Echinacea purpurea

ECHINACEA PURPUREA

I.1.   Istoric

Cunostintele despre efectele farmacologice ale diferitelor preparate din specii de Echinacea, cu precadere Echinacea purpurea Moench., au fost folosite pentru tratamentul medical de cateva secole. Istoric vorbind, unele merg pana la indienii nord-americani care foloseau sucul acestei specii ca remediu impotriva veninului de sarpe precum si impotriva arsurilor. Radacinile erau mestecate in scopul inlaturarii durerilor de dinti.

În anii 1800, E. angustifolia era folosita pe teritoriul Americii de Nord ca remediu universal, ca "purificator al sangelui' si ca agent antiviral, fiind mentionata in tratamentul difteriei, meningitei etc. La sfarsitul acestei perioade era cunoscuta drept planta cu cea mai larga intrebuintare in Statele Unite.

La inceputul anilor 1920, compania germana Madus importa seminte de Echinacea din Statele Unite pentru a-si crea propriile culturi, care vor sta la baza prepararii produsului Echinacin®. Din greseala insa, in loc de seminte de E. angustifolia au primit seminte de E. purpurea. Asa se face ca cele mai numeroase teste clinice au folosit Echinacin® care avea drept materie prima specia E. purpurea.

Acest aspect este confirmat de analizele chimice si biologice de acum 80 de ani, investigarea exacta a acestor rapoarte relevand faptul ca majoritatea analizelor chimice au fost efectuate pe specia E. angustifolia, in vreme ce activitatea biologica a fost testata pe E. purpurea.

Majoritatea investigatiilor s-au efectuat cu suc presat la rece obtinut din partile aeriene ale speciei E. purpurea.

Studii recente au dovedit stimularea sistemulm imunitar nespecific ca actiune pnncipala la administrarea acestui extract, alaturi de eficienta lui in tratamentul afectiunilor cailor respiratorii superioare; este utilizat si ca adjuvant in prevenirea si tratamentul inflamatiilor oculare, a inflamatiilor cailor urinare, furuncule, prostatite etc. Este mai putin intrebuintata in preparatele topice; sunt insa cunoscute produse cosmetice care au in compozitia lor extracte din aceste specii.

Daca initial s-a crezut ca raspunzatori de stimularea nespecifica a sistemului imunitar sunt doar unii compusi izolati din fractiunile polare si lipofilice, ulterior s-a demonstrat ca acestia nu sunt singurii responsabili. Cativa compusi, ca alcamide, polizaharide si glicoproteine se discuta a fi parte potentiala a fitocomplexului care declanseaza raspunsul imun.

Deoarece imunomodularea este un efect farmacologic, majoritatea studiilor clinice s-au focalizat pe tratamentul profilactic, in caz de raceli banale, infectii ale cailor respiratorii superioare si ale tractului urinar.

Studii clinice recente au furnizat date asupra eficientei terapeutice a sucului din E. purpurea obtinut prin presare, in timp ce alte forme de preparate nu au fost la fel de bine documentate.

I.2. Studiu privind caracterizarea botanica a speciei Echinacea purpurea

I.2.1. Raspandirea geografica si incadrarea sistematica

Genul Echinacea reuneste cele mai folosite plante in tratamentul medical, de foarte mult timp. Sunt utilizate cu succes atat sub forma de preparate homeopate cat si in medicina alopata.

Speciile sunt originare din sudul Statelor Unite ale Americii si sunt cultivate pe scara larga in Europa, Australia, Noua Zeelanda si America de Nord, SUA fiind principalul furnizor de produs medicamentos.

Cele trei specii din genul Echinacea: E. purpurea, E. angustifolia si E. pallida fac parte din familia Asteraceae, planta fiind cunoscuta popular sub denumirea de "palaria soarelui'.

Alaturi de aceste specii medicinale au mai fost identificate alte sase specii, doua dintre ele fiind mentionate pe lista plantelor toxice.

Marea varietate de specii a atras dupa sine numeroase confuzii.

Destul de tarziu, in anul 1955, s-a descoperit ca specia E. angustifolia fusese clasificata ca o varietate de E. pallida. Din aceasta cauza, studiile efectuate si inregistrate inainte de 1987 ca avand la baza specii de E. purpurea si E. angustifolia trebuie privite cu mare atentie, existand posibilitatea ca in realitate planta investigata sa fi fost specia E. pallida.

În Farmacopeea Europeana sunt mentionate doua dintre ele: E. purpurea si E. angustifolia. Acestea difera atat morfologic cat si din punct de vedere a compozitiei chimice.

I.2.2. Caractere macroscopice ale specie: Echinacea purpurea

Echinacea purpurea este o specie perena, de cultura, in forma de tufa, cu radacini firoase, subtiri, cu tulpini de 60-120 cm, brazdate, verzi, cu dungi rosii.

