Virusul patarii clorotice a liliacului

Virusul patarii clorotice a liliacului - Lilac chlorotic leafspot virus LiCLV, Capilovirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 189). Virusul a fost raportat la Syringa vulgaris, in sud-estul Angliei (Brunt, 1978, Ann. apl. Biol. 88, 38) si Olanda (Van der Meer, 1976, Acta Hort. 59, 105), dar este posibil sa fie prezent si in alte tari europene si S.U.A. Plantele infectate natural manifesta simptome persistente, constand in aparitia de pete clorotice de dimensiuni reduse pe frunzele tinere, care se pot uni formand pete clorotice mai mari sau desene lineare mai putin distincte. În Olanda, virusul a fost izolat de la plante lipsite de simptome sau prezentand numai o clorozare fina a frunzelor. Prin inoculare de suc, virusul a fost transmis la 21 de specii din 52 cercetate, apartinand la 8 familii botanice, printre care Amaranthus retroflexus, Beta macrocarpa, B. vulgaris, Chenopodium amaranticolor, C. capitatum, C. murale, C. quinoa, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, N. glutinosa, N. glutinosa x clevelandii, N. rustica, N. tabacum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Silene armeria, Tetragonia expansa, Trifolium incarnatum si Vicia faba. La inocularea mecanica, virusul produce leziuni locale clorotice si cloroze sistemice fine la Beta vulgaris cv. Ditroit soiul Monobush fiind rezistent, leziuni locale necrotice, dupa 10-15 zile fara infectie sistemica la Chenopodium capitatum si C. murale, leziuni locale necrotice neregulate dupa 12-15 zile si necroze fine sistemice la C. quinoa, cloroze foliare fine dupa 15-25 zile la Nicotiana clevelandii, pete clorotice sistemice care se reunesc ducand la o decolorare aproape completa a frunzelor la Phaseolus vulgaris si benzi nervuriene clorotice trecatoare pe frunzele tinere si pete clorotice persistente pe cele mai batrane la Trifolium incarnatum. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor mezofilului si parenchimului vascular, unde  produce si incluziuni, sub forma de viroplasme continand virioni. Virusul este transmisibil prin inoculare de suc si altoire. În conditii experimentale, nu a fost transmis, prin afidele Aphis gossypii, Macrosiphoniella sanborni, Myzus ligustri si M. persicae. Sucul foliar contine putini virioni. În suc de Chenopodium quinoa, inactivarea termica are loc la 60-65ºC, longevitatea in vitro la 20ºC este 8-16 zile, iar la 2ºC 25-30 zile. În suc de Syringa vulgaris dilutia limita este 10^-1, iar longevitatea in vitro 1h la 2ºC, fiind prelungita pana la 20 h prin adaus de 0,0M trioglicollat sau 2-mercaptoetanol. Virionii sunt in forma de filamente fragile flexuoase, avand o lungime modala clara de 1536 nm, 12 nm in diametru, structura helicoidala uneori evidenta, pasul helixului fiind de 3,69 nm. Preparatele purificate se sedimenteaza ca o singura componenta, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Boala este prevenita prin obtinerea materialului de inmultire de la plante libere de virus.