiind prevazuta cu un sfincter puternic si cu o cuta a mucoasei esofagiene ce patrunde in interiorul organului si nu permite continutului gastric sa se reantoarca in esofag. Pilorul, prezinta o valvula care-l inchide partial. Mucoasa de tip esofagian, acopera fundul de sac stang, iar cea de tip digestiv acopera regiunile fundica si pilorica, limita dintre ele este marcata de o linie sinuoasa. Stratul muscular superficial, se afla numai pe sacul stang ca si cel profund, a caror fibre au insa, o directie inversa decat a celui superficial. Marele epiploon, delimiteaza o cavitate epiploica, care comunica cu restul cavitatii abdominale printr-o deschidere -hiatusul lui Winslow-, dispus intre lobul caudat al ficatului, vena cava caudala, vena porta si pancreas.

Stomacul la suine, are forma ovoida turtit cranio-caudal, avand pe fundul de sac stang un diverticul ventricular (diverticulum ventriculi) recurbat caudal. fundul de sac drept prezinta o dilatatie - antrul piloric (antrum pyloricum); cardia este dispusa in jumatatea stanga a micii curburi, avand o cuta mucoasa; capacitatea sa este de circa 7 - 8 litri in functie de rasa. la nivelul pilorului exista un dop mucos pediculat prins pe partea dorsala a orificiului si prevazut cu un fascicul muscular derivat din musculoasa organului. Mucoasa sa are o portiune esofagiana redusa si o portiune cardiaca dezvoltata ce ocupa tot sacul stang; marele epiploon se intinde pe peretele ventral abdominal pana la intrarea in bazin.

Stomacul la iepure. Este asemanator cu al calului, avand o capacitate de 0,400 - 0,500 litri. Esofagul se deschide la mijlocul micii curburi, iar orificiul cardia este larg. Mucoasa este de culoare rosiatica fiind mai dezvoltata la nivelul antrului piloric

Stomacul la rumegatoare

La aceste specii, pe langa stomacul propriu-zis (cheagul) mai exista trei compartimente prestomacale (Proventia Culus) reprezentate de: rumen, retea si foios.

Rumenul (Rumen), este cel mai voluminos compartiment pregastric putand avea - la taurine - o capacitate de 200-300 litri. Rumenul, are o forma ovoida-alungita, fiind divizat, de o chinga musculara, intr-un sac stang situat dorsal si altul drept situat ventral. Organul ocupa trei patrimi din cavitatea abdominala, de la diafragma pana la intrarea in cavitatea pelvina. O treime din fata sa stanga este acoperita de diafragma, iar restul este dispusa in regiunea hipocondrului si a flancului stang pe care-l ocupa in intregime. I se descriu: doua fete, doua margini si doua extremitati.

Fata dorsala (Facies dorsalis), este orientata dorsal si la dreapta, venind in contact cu o mare parte a organelor abdominale.

Fata ventrala (Facies ventralis), este orientata spre stanga si se sprijina pe planseul, cavitatii abdominale.

Marginea dorsala (stanga), (Curvatura dorsalis) adera cu jumatatea craniala, la regiunea sublombara, zona unde este invelita numai de tesut conjunctiv. Marginea ventrala (dreapta), (Curvatura ventralis) vine in raport cu cheagul.

Extremitatea craniala este divizata, de o incizura, intr-o portiune dorsala dispusa in stanga, ce vine, in raport cu reteaua si primeste deschiderea esofagului; alta ventrala dispusa in dreapta caudal de foios si cheag.

Extremitatea caudala este divizata, de o alta incizura, in doua vezicule conice (Saccus cecus) ce ajung pana la intrarea in cavitatea pelvina.

La interior, rumenul este prevazut cu doua ingrosari musculare numite pilieri (stalpi ruminali), dispusi unul cranial si altul caudal. Pilierul cranial, (Pila cranialis), corespunde incizurii craniale si se dirijeaza caudal pe planseul organului printr-o cuta simpla, iar pe plafon cuta este bifurcata in unghi ascutit. Pilierul caudal, (Pila caudalis) corespunde incizurii caudale si se termina prin trei cute; una mediana si doua laterale. Cutele mediane, dorsala si ventrala, se dirijeaza caudo-cranial pana la cutele pilierului cranial, iar cutele laterale circumscriu intrarea in cele doua vezicule conice.

Rumenul, comunica cu esofagul prin orificiul esofagian si cu reteaua prin orificiul ruminoreticular (Ostium ruminoreticulare). Orificiul esofagian, este dispus pe fata dorsala a extremitatii craniale a organului de unde se prelungeste ventral si la dreapta sub forma unui sant lung de 15-20 cm care stabileste o comunicare intre esofag, rumen si foios si, indirect, intre retea si foios. Acest sant esofagian - jgheab esofagian - (Sulcus ruminoreticularis), este asezat pe marginea dorsala a retelei, avand doua buze care initial sunt subtiri apoi se ingroasa treptat pana la orificiul dintre retea si foios. Musculoasa buzelor santului este dispusa longitudinal, iar a fundului transversal. Mucoasa sa are cute transversale la nivelul buzelor si longitudinale pe fund. La nivelul orificiului dintre retea si foios, are papile conice.