Frunzele sunt ovale, lanceolate, cu 5 nervuri, petiolate la partea bazala, scurt petiolate sau sesile la partea superioara.

Florile ligulate sunt de culoare rosie violacee, iar florile centrale tubuloase, hermafrodite, brun portocalii.

În tara noastra, speciile de Echinacea au fost introduse pentrn prima data in cultura in 1982 la Cluj-Napoca, in vederea realizarii unor tincturi homeopate.

I.3. Studiu privind compozitia chimica a speciei. Echinacea purpurea

Compozitia chimica, atat a radacinilor, cat si a partilor aeriene este foarte complexa si diferita de la o specie la alta. Din punct de vedere farmacodinamic, principiile bioactive ale produselor fac parte atat din categoria substantelor hidrofile cat si din cea a derivatilor lipofili.

Trebuie de asemenea mentionat faptul ca, in cazul speciilor de Echinacea se poate vorbi de un fitocomplex cu caracteristici imunostimulatoare dar care, datorita proprietatilor diferite de solubilitate a componentelor (poliholozide-hidrosolubile. izobutilamide-liposolubile), nu poate fi extras cu acelasi solvent.

I.3.1.   Principii active identificate

Fiind o planta foarte utilizata, numai pe piata Gernianiei gasindu-se aproximativ 80 de medicamente inregistrate, atat radacinile cat si partile aeriene ale celor trei specii de Echinacea au fost mult studiate in ultimul timp in vederea identificarii compozitiei chimice si a stabilirii actiunii farmacodinamice pe care o dezvolta unele fractii izolate.

Rezultatele obtinute au evidentiat faptul ca, dintre cele trei specii, cea mai valoroasa ca actiune terapeutica este E. purpurea dupa care urmeza E. angustifolia. Aceasta observatie se reflecta si in numarul de medicamente realizate.

Majoritatea principiilor active din extractele vegetale, inclusiv cele din E. purpurea, se pot identifica prin cromatografie, aceasta metoda permitand si evaluarea concentratiei fiecarei componente active.

Wagner mentioneaza ca in radacinile si partile aeriene ale speciilor de Echinacea se gasesc polizaharide, poliene, acizi polifenol-carboxilici, acizi esteri, amide, uleiuri eterice, steroli. Astfel, se pot descrie:

carbohidrati:   polizaharide (arabinogalactan, xyloglucan, echinacin);

glicozide: acid cafeic si derivatii acestuia (acid cicorienic, echinacoside); cinarina, acid quinic doar la E. angustifolia;

alcaloizi: izotusilagina, tusilagina la E. anguslifolia si E. purpurea;

alcamide, echinacein;

alti compusi: acizi grasi, uleiuri volatile, fitosteroli etc

Distributia acestor pnncipii active este diferita atat in partile principale ale plantei cat si raportat la cele trei specii.

Unii experti considera ca polizaharidele sunt principalele fractii raspunzatoare de modularea activitatii sistemului imunitar.

Din partile aeriene de E. purpurea au fost izolate doua fractii poliuronidice (codificate PS I si PS II) ale caror structuri chimice si greutati moleculare au fost determinate. Astfel PS I este un metilglucuronoarabinoxilan, in tirnp ce PS II este un arabinogalactan acid. Nivelul de polizaharide poate fi drastic scazut sau chiar pierdut in cazul in care uscarea si depozitarea plantei se face in conditii necorespunzatoare.

Tot din radacina de E. purpurea au fost izolati o serie de esteri sescviterpenici (echinadiol, epoxiechinadiol, echinaxantol, dihidroxinardol si esterii corespunzatori) considerati a fi partial raspunzatori de efectele

imunostimulatoare ale produsului vegetal. Ulterior s-a stabilit ca este vorba de esteri care provin de fapt din radacinile de Parthenium integrifolium L. care, datorita asemanarii, impurificau radacinile de E. purpurea.

Dintre esterii acidului cafeic au fost izolati urmatorii compusi:

echinacozida, din radacinile speciei E. angustifolia si E. pallida; multe produse sunt standardizate in echinacozida (de altfel, primul compus identificat la E. pallida), considerat odata a fi ingredientul major al plantei; ulterior studiile efectuate au infirmat acest lucru;

cinarina, din radacinile de E. angustifolia:

acidul cicorienic din radacinile de E. purpurea.

Echinacozida este unul din derivatii acidului cafeic caruia i s-au atribuit proprietati imunomodulatoare. Initial aceasta a fost izolata din radacinile speciei E. angustifolia, ulterior a fost gasita si in E. pallida; nu exista in compozitia speciei E. purpurea decat in achene si aici in cantitati foarte, foarte rnici.

