Virusul X al cartofului

Virusul X al cartofului - Potato virus X PVX, Potexvirus, sinonime: Potato latent virus, Potato mild mosaic virus, Solanum virus 1 Smith, Potato virus 16, Annulus dubius Holmes; tulpini: X^N, X^R, X^B, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 447). A fost descris prima data la Solanum tuberosum in Regatul Unit (Smith, 1931, Proc. R. Soc. 109, 251), in prezent fiind raspandit in toate zonele de cultura a cartofului din lume, mai ales la soiurile nesupuse selectiei virale sau la cele total infectate inca de la crearea lor, cum este soiul Erstling. Produce scaderea productiei plantelor infectate cu 10-20 %, pagubele fiind mult mai mari cand se gaseste in asociatie cu virusurile Y sau A. În tara noastra, a fost identificat la sfarsitul anilor 60, cand o serie de soiuri din sortimentul national erau total infectate. Starea sanitara a soiurilor de cartof cu privire la infectia cu acest virus s-a imbunatatit, datorita selectiei sanitare efectuata in cadrul sistemului national de producerea cartofului de samanta si crearii unor soiuri rezistente. În natura, virusul infecteaza plantele de cartof (Solanum tuberosum), la care produce simptome persistente, variabile, unele tulpini fiind latente iar altele manifestandu-se prin simptome mozaicale sau dungi necrotice. Tulpina indiana a napului infecteaza natural plantele de Brassica rapa, la care produce simptome persistente de piticire, marmorare mozaicala slaba si distorsiunea frunzelor. La cartof (Solanum tuberosum), manifestarea bolii este deosebit de variata in functie de soi si tulpina virusului. Plantele infectate din unele soiuri manifesta, in perioada cresterii accentuate dinainte de inflorire, un mozaic usor, caracterizat mai ales prin decolorarea slaba si difuza a tesuturilor internervuriene. Adesea, acest simptom este atat de slab incat nu poate fi observat decat privind foliolele in conditii de lumina difuza sau prin transparenta.

Boala se poate manifesta prin mozaic slab insotit de rugozitate si incretirea limbului. În cazul tulpinilor mai virulente, pe suprafata limbului, pe petiol si tulpini, pot apare pete necrotice de forme si dimensiuni diferite. Intensitatea simptomelor scade cu inaintarea vegetatiei, disparitia completa a acestora fiind des intalnita. La temperaturi sub 10°C si peste 24°C, boala este, de regula, mascata. Unele soiuri (Arran Comet, Erstling, Early Rose, Apostet, Josing, Prestkern, Saga, Jubel, Irisch Cobbler, Green Mountain, Carpatin) pot fi total infectate fara a manifesta simptome externe. Unele soiuri sunt imune sau hipersensibile (vezi combatere). Împreuna cu virusul A, produce un mozaic insotit de deformarea frunzelor. În prezenta virusului S, reduce atat numarul cat si greutatea tuberculilor. Productia plantelor infectate cu virusul X este redusa cu 10-20 %. În conditii experimentale, virusul infecteaza specii de Solanaceae, apartinand genurilor, Solanum, Atropa, Capsicum, Datura, Hyoscyamus, Lycopersicon, Nicadra, Nicotiana, Petunia si Physalis, Solanum acaule fiind imuna. Specii susceptibile din alte genuri sunt Amaranthus spp., Atriplex hortensis, Beta vulgaris, Browallia elata, B. major, Chamaesaracha spp., Chenopodium spp., Chrysanthemum morifolium, Citrus aurantium, C.limonia, Cyphomandra betaceae, Digitalis ambigua, D. lanata, Emilia sagittata, Gomphrena globosa, Iresine herbstii, Lamium hybridum, L. purpureum, Linaria spp., Mimulus spp., Nepeta cataria, Ocimum basilicum, Salvia lancaefolia, Satureja hortensis, Salpiglosis spp., Schizanthus spp., Scopolia spp., Senecio spp., Trifolium incarnatum, T. pratense, Veronica spp. si Vicia faba. Majoritatea tulpinilor produc inele clorotice si mozaic la Datura stramonium, patare inelara sau mozaic pe Nicotiana tabacum si N. rustica, leziuni locale cu marginea rosietica la Gomphrena globosa, leziuni locale necrotice (la 13°C) si sistemice (24°C) la D. metel, leziuni locale clorotice la C. quinoa, cercuri si inele locale negre-brune, urmate de cloroza si mozaic la S. demissum si leziuni mici necrotice pe frunzele nedetasate si infectie sistemica pe hibridul A6. Frunzele de A6 infectate sistemic de virusul X pot fi folosite pentru testarea prezentei virusurilor A si Y. La N. tabacum, impreuna cu virusul Y, produce un efect sinergic folosit la identificare, iar plantele de Tropaeolum majus filtreaza virusul ofilirii patate a tomatelor de virusul X al cartofului. Unele soiuri de mazare (Meteor, Orion, Protens, Roma, Smaragd si Ofelia) reactioneaza prin leziuni locale necrotice, fara infectie sistemica. Anumite tulpini ale virusului X sunt latente in conditii de temperaturi ridicate din sere. La Nicotiana rustica, tulpinile normale (X^N) produc necroze inelare albe pe frunzele inoculate si mozaic verde sistemic, cele inelare (X^R) se manifesta prin necroze inelare albe si pe frunzele neinoculate, iar tulpinile brune (X^B) produc numai necroze brune pe frunzele inoculate. Temperaturile de inactivare ale celor 3 grupe de tulpini, notate cu X^N, X^R si X^E, sunt 70°C, 72 - 73°C si 75 - 76°C. Pe baza interactiunii cu genele dominante Nb si Nx , tulpinile virusului X au fost impartite in 1970 in 4 grupe, 1 producand reactie de hipersensibilitate la plantele ce contin oricare din cele 2 gene, grupele 2 si 3 reactie de hipersensibilitate in prezenta genei Nb, respectiv Nx, iar grupa 4 producand infectie sitemica in prezenta celor 2 gene. În Peru s-a identificat o tulpina XHB care nu produce leziuni locale la Gomphrena globosa si infecteaza plantele de Solanum acaule si soiul de cartof Saphir, care contin o gena de imunitate la virusul X. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor mezofilului si mai putin frecvent in cele epidermice. În celulele infectate se gasesc incluziuni sub forma de corpuri-X amorfe, care contin virioni, situate mai ales in vecinatatea nucleului. Experimental, virusul poate fi transmis usor prin inoculare de suc. În natura, raspandirea are loc prin tuberculi si contactul dintre plantele sanatoase si bolnave, in conditii de infectii artificiale, plantele dovedindu-se susceptibile pana la 11 saptamani de la plantare.

