Virusul latent american al hameiului

American hop latent virus, AHLV - Virusul latent american al hameiului, Carlavirus, Flexiviridae, sinonim New Zealand hop virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 671). A fost identificat prima data la Humulus lupulus, in statul Washington, S.U.A. (Probasco si Skotland, 1976, Proc. Am. Phytopath. Soc. 3, 319). Este raspandit in regiunea nordamericana (Alasca, Canada, Mexic, S.U.A.). A fost gasit la material recent importat din S.U.A., fara a se observa raspandirea lui pe cale naturala, in Regatul Unit, Germania, Australia si Noua Zeelanda (Barbara si Adams, 1983, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No. 262, 3 pp). În natura, a fost gasit numai la Humulus lupulus, plantele infectate nemanifestand simptome externe. Experimental a fost transmis la Chenopodium album, C. amaranticolor, C. foetidum, C. murale, C. quinoa, Datura stramonium, Phaseolus vulgaris si Vicia faba. La inocularile experimentale, plantele de Humulus lupulus nu reactioneaza prin simptome externe, sau pot manifesta patari inelare clorotice fine, la Datura stramonium apar pete necrotice locale si patare inelara sistemica, iar Chenopodium quinoa reactioneaza prin pete clorotice pe frunzele inoculate urmate de marmorare si benzi nervuriene clorotice. Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste mai ales prin distribuirea de  material saditor infectat. Într-o singura experienta, afidul Phoradon humuli a transmis virusul, nepersistent, de la hamei la hamei. Cercetarile epidemiologice efectuate in statul Washington (S.U.A.) au demonstrat ca distributia in camp a plantelor de hamei infectate este puternic influentata de contactul dintre plante (Pethybridge s.a., 2002, Plant Dis. 86, 661). Sucul foliar contine putini virioni filamentosi, de regula, drepti sau usor flexuosi, avand o lungime modala clara de 680 nm, 15 nm in diametru si canalul central obscur. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, genomul consta din ARN monocatenar, unipartit, iar in virioni se gaseste o singura proteina capsidala. Masurile de prevenire constau in obtinerea de material de inmultire liber de acest virus, prin culturi meristematice, termoterapie si selectie sanitara si raspandirea lui in productie.