Acidul cicorienic apare in special in concentratii ridicate in florile fertile (1.2-3,1% ) si in radacinile de E. purpurea (0,6-2,1%) si este mai putin prezent la celelalte specii. Este prezent mai putin in frunze si tulpina. Continutul depinde de anotimp si de stadiul de dezvoltare al plantei, fiind cel mai ridicat la inceputul perioadei de vegetatie si descreste in timpul dezvoltarii plantei.

Acidul cicorienic in mod regulat suporta o descompunere rapida. stabilindu-se ca degradarea enzimatica apare in timpul procesului de prepararare a tincturilor si sucurilor.

Acidul cicoric si alti derivati ai acidului cafeic (de exemplu, acidul caftaric) sunt componente predominante in special la E. purpurea.

Interesant este faptul ca acidul cicoric din E. purpurea este un izomer optic diferit de cel gasit in cicoare (Cichorium intibus) si salata (Lactuca sativa).

Din acest motiv acest component se pare ca ofera echinaceei proprietati farmacologice diferite de celelalte plante in compozitia carora se regaseste.

Acidul cicoric din speciile de Echinacea determina o stimulare a fagocitozei in vitro, demonstrata prin testul granulocitelor, efect confirmat in vivo prin testul carbon-clearence. Aceasta sugereaza ca acest acid poate fi considerat un important imunomodulator mai ales la specia E. purpurea.

Importante sunt observatiile facute de Bauer (1996) in ceea ce priveste stabilitatea acestui compus chimic. Studiile intreprinse de acesta pe diferite preparate obtinute din E. purpurea au evidentiat existenta unor concentratii variate pentru acidul cicoric. Variatiile in minus pe sucul proaspat Bauer le explica prin existenta unor reactii de descompunere ale acidului cicoric sub influenta unor enzime care se regasesc doar in aceasta forma de conditionare a drogului vegetal. Nu acelasi lucru se intampla cu preparatele care au ca punct de plecare planta uscata, acidul cicoric fiind stabil in aceasta forma.

Acidul cicoric apare si in partea aeriana a speciei E. palllida, la nivelul achenelor. Alti derivati ai acidului cafeic au fost identificati la toate speciile de Echinacea, in special in partile aeriene ale plantelor.

Atat din radacinile cat si din partea aeriana a celor trei specii, au fost izolate alcamide, in special izobutilamide.

Amidele reprezinta principalii compusi lipofilici din radacinile de E. purpurea si E. angustifolia.

Izobutilamidele identificate in concentratii mari in radacinile celor doua specii mentionate mai sus se crede ca sunt raspunzatoare de efectele topice ale extractului.

Concentratia alcamidelor descreste in partile aeriene ale speciei E. purpurea si creste in radacini pe masura ce planta se apropie de maturitate. Alcamidele prezente in radacinile speciilor E. purpurea si E. angustifolia contin structuri diferite.

Echinaceinul reprezinta o amida nesaturata localizata in radacinile de la

E. pallida si E. angustifolia; este toxica pentru mustele de casa.

Investigatiile analitice au aratat ca, continutul in alcamide depinde de partea din planta utilizata si de anotimpul de recoltare. Alcamidele se acumuleaza in special in florile fertile si in achene. Continutul lor este scazut la inceputul perioadei de vegetatie si devine ridicat la sfarsit.

Poliinele reprezinta principalii constituienti lipofilici din radacina de E. pallida care contine cantitati foarte scazute de amide.

În schimb, ceto-alchine si alchene au fost izolate numai din E. pallida.

Uleiul volatil izolat din partile aeriene contine, in principal borneol, acetat de bornil, cariofilen, cariofilen-epoxid, germacan D, pentadeca-8(Z)-en-2-ona, ultimul compus fiind prezent si in uleiul volatil din radacinile de E. pallida..

Atat in E. angustifolia cat si la E. purpurea a fost semnalata prezenta unor urme de alcaloizi pirolizidinici (tusilagina si izotusilagina) lipsiti de hepatotoxicitate ca urmare a absentei nucleului necinic 1,2-nesaturat din structura lor.

I.3.2. Rolul constituientilor activi din speciile de Echinacea in modularea imunitatii

Arabinogalactanul induce, la macrofagele de soarece, producerea selectiva de citokme (TNF-α, IL-l, β-interferon); determina citotoxicitatea anumitor linii celulare tumorale, distrugerea parazitului intracelular Leishmania, precmn si a speciei Candida albicans. Determina o proliferare inceata a limfocitelor B; nu are actiune direct asupra limfocitelor T.

Izobutilamidele inhiba metabolismul acidului arahidonic si pot justifica unele din efectele antiinflamatoare ale extractului de Echinacea.

Acidul cicoric din E. purpurea determina in vitro stimularea

fagocitozei

I. 4. Studiu privind actiunea farmacologica a specici

Echinacea purpurea Moench

Preparatele din Echinacea reprezinta cele mai populare imunostimulatoare din America de Nord. si Europa. Produsele ei sunt derivate din E. purpurea (Moench). E. angustifolia (DC), si E. pallida (Nutt).