Mucoasa (Tunica mucoasa), rumenului are epiteliul cornificat, prevazut cu papile fungiforme, conice si foliate mai ales in fundurile de sac, dar lipsesc de pe pilieri. Submucoasa, contine mult tesut elastic ce faciliteaza alunecarea mucoasei pe musculoasa.

Musculoasa (Tunica musculoris), are un strat longitudinal profund ce formeaza pilierii si unul superficial transversal.

Seroasa, acopera organul, cu exceptia zonei unde adera de regiunea sublombara stanga si la pilierii diafragmei. In partea dorsala a fetei stangi, formeaza ligamentul parieto-ruminal, de la nivelul celor doua santuri longitudinale se detaseaza marele epiploon ce delimiteaza o cavitate epiploica ce acopera sacul drept al rumenului, cheagul si o parte din intestinul subtire. El adera la foios si cheag, iar apoi se continua cu marele mezenter.

Reteaua, (Reticulum) este al doilea compartiment stomacal si cel mai mic, avand o forma sferoidala turtita cranio-caudal si usor curbata. Este dispusa intre fundul de sac cranial al sacului ruminal stang si fata caudala a diafragmului, sprijinindu-se pe planseul cavitatii abdominale. Prezinta o fata craniala in raport cu diafragma, o fata caudala in legatura cu extremitatea craniala a rumenului, o margine dorsala legata de foios: una ventrala sprijinita pe planseul abdominal; o extremitate dreapta dispusa sub foios si unita la baza cheagului si una stanga ce se confunda cu rumenul. Comunica cu sacul ruminal stang printr-un orificiu rumino-reticular larg circumscris de o valvula si cu foiosul printr-un orificiu mai redus asezat la extremitatea terminala a santului esofagian.

Mucoasa, prezinta cute ce formeaza compartimente poliedrice (cellulae reticuli) similare fagurelui de miere, care sunt subdivizate prin pereti secundari in compartimente mai mici. Compartimentele, sunt mai largi si mai adanci la nivelul marginii ventrale si a extremitatii drepte a organului apoi diminueaza treptat pana la orificiul rumino-reticular unde se confunda cu papilele ruminale dispuse in serii liniare. Cutele prezinta, pe marginile libere, papile conice cornificate. In structura cutelor se afla si fibre musculare netede apartinand muscularei mucoasei. Corionul mucoasei nu are glande. Submucoasa si musculoasa sunt similare cu ale rumenului. Seroasa acopera organul cu exceptia zonei de contact cu diafragma, unde formeaza ligamentul reticulo-diafragmatic.

Foiosul, (Omasum) este al treilea compartiment prestomacal asezat deasupra retelei si cranial fata de fundul de sac cranial drept al rumenului. Foiosul, are forma elipsoidala, curbat si turtit cranio-caudal, avand o fata craniala in contact cu diafragma si ficatul; una caudala in contact cu rumenul; o curbura dorsala legata de ficat prin ligamentul hepato-gastric; una ventrala in contact cu reteaua si cheagul; o extremitate stanga ce comunica cu reteaua (Ostium reticuloaboasicum) si extremitatea dreapta prin care comunica cu baza cheagului prin orificiul omaso-abomasial (ostium omasoabomasicum).

Mucoasa organului prezinta o serie de cute sau lame (Laminae omasii) inegal dezvoltate; unele plecand de pe curbura dorsala, iar altele de pe fetele laterale, insa toate au marginea libera concava si dirijata spre curbura ventrala. Aceste lame cresc progresiv de la orificiul reticulo-omazial si se termina brusc la orificiul omasoabomasial. Dupa inaltimea lor se sistematizeaza in: lame primare in numar de 20 - 25; lame secundare tot cam 20 - 25, situate la baza celor primare; lame tertiare, cam 50, care au la baza cute mici. In structura lamelor se afla si fascicule musculare netede derivate din musculoasa mucoasei. Pe suprafata cutelor se afla papile filiforme cornificate.

Submucoasa si musculoasa sunt similare cu ale rumenului si retelei, iar seroasa se confunda cranial cu micul epiploon si acopera foiosul pe o suprafata mare.

Cheagul, (Abomassum) reprezinta stomacul propriu-zis al rumegatoarelor semanand cu o para usor curbata si alungita cranio-caudal. Este asezat ventral de foios si rumen, la fata mediala a hipocondrului drept, sprijinindu-se cu marea curbura pe planseul abdomenului, iar mica curbura urca cu circa 10 cm deasupra hipocondrului. El are o fata stanga in raport cu rumenul; o fata dreapta in raport cu hipocondrul drept; o curbura mica (dorsala) de pe care se detaseaza micul epiplon si o curbura ventrala (marea curbura), pe care se insera marele epiplon; o baza (capul cheagului), in raport cu reteaua si foiosul; o coada (varful), dirijata dorso-caudal si continuata cu duodenul de la nivelul orificiului piloric. Comunica cu foiosul prin orificiul omasoabomasic de la nivelul capului si cu duodenul prin orificiul piloric (ostium piloricum) de la coda sa. Mucoasa, organului este fina, rosiatica, prezentand cute spiroide acoperite de epiteliu prismatic simplu. Corionul este bogat in glande gastrice, dar in jurul orificiului de comunicare cu foiosul se afla glande cardiale, fundice si putine esofagiene, iar pe marea curbura sunt glande fundice.