S-a raportat, de asemenea, transmiterea virusului, mecanic, pe partile bucale ale insectelor Melanoplus differentialis si Tettigonia viridissima, precum si prin sporii ciupercii Synchytrium endobioticum. Infectiile de 0,2 - 4 % constatate la hibrizii F1 sunt atribuite, de unii autori, transmiterii virusului prin gameti si samanta. În cultura, proportia plantelor infectate se dubleaza de la un an la altul. Unii autori, considera ca buruienile susceptibile, ca Amaranthus spp. si Chenopodium album, ar juca rolul de surse de infectie. Sucul extras din frunze contine numerosi virioni. Temperatura de inactivare variaza in functie de tulpina, intre 70 si 76°C, dilutia limita este cuprinsa intre 10^-5 si 10^-6, iar longevitatea in suc este de 40-60 zile. În frunze mentinute la -20°C, rezista timp de peste 12 luni, iar in preparatele purificate cu 40-60 % glicerina isi pastreaza infectiozitatea timp de 12 luni la temperatura camerei. Virionii sunt in forma de bastonase filamentoase, de regula flexuoase, avand o lungime modala clara, de 515 nm si 13 nm in diametru, canalul central obscur, de 3,4 nm in diametru si structura helicoidala evidenta, pasul helixului fiind de 3,4 nm. La ultracentrifugare, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, iar punctul izoelectric al virusului este pH 4 . Genomul consta din ARN monocatenar, linear, monopartit, iar particulele contin o singura proteina capsidala. În cazul cultivarii soiurilor susceptibile, masura de baza consta in folosirea la plantare a unui material certificat, liber de virusul X, produs in statiuni, centre si ferme specializate, respectand tehnologia unui adevarat proces de ameliorare (vezi Pop, 1967). La testarea tuberculilor si plantelor de cartof in cadrul sistemului producerii si controlului materialului de plantare, se folosesc metode de diagnnosticare biologice si serologice. Cultivarea soiurilor cu rezistenta extrema sau hipersensibile este deosebit de eficace. Printre soiurile imune se numara Amyral, Reliance, Saco, Saphir, Tawa, semincerul USDA 41956 si linia 22/70, iar printre cele hipersensibile Ackersegen, Amsel, Apollo, Aquila, Arran Banner, Arran Victory, Bintje, Capella, Craige Defiance, Craige Royal, Drossel, Epicure, Fink, Fortuna, Gloria, Heida, King Edward, Katahdin, Meerlander, Pentland Ace, Schwalbe, Ora, Sperber, Record, Saskia, Vilpo, Voran, Zeissig s.a. Reactia la virusul X este conditionata de 6 gene, atat imunitatea cat si hipersensibilitatea fiind controlate de cate o singura gena dominanta (Cockerham, 1970). Astfel, genele Rxadg (S. andigena) si RXacl (S. acaule) confera imunitate la toate tulpinile X, genele NXchc (S.c hacoense, S. microdontum) si RXacl n (S. andigena, S. acaule) confera hipersensibilitate la toate tulpinile X. Gena NXtbr (S. tuberosum) si alela ei NXtbr spl (S. sparsiphilum) determina hipersensibilitate la tulpinile XL si X4, iar Nbtbr hipersensibilitate la tulpinile XL si XB. Alte masuri de prevenire constau in izolarea in spatiu a soiurilor atacate de cele libere, combaterea buruienilor, mai ales prin metode chimice, prevenind raspadirea virusului prin ranile efectuate odata cu executarea lucrarilor mecanice. Din soiurile total infectate, cum sunt Ersteling, Irish Cobbler, Jubel, Early Rose, Aspotet, Josing, Prestkern, Sega, Green Mountain, Ruset Burbank s.a., se pot obtine forme libere de virusul X prin termoterapie, culturi meristematice si tratare cu Ribavirin. Clonele eliberate de virus din soiurile Ersteling, Arran Comet, Ontario si Kennebec s-au dovedit mai productive si prezinta un grad de infectie redus dupa mai multi ani de cultivare in productie.