În vreme ce din E. purpurea se folosesc atat partile aeriene cat si cele subterane, singurele parti din E. angustifolia si E. pallida care se utilizeaza in scop terapeutic sunt radacinile.

În America de Nord drogul vegetal se comercializeaza atat sub forma de pulberi incapsulate, obtinute din radacinile si din partile aeriene de E. purpurea si E. angustifolia, cat si ca tincturi si extracte.

În Europa, majoritatea produselor sunt preparate din sucul proaspat

obtinut din presarea partilor aeriene ale speciei E. purpurea sau se folosesc extracte hidroalcoolice din radacina de E. pallida sau E. purpurea;

Studiile clinice au fost in special orientate catre tratamentul si prevenirea racelilor obisnuite si a infectiilor cailor respiratorii superioare si ale tractului urinar.

Efecte pozitive au fost demonstrate in studiile clinice care au utilizat:

sucul proaspat obtinut prin presarea partilor aeriene de E. purpurea;

extract hidroalcoolic din radacina de E. purpurea;

- extract hidroalcoolic mixt din parte aeriana si radacina de E. purpurea, proportia dintre cele doua componente ale amestecului fiind de 95:5.

În extractele alcoolice nu se extrag poliholozidele (care in prezenta alcoolului sunt precipitate), astfel incat principiile active imunostimulatoare sunt reprezentate de alcamide si de esterii acidului cafeic.

Datorita degranularii enzimatice, sucurile pregatite in mod clasic prin presare la rece sunt lipsite de acid cicoric, in vreme ce sucurile tratate la cald contin pana la 0 % acid cicoric.

Prin urmare, actiunea imunostimulatoare a sucurilor obtinute prin presare la rece deriva sigur din alte componente. precum alcamidele sau glicoproteinele.

Interesant este si faptul ca sucul de presare contine o cantitate mult mai mica de polizaharide comparativ cu extractele apoase obtinute din partile aeriene ale plantei; in plus, polizaharidele din sucul de presare au structuri chimice diferite de cele ale polizaharidelor din extractele apoase. Aceasta se explica prin faptul ca extractia apoasa se face la cald, in timp ce exprimatul (sucul de presare) se obtine la temperatura ambianta; fractiunile poliholozidice care trec in solutie sunt diferite, dependent de temperatura si modul de prelucrare.

Studiile farmacologice realizate au demonstrat ca unii constituienti precum acidul cicoric, alcamidele, glicoproteinele, polizaharidele si altii au actiune imunomodulatoare prin stimularea fagocitelor, inducerea producerii de citokine din macrofage si actiune antioxidanta.

Prin urmare extractul total trebuie sa fie considerat drept principiu activ al speciei E. purpurea. Biodisponibilitatea a fost demonstrata, doar pentru alcamide.

Activitatea imunomodulatoare se manifesta prin efecte imunostimulatoare si antiinflamatoare.

Date furnizate de teste in vitro

Polizaharidele extrase din radacinile speciilor de E. purpurea, E. pallida si E. angustifolia, au determinat stimularea proliferarii celulelor din maduva osoasa, au sustinut fagocitoza produsa de macrofage; in schimb nu s-a inregistrat nici un efect asupra limfocitelor T.

Asupra polimorfonuclearelor (PMN) de la om, atat sucul proaspat cat si fractiunile polizaharidice intensifica mobilitatea si fagocitoza.

Într-un mod in care dozarea este importanta, fractiunile polizaharidice si sucul proaspat de E. purpurea determina producerea in macrofage a citokinelor: TNF-α, IL-1. 1L-6. IL-10, cresc mobilitatea leucocitelor si sporesc distrugerea stafilococilor.

Extractele de Echinacea par a determina activarea in vitro a limfocitelorT.

Cand extractul de E. purpurea a fost adaugat in sange provenind de la pacienti sanatosi, respectiv infestati HIV, intr-o concentratie de cel putin 1 µg/ml, s-a costatat, in ambele cazuri, o semnificativa crestere a raspunsului dependent de doza, atat in ceea ce priveste activitatea celulelor NK, cat si citotoxicitatea celulara mediata de anticorpi. Extractele de Echinacea cresc de asemenea nivelul de interferon.

Date furnizate de teste efectuate in vivo la animale de laborator

În ceea ce priveste administrarea unui extract apos de E. angustifolia soarecilor de laborator a fost evidentiat faptul ca acesta nu a avut nici o influenta asupra procesului de fagocitoza.

Atunci cand soarecilor li s-a administrat extract de radacina de Echinacea, s-a constatat cresterea fagocitozei realizata prin macrofage si neutrofile. Procesul a fost triplat atunci cand s-a utilizat extract de E. purpurea si s-a dublat in cazul folosirii extractelor de E. angustifolia si E. pallida. Administrarea pe cale orala a extractului de E. angustifolia, timp de 5 pana la 7 zile, determina o stimulare generala a imunitatii, incluzand sporirea fagocitozei si a activitatii metabolice in macrofagele peritoneale.

