Virusul S al cartofului

Virusul S al cartofului - Potato S virus PVS, Carlavirus, sinonim   Pepino latent virus; tulpini: PVS^E (europeana), PVS^A (Andeana), Pepino latent virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 460). A fost descris prima data la Solanum tuberosum, in Olanda (Bruyn Ouboter, 1952, Proc. 1st Conf. Potato Virus Dis., Lisse-Wageningen 1951, p.83; Rozendaal, 1952, Meded. Ned. alg. KeurDienst LandbZaken Aardappelpootg. 8, 94), in prezent fiind raspandit peste tot in lume in soiurile de cartof. În Romania, numeroase soiuri cultivate s-au dovedit puternic infectate cu acest virus (Ghena, 1965, An. Sect. Prot. Pl. Recolta plantelor infectate cu virusul S este redusa cu 10-20 % si intr-o masura mai mare cand se gaseste impreuna cu virusul M. Mai recent, PVS-An a fost identificat la doua soiuri de cartof cultivate in trecut in Germania (Lesemann si Winter, 2002, Mitt Biol. Bundesanst. Land-Forstwirtsch. Plantele de cartof (Solanum tuberosum) infectate natural nu manifesta simptome foliare evidente insa recolta de tuberculi este redusa cu pana la 20 %. Ele prezinta insa o slaba deschidere la culoare a frunzelor si un aspect mai rugos al acestora, determinat de o usoara depresiune a tesuturilor din lungul nervurilor. Foliolele au tendinta de a se curba in jos, frunzele sunt de dimensiuni mai reduse iar tufele atacate au un aspect mai rasfirat decat cele sanatoase, simptom evident la plantele mai inaintate in vegetatie. Scaderile de productie inregistrate sunt mai ales o urmare a reducerii dimensiunilor tuberculilor. Unele soiuri (Erstling, Industrie, Flava, semincerul USDA 41956 s.a.) sunt total infectate fara a manifesta simptome externe. Tulpina "pepino latent" infecteaza plantele de Solanum muriatum (pepino) in Peru, fara a se manifesta prin simptome externe. Dupa unii autori, plantele de Melilotus albus sunt, de asemenea, infectate natural cu virusul S. Prin inoculari artificiale, virusul a fost transmis la Chenopodium album, C. amaranticolor, C. quinoa, Cyamopsis tetragoloba, Solanum rostratum si Solanum tuberosum.

Virusul produce leziuni locale clorotice de 1-2 mm in diametru, cele de pe frunzele bazale avand un halou verde, dupa 20 zile de la inoculare, fara infectie sistemica, la Chenopodium album, C. amaranticolor si C. quinoa; leziuni locale necrotice mici si numeroase, dupa 20 zile de la inoculare, si necroze similare sistemice la Solanum rostratum; clarifierea nervurilor si marmorare, urmate de necroze sistemice la Nicotiana debneyi si leziuni locale mici brune pe cotiledoane, fara infectie sistemica, la Cyamopsis tetragonoloba, hibridul A6 reactionand prin infectie sistemica inaparenta. Plantele de Lycopersicon esculentum si Nicotiana tabacum sunt imune la virusul S in timp ce tomatele sunt infectate latent, sistemic, cu virusul M. La diagnosticarea virusului se utilizeaza mai ales speciile de Chenopodium cu reactie locala, iar la mentinerea si multiplicarea virusului Nicotiana clevelandii. Experimental, virusul se transmite prin inoculare de suc. În natura, de la un an la altul se raspandeste prin tuberculi si de la o planta la alta prin contact, unele tulpini, transmitandu-se, de asemenea, prin afide (Slack, 1983, Mitt Biol. Bundesanst. Land-Forstwirtsch. Plantele de cartof au putut fi infectate artificial cu virusul S numai in stadiul tanar (2-4 saptamani de la plantare). Acesta a fost identificat in tuberculi dupa 2 sau 4-5 saptamani de la inoculare, uneori inainte de a putea fi detectat in frunze. Soiul Bintje s-a dovedit dificil de infectat, iar Mentor foarte susceptibil, proportia tuberculilor infectati fiind de 75 %. În camp, la o cultura cu 10 % plante infectate secundar, infectia s-a ridicat in cursul unui an la 56-76 % la soiul Erstling si la 2-28 % la Alpha. Inactivarea termica are loc la 55-60°C, longetivitatea in vitro este de 3-4 zile la 20°C, iar dilutia limita 10^-3-10^-4. Virusul poate fi mentinut in frunze uscate, in vederea purificarii. Virionii sunt in forma de bastonase filamentoase, drepte pana la slab curbate, avand o lungime modala clara de 650 nm si 12 nm in diametru. Genomul este ARN linear, monocatenar, unipartit, iar in virioni, s-a gasit o singura proteina structurala. Principala masura de prevenire consta in cultivarea materialului de samanta liber de virusul S.

În procesul producerii acestuia, se porneste de la clonele A, care sunt crescute in sera la temperatura moderata (18-20°C), testandu-se individual, serologic si pe plante test, cu privire la prezenta virusului S. Prin testele obisnuite, virusul poate fi identificat serologic in frunzele bazale incepand cu a 5-a saptamana de la plantare, precipitarea dand rezultate mai clare decat aglutinarea. La aplicarea metodei serologice in camp, s-a constatat o concentratie mai mare a virusului in frunzele superioare, in momentul infloririi. La testarea butasilor crescuti din colti, se recomanda folosirea frunzei a 3-a de sub varful de crestere la 6 saptamani de la plantare. Folosind metoda serologica ELISA, cartoful poate fi testat in stadiul de butasi, fie numai pentru virusul S, fie si pentru S+X. Microscopia electronica, folosind metoda cufundarii si colorarea negativa, s-a dovedit mai sensibila decat metoda serologica si cea a plantelor test la identificarea virusului S in frunzele si tuberculii de cartof incoltiti. Mai multe soiuri total infectate (Erstling, Epicur, Orion, Sharbe, Expres) au fost eliberate de virusul S prin metoda culturilor merisistematice. Virusul S se elimina insa mai greu decat virusurile X, Y si rasucirii frunzelor, rezultate mai bune obtinandu-se cand metoda culturilor merisistematice este completata cu termochimioterapia. Crearea si cultivarea soiurilor rezistente este posibila, prezentand o importanta deosebita. Ca sursa de rezistenta se foloseste soiul Saco, care prezinta o rezistenta ridicata, neputand fi infectat decat prin altoire, rezistenta fiind controlata de o singura gena (Bagnall si Young, 1968, Amer.Potato J. 45, 188).