Virusul mozaicului sever al stanjenelului

Virusul mozaicului sever al stanjenelului - Iris severe mosaic virus ISMV, Potyvirus, Potyviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 165). Bolile produse de ISMV au fost descrise prima data la Iris   spp. si Crocus vernus soiul King of Blues, in Olanda (Atansoff, 1928, Izv. Bul. Bot. Druzh. 2, 51), iar virusul a fost caracterizat si diferentiat de alte virusuri ale stanjenelului de Barnett s.a. (1971, Phytopathology 61, 926). Ulterior, s-a constatat ca acesta este probabil, raspandit peste tot unde se cultiva irisi cu bulbi sau rizomi si soiurile de crocus (Brunt s.a., 1988, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 338, 4 pp). Infectate natural cu ISMV sunt plantele de Iris spp. cu bulbi sau rizomi, Crocus vernus si Belamcanda chinensis, care manifesta simptome persistente, variabile ciclic in decurs de cateva saptamani. La Iris, virusul se manifesta sub forma de benzi sau desene mozaicale clorotice distincte (Brunt s.a., 1988). Boala se observa din faza de rasarire, cand, in lungul frunzelor exterioare si centrale, apar dungi si, ulterior, benzi, de culoare verde-galbuie sau verde-deschis, plantele atacate fiind slab dezvoltate si distorsionate. În faza de inflorire, simptomele sunt foarte evidente pe partile apicale ale plantelor, exemplarele sever afectate fiind mici si distruse prematur. Plantele de Crocus vernus manifesta simptome de tip mozaical pe frunze si patarea dungata a florilor, exceptand soiurile cu flori albe si galbene, iar la plantele de Belamcanda chinensis, boala se manifesta prin cloroze severe.

Experimental, virusul a fost transmis la Belamcanda chinensis si Iris x hollandica, nesusceptibile dovedindu-se Chenopodium quinoa, C. foetidum, Freesia refracta cv. Imperial, Nicoatiana clevelandii, N. debneyi, N. megalosiphon si N. tabacum. Ca plante test se folosesc soiurile de Iris si Belamcanda chinensis libere de virus. Virionii se gasesc in frunze si petale, raspanditi neregulat in citoplasma, sau in aglomerari delimitate de membrane. În celulele infectate apar incluziuni de tip "pinwheels", manunchiuri si agregate lamelate care nu contin virioni. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura este transmis, in mod nepersistent, prin afidele Macrosiphum euphorbiae si Myzus persicae. Sucul foliar contine multi virioni. Inactivarea termica are loc la 50ºC, longevitatea in vitro este de 1-2 zile, iar dilutia limita 10^-3. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand o lungime modala clara de 750 nm, 12 nm in diametru si canalul central evident. La ultracentrifugare, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, iar in virioni s-a gasit o singura proteina capsidala. Ca masuri de prevenire, se utilizeaza eliminarea plantelor infectate din cultura in fazele cand simptomele sunt foarte evidente, aplicarea tratamentelor cu uleiuri minerale sau insecticide pe baza de piretroizi perimicarb si plantarea materialului de inmultire liber de virus, produs in culturi meristematice si inmultit prin metode rapide.