În cazul soarecilor cu imunosupresie, administrarea profilactica a polizaharidelor extrase din Echinacea, inainte de infectarea cu Candida albicans, reduce raspandirea patogenului la nivel renal cu pana la 80%, comparativ cu lotul de control.

Similar, tratamentul cu Echinacea inainte de inducerea unei doze letale de Listeria monocytogenes a redus numarul bacteriilor atat in ficat cat si in splina cu 95% comparativ cu lotul netratat. Toti soarecii netratati au murit in aproximativ 4-6 zile de la infectare, in timp ce 68% din cei care au primit extract polizaharidic au trait.

Alt studiu similar efectuat pe soareci cu imunodeficienta, evidentiaza faptul ca tratamentul cu polizaharide din E. purpurea a condus la sporirea producerii de TNF-α si a crescut citotoxicitatea impotriva Leihsmaniei enrieti, protejand soarecii de infectiile letale cu Listeria monocytogenes si Candida albicans.

Date furnizate de teste efectuate pe subiecti umani

În 1994, un raport sistematic a 26 de cercetari clinice a concluzionat ca majoritatea studiilor nu au fost riguroase din punct de vedere metodologic dar ca Echinacea era clar un imunomodulator; oricum, indicatorii specifici, produsul cel mai eficace si scara dozajului nu a fost stabilita. De exemplu, intr-un studiu, la 24 de oameni sanatosi a fost administrat, pe cale orala produsul Echinacin® (E. purpurea), in forma a 30 de picaturi de 3 ori / zi. Dupa 5 zile, PMN izolate de la grupul care a primit Echinacin® prezentau o intensificare semnificativa a fagocitozei cu 120% in comparetie cu grupul placebo.

Mai multe studii europene au evaluat efectele imunologice ce decurg din administrarea parenterala a extractului de Echinacea.

Injectand la 5 adulti sanatosi cate 5 mg de extract de E. purpurea, polizaharidele au determinat aderenta PMN la vasele de sange, migrarea atat a PMN cat si a monocitelor din maduva osoasa in sangele periferic si cresterea nivelului seric de proteina C-reactiva; nu s-au semnalat cresteri semnificative a TNF-α, IL-1, C3 sau IL-6.

În cazul a 12 oameni sanatosi caroara le-a fost administrat Echinacin® prin injectie intramusculara, timp de 4 zile, s-a observat rapid o crestere semnificativa a fagocitozei, produsa de granulocite, impotriva C. albicans, cu o descrestere lenta a fogocitozei dupa ce tratamentul cu Echinacea a fost intrerupt.

Repetarea tratamentului parenteral poate avea efecte diferite comparativ cu o singura administare.

În cazul adultilor carora le-a fost administrata o singura injectie de 2 ml extract de Echinacea, imunitatea mediata celular a crescut; cu toate acestea, cand aceste injectii au fost administrate zilnic, timp de 2 saptamani, imunitatea mediata celular a suferit o depresie.

Într-un studiu similar, repetarea administrarii parenterale a condus la atenuarea raspunsului imun; recuperarea completa s-a facut abia dupa o saptamana de pauza.

În baza rezultatelor acestor studii asupra administrarii parenterale, multi specialisti au ajuns la concluzia ca utilizarea zilnica a oricarui tip de extract de Echinacea poate deprima raspunsul imun. Acestea au condus la recomandarea, general acceptata, ca extractele din Echinacea sa nu fie   administate pe perioade prelungite, pentru a evita inhibarea functiei imunitare.

Mai mult, s-a constatat ca si in cazul in care se asociaza Echinacea cu alte specii imunomodulatoare, efectul este strans corelat de doza si intervalul de administrare. De exemplu, extractele din Viscum album si Echinacea purpurea s-au folosit clinic pentru a evidentia actiunea lor nespecifica asupra imunitatii celulare. In vitro s-a putut demonstra ca aceste doua extracte au un efect stimulator asupra producerii de limfokine de catre limfocite. Un efect toxic asupra celulelor s-a produs numai in concentratii foarte ridicate, nerelevante din punct de vedere chimic. Aplicatiile clinice ale acestor extracte pot produce o stimulare a imunitatii mediate celular (o administrare terapeutica urmata de un interval liber de o saptamana) sau pot avea o actiune depresiva (administrari zilnice in doze mai ridicate). Aceste observatii au fost confirmate de producerea de limfokine.

In vitro s-a observat ca izobutilamidele din radacina de E. angustifolia inhiba activitatea ciclooxigenazei si lipooxigenazei in testele care au folosit tesut porcin si ovin.

