Virusul clorozei hameiului

Virusul clorozei hameiului - Hop chlorotic disease virus, neclasificat, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 675). Descrisa penru prima data in 1930 de E.S.Salmon si E.M.Ware in Anglia, boala a fost identificata ulterior in Germania, Cehoslovacia, Polonia si fosta Uniune Sovietica, atacul fiind, in general, redus. Astfel, in 1978 si 1979, in Germania, simptomele caracteristice bolii au fost observate numai la soiul Hersbrucker Späth din 15 soiuri cercetate si numai in 4 din cele 8 zone de cultura a hameiului, atacul in diferite parcele variind intre 0,25-0,62 % (Eppler si Sander, 1981, Gesunde Pflanzen 33, 37). În faza cand plantele incep sa se desfasoare pe cadrele de sustinere, pe frunzele primare apar zone de culoare galbena-spalacita, galbena-verzuie sau alburie. Uneori, acestea formeaza benzi mai mult sau mai putin continui in lungul nervurilor sau afecteaza tesuturile internervuriene, mai frecvent din zona mediana a celor doua jumatati ale limbului. Cresterea redusa a tesuturilor afectate duce la deformarea accentuata a frunzelor, care i-au adesea forma de cioc de papagal. Lastarii sunt slab dezvoltati, atingand cel mult 2/3 din inaltimea cadrelor de sustinere. În natura, boala a fost identificata numai la Humulus lupulus. La testare se utilizeaza plante de hamei obtinute din samanta. Experimental, agentul patogen este transmisibil prin inoculare de suc si altoire. De regula, acesta este transmis prin samanta, raspandirea lui prin contactul dintre plante, prin mainile si uneltele muncitorilor si prin intermediul insectelor fiind considerata, de asemenea, posibila. Pentru prevenirea raspandirii, se recomanda folosirea de material saditor sanatos la plantare, dezinfectarea mainilor muncitorilor si a uneltelor de taiat si eliminarea din cultura a plantelor cu simptome caracteristice bolii.