Virusul ARN ST9 asociat cu ingalbenirea vestica a sfeclei de zahar

Beet western yellows ST9-associated RNA virus - Virusul ARN ST9 asociat cu ingalbenirea vestica a sfeclei de zahar, (Pop, 2009, TVV, II, 580). Virusul ARN ST9 nu este suficient de asemanator cu nici un virus pentru a putea fi inclus in unitatile sistematice cunoscute pana in prezent. Polimeraza lui manifesta insa unele asemanari cu polimerazele carmovirusurilor, dianthovirusurilor, luteovirusurilor de tip 1 si 2, machlomovirusurilor, necrovirusurilor, tombusvirusurilor, umbra-virusurilor si ARN-2 al virusului enatiunii mazarii (Gibbs, 1995, In: Viruses of Plants p. 224. Eds A.A. Brunt s.a., 1997. Univ. Press, Cambridge, U.K). Se replica independent, nefiind insa capabil sa-si produca proteina capsidala si virioni proprii, este incapsidat in virionii virusului ingalbenirii vestice a sfeclei (BWYV), care-i asigura astfel transmisibilitatea in natura, ca un virus ajutator. În plantele coinfectate cu VST9aBWY si BWYV se produc de 10 ori mai multi virioni decat in cele infectate numai cu virusul ajutator. Gasindu-se in virionii virusului ajutator, genomul VST9aBWY are trasaturile unui ARN satelit, dar avand capacitatea de a se replica independent, este considerat un virus de sine statator. A fost identificat prima data la conopida broccoli (Brassica oleracea var. botrytis), in California (S.U.A.) de Falk si Duffus (1984, Phytopathology 74, 1224). În natura, virusul a fost gasit numai la conopida (B. oleracea var. botrytis), iar experimental a fost transmis la Raphanus sativus si Capsella bursa-pastoris, plantele infectate manifestand piticire asociata cu ingalbenirea si contorsionarea frunzelor. La C. burssa- pastoris, virusul produce ingalbeniri si necroze letale cand este inoculat singur si simptome de ingalbenire, piticire si contorsionarea frunzelor in infectii mixte cu Beet western yellows virus. Nesusceptibile la inocularile artificiale s-au dovedit speciile Cichorium endiva, C. intybus, Lactuca sativa, Nicotiana clevelandii si Solanum nigrum. În prezenta virusului ajutator (Beet western yellows Luteovirus), virusul ARN ST9 este transmis, probabil, in mod persistent, prin Myzus persicae. Acesta se transmite, de asemenea, mecanic cand plantele de C. burssa-pastoris sunt inoculate cu transcrisi de la un ADN codant al genomului viral. Genomul consta din ARN monocatenar, linear, unipartit, are patru cadre de citire (ORF), dar numai ORF3 codifica direct o proteina functionala, polimeraza (Gibbs, 1995, l.c.). În celulele infectate s-a gasit un ARNm si doi ARNdc, dintre care unul de la virusul ajutator, lung de aproximativ 2 pkb. Virusul ST9 se poate replica independent, nedepinzand de virusul ajutator, in plantele infectate simultan cu ST9 si cu virusul ajutator producandu-se de 10 ori mai multi virioni decat in cele infectate numai cu ultimul virus (Sanger s.a., 1994). Neputandu-si insa produce proteina capsidala (virioni proprii), genomul virusului ST9 este transcapsidat in virionii luteovirusului ingalbenirii vestice a sfeclei (Falk si Duffus, 1984, l.c.), care-i asigura transmisibilitatea in natura.