In vivo, in testul stimularii inflamatiei experimentale a labei de sobolan cu carraggenan, sobolanii care au primit profilactic tratament parenteral cu fractii polizaharidice extrase din E. angustifolia au prezentat o scadere semnificativa a edemului si a inflamatiei intr-un mod dependent de doza, in comparatie cu ceilalti. În studii similare, tratamentul preinfectios cu E. angustifolia, frunze si radacini, administrat pe cale orala, i-a protejat impotriva inflamatiilor induse experimental.

În ceea ce priveste datele asupra subiectilor umani, nu exista procese controlate care sa evalueze efectele clinice antiinflamatorii ale extractelor de Echinacea in cazul adultilor si copiilor.

În tabelul 1 sunt prezentate efectele farmacodinamice ale diferitelor preparate de E. purpurea.

Tabel 1. Efecte farmacodinamice ale preparatelor din E. purpurea Moench

Este evident ca majoritatea actiunilor sunt directionate asupra stimularii sistemului imunitar nespecific. Prin urrmare, Echinacea pare sa fie eficienta nu intr-un mod specific ci, mai general, in intarirea sistemului de aparare din prima linie de lupta a organismului impotriva agentilor patogeni.

I.5. Studiu privind toxicitatea speciei Echinacea purpurea Moench

Trebuie mentionat faptul ca in studiile clinice riguros monitorizate, toate produsele vegetale care au avut ca materie prima cele trei specii de Echinacea au fost verificate, inainte de administrare, in ceea ce priveste posibila prezenta a pesticidelor, erbicidelor, metalelor grele, si a fractiunilor active provenite de la alte specii. Scopul acestui control este de a elimina toate confuziile ce se pot crea prin prezenta acestora, cunoscut fiind faptul ca pot induce reactii alergice.

a). Reactii alergice au fost raportate in unele studii.

Astfel, din totalul de 1032 persoane carora le-au fost aplicate uleiuri vegetale iar reactiile au fost controlate sj interpretate prin metoda patch-test, doua au prezentat reactii pozitive.

b). Principii active potential toxice nu au fost semnalate. Chiar daca in speciile de E. purpurea, E. pallida §i /.,'. angustifolia au fost identificate urme de alcaloizi piroiizidinici. acestia prezinta nucleu saturat sj, in consecinta. nu sunt toxici.

In urma nici uneia din cele peste 2,5 milioane de prescripts! medicale/an din Germania nu au fost semnalate reactii adverse, cu exceptia foarte rarelor reactii alergice.

c). Toxicitatea acuta

Exceptand rarele reactii alergice, toxicitatea acuta la Echinacea a fost raportata doar in azul in care administrarea la oamei i a fost facuta pai mteral si in nici un caz pe cale orala. Simptoniele iiiregistrate dupa administrarea parenterala au lost: febra, slabiciune musculara, tremuraturi.

Este evident ca majoritatea actiunilor sunt directionate asupra stiinularii sistemului. imunitar nespecific. Prin urrnare, Echinacea pare sa fie eficienta nu intr-un mod specific ci, mai general, in intarirea sistemului de aparare din prima linie'de lupta a organismului impotriva agentilor patogem.

IV.5. Studio, privind toxicitatea sfieciei Echinacea purpurea Moench

Trebuie mentionat faptul ca in studiile clinice riguros monitorizate, toate produsele vegetale care au avut ca materie prima cele trei specii de Echinacea au fost verificate, inainte de administrare, in ceea ce priveste posibila prezenta a pesticidelor, erbicidelor, metalelor grele, si a fractiunilor active provenite de la alte specii. Scopul acestui control este de a elimina toate confuziile ce se pot crea prin prezenta acestora, cunoscut fiind faptul ca pot induce reactii alergice.

a). Reactii alergice au fost raportate in unele studii.

Astfel, din totalul de 1032 persoane carora le-au fost aplicate uleiuri vegetale iar reactiile au fost controlate sj interpretate prin metoda patch-test, doua au prezentat reactii pozitive.

b). Principii active potential toxice nu au fost semnalate. Chiar daca in speciile de E. purpurea, E. pallida §i /.,'. angustifolia au fost identificate urme de alcaloizi piroiizidinici. acestia prezinta nucleu saturat sj, in consecinta. nu sunt toxici.

In urma nici uneia din cele peste 2,5 milioane de prescripts! medicale/an din Germania nu au fost semnalate reactii adverse, cu exceptia foarte rarelor reactii alergice.

c). Toxicitatea acuta

Exceptand rarele reactii alergice, toxicitatea acuta la Echinacea a fost raportata doar in azul in care administrarea la oamei i a fost facuta pai mteral si in nici un caz pe cale orala. Simptoniele iiiregistrate dupa administrarea parenterala au lost: febra, slabiciune musculara, tremuraturi. In urma administrarii orale, in repetate cazuri s-a resimtit un gust neplacut insotit de furnicaturi la nivelul limbii.

Efectele adverse in 1231 de cazun de pacienti cu probleme respiratorii §i infectii urinare, tratati tirnp de 4-6 saptamani cu sue obtinut prin presarea plantelor de£. purpurea sunt prezentate in tabelul 5.

Inhibarea proliferarii celulelor T, in vitro, a fost inregistrata doar in cazul in care doza de E. purpurea administrate era foarte concentrata.

La soareci, DL50 (doza letala 50) stabilita pentru polizaharidele extrase dm partile aeriene ale speciei E. purpurea sunt mai mari de 2500mg/kg, ceea ce incadreaza produsul vegetal in categoria celor lipsite de toxicitate. §oarecii care an murit prezentau acute disfunctii circiilatorii, ceea ce indica faptul ca moartea lor a fost consecinta excesului de hiperosmolantate sanguina produs de administrarea solutiilor polizaharidice, §i in nici un caz datorat efectelor toxice care ar fi putut fi consecinta prezentei acestor compu§i de rtatura glucidica.

label 5. Reactii adverse in urma tratamentului cu

sue proaspat obtinut din E. purpurea

Probele de sperma care an fost incubate direct cu concentratii scazute de extract de E. purpurea (0,81mg/ml) nu indicau diferente in ceea ce prive§te mobilitatea spermatozoizilor coraparativ cu proba control, nici dupa 48 de ore. in cazul in care incubarea s-a facnt cu concentratii ridicate de E. purpurea, s-a inregistrat o diminuare a mobilitatii spermatozoizilor dupa 24 ore de la inceputul derularii experimentului.

d). Toxicitatea cronica

Atat expenentele in vitro, care implicau administrarea de extract de /.;. purpurea celulelor de mamifere cat si celulelor bacteriene, precum si experientele in vivo la soareci si sobolani, derulate pe o durata medie de 4 saptamani, cu administrare zilnica, toate evidentiaza absenta actiunii mutagene precum si lipsa efectelor toxice, chiar §i in cazul unor doze si concentratii care depa§esc cu mult cele recomandate in cazul oamenilor.

Cu toate acestea, indexurile germane de specialitate nu recomanda utilizarea extractelor de Echinacea pe o perioada niai mare de 8 saptamani datorita pierderii proprietatilor imunostimulatoare si inducerii imunosupresiei, respectiv a unei posibile hepatotoxicitati; informatiile din aceste indexuri par a fi intemeiate mai mult pe observatiile furnizate de testele la care administrarea extractelor la om s-a fact parenteral si mai putin in cazul celor la care administarea s-a facut pe cale orala. In realitate, atunci cand sucul proaspat obtinut prin presarea plantelor de E. purpurea a fost administrat oral, timp de 10-12 saptamani, la persoane sanatoase, in cadrul a dona studii diferite, nu au fost semnalate reactii adverse chiar daca in anumite situatii se putea face o interpretare subiectiva in baza datelor furnizate de numarul total de leucocite.

In cazul unui experiment in care s-au monitorizat 14 pacienti seropozitivi care la-mau tratamentul -4asic antiretroviial completat cu extract de E. purpurea (1000 mg timp de 12 saptamani), rezultatele nu au inregistrat reactii adverse; nici unul din parametrii sistemului imun nu a fost afectat ncgativ. O crestere a nivelurilor virale poate fi resimtita in fapt catre sfarsitul celor 12 saptamani de experiment. Nu s-au fnregistrat date care sa evidentieze afectarea functiei hepatice si renale.

e). Limitarea administrdrii extractelor de Echinacea in cursul diferitelor afectiuni sau in cazul pacientilor cu disfunctii organice specifice

Extractele de Echinacea nu sunt administrate pacientilor cu boli autoimune sau afectiuni sistemice de tipul sclerozei multiple, lupusului eritematos, tuberculozei, SIDA si infectiilor HIV din cauza ca se presupune ca principiile active continute ar putea determina o exacerbare a disfunctiilor sistemului imun. Nu exista insa date convingatoare care sa mdice efecte clinice adverse datorate unei admmistrari de durata nici chiar in aceste cazuri.

f). Interactiimi cu alte droguri vegetale sunt foarte putin cunoscute.

Teoretic, Echinaceea poate sa interactioneze cu lmunosupresoarele tinand cont de propriile actiuni imunostimulatorii §i, dm acest motiv, nu este recomandata persoanelor la care in mod normal este necesara imunosupresia. Multi specialist! atrag atentia asupra faptului ca poate fi hepatotoxica §i interzic utilizarea ei de catre pacientii care necesita alte tratamente cunoscute ca fiind hepatotoxice (steroizi anabolici, metotrexat, ketoconazol etc).

Cu toate acestea. nu este inca clar stabilit daca intr-adevar extractele de Echinacea pot determina severe probleme hepatice; se pare ca este vorba de o activate enzimatica in urma careia alcaloizii pirolizidinici pot deveni hepatotoxici.

g). Siguranta administrdrii in timpul sarcinii nu este cunoscuta. neexistand studii sistematice care sa urmareasca acest aspect.

Cat despre doza administrata si forma de conditionare a drogului vegetal numeroasele studii clinice arata, in primal rand, diferentele care exista in ceea ce pn .'ste partea din pianta folosita, spe 'ia cultivata, conditiile de

Cele mai frecvente forme de administrare sunt sucul obtinut prin presarea partii aeriene a plantei, respectiv tincturile, deoarece se considera ca aceste forme de conditionare pastreaza eel mai bine proprietatile terapeutice ale plantei. Cantitatea prescrisa variaza raportat la monografia si indexul farmaceutic specific fiecarei tari.

Comisia germ an a recomanda partile aeriene ale speciei E. purpurea pentru obtinerea sucului, neadmitand intrebuintarea radacinii; din contra, la specia E. pallida recomanda extractul alcoolic din radacina. Nici radacina §i nici partea aenana ale speciei E. anguslifolia nu sunt recomandate. Astfel, comisia germana recomanda urmatoarele:

extract din radacina administrat sub forma de pulbere: 900mg/zi conform Comisiei Germane;

sue obtinut prin presarea plantei: 6-9 ml/zi; sucul este obtinut din specia E. purpurea;

tmctura (sue obtinut prin presarea plantei plus alcool): 1,5-7.5 ml/zi;

extract alcoolic: 0,25-2,0 ml/zi;

ceai: nu se recomanda deoarece nu exista certitudinea extragerii constituientilor activi ai plantei in apa;

injeclabil: neadmisa in SUA; valabila in Germania dar nefolosita.
Indiferent de forma de administrare, tratamentul nu trebuie sa depaseasea

8 saptamani.

IV.6. Calitatea produselor vegetale de Echinacea purpurea Moeneh Gradul de umiditate (pierdere prin uscare) pana la care este adus produsul vegetal in timpul uscarii are mare importanta. Daca procentul de umiditate este prea mare, o parte din procesele enzimatic care au loc in interiorul celulei vegetale sunt continuate, conducand la degradarea principiilor active. l^:>e de alta parte, umiditatea prea mare favorizeaza mucegairea rapida a produselor.

Cantitatea de apa din produsele vegetale variaza in anumite limite, fiind jnfluentata de mediul ambiant. Determinarea acestui parametru se incadreaza in analiza preliminary, deoarece cantitatea de reziduu uscat (masa vegetal a

rezultata din indepartarea la cca 100°C a componentelor volatile) reprezinta o valoare de referinta pentru alte date analitice cantitative. In materialul vegetal care nu confine uleiuri volatile apa reprezinta compusul volatil la 100°C. In aceste situatii, determinarea substantei uscate (reziduu uscat) este identica cu determinarea contmutului in apa.

IV.7. Examenul chimic calitativ al extractului vegetal de Echinacea purpurea Moench

Se cunosc mai multe specii de Echinacea, dar doar 3 dintre ele (E. angustifolia, E. pallida, E. purpurea) sunt intrebuintate in scopuri medicinale.

Fiecare din cele 3 specii de Echinacea prezinta in compozitia lor chimica pnncipii active comune dar §i specifice. De asemenea exista o diferenta in ceea ce priveste compozitia chimica pe parti de planta.

Astfel, la E. angustifolia sa E. pallida, studiile fitochimice existente in literatura de specialitate indica prezenta acidului cafeic §i a derivatilor acestuia: verbascosida. echinacosida (0.3-1,3% in radacini), cinarina, acidul clorogenic §i isoclorogenic, flavonoide (rutin, kaemferol. quercetin), alkamide (acidul isobutilamidic), precum §i poliholozide.

Uleiul volatil (mai putin de 0,1% in radacinile de E.angustifolia, pana la 2% in radacinile de E.pallida), mai putin in partea aeriana a plantei (frunze) confine alchene. cetoalchine (a §i (3-pinen). In radacina au lost identificati alcaloizi piroi'zidinici de tipul tusilagiiiei (0,006%) §i isotusilaginei. De asemenea, in cantitati mici se regasesc sesquiterpene, betaina, fitosteroli, acizi grasi.

Comparativ cu acestea doua, E. purpurea contine o serie de eoinpusj asemanatori: derivati ai acidiilui cafeic (0,6-3,1%), precum acidul cicoric, acidul caftaric (ambele specifice doar acestei specii), prezente in diferite segmente ale plantei, glicozide, flavonoide (rutin, kaemferol, quercetin), alcamide sj poliholozide precum §i alcaloizi pirolizidinici saturati (aproximativ 0,006%). Alti constituienti sunt betaina, acizii gra§i, fitosterolul, uleiurile volatile (< 0,1% in